Prioritatea-zero pentru dezvoltarea și consolidarea legăturilor dintre Bulgaria și România este construirea de noi poduri peste Dunăre, ceea ce ar consolida și Axa Nord-Sud în Europa Centrală și de Est. Declarația îi aparține prof. ingin. Nikolay Mihaylov, președintele Consiliului de Supraveghere Trace Group Hold, fiind făcută într-un amplu interviu acordat, în exclusivitate, pentru Gândul. Alte subiecte abordate au fost legate de infrastructura critică, dar și despre alte proiecte care ar duce la dezvoltarea și la consolidarea legăturilor economice dintre Bulgaria și România.
Reporter: Care este rolul acestei axe? Cum vedeți axa nord-sud? Care sunt coridoarele de dezvoltare?
Prof. ingin. Nikolay Mihaylov: Încă din cele mai vechi timpuri, drumurile au constituit coloana vertebrală a oricărei țări. Acestea reprezintă fundamentul pentru construirea unei economii durabile și a unor oportunități de creștere. Sistemul de transport este un indicator cheie al dezvoltării economice moderne.
Cu mii de ani în urmă, când oamenii își construiau drumurile, le proiectau pentru a le conecta în modul cel mai direct, de preferință perpendicular, la arterele de transport pe apă pe care le învecinau și pe care le aveau. Așa s-au format și s-au conectat porturile ca puncte majore de transbordare, comerț și schimb de mărfuri. Roma antică s-a extins în zona din jurul Mării Mediterane, conectând printr-o rețea de drumuri barierele fluviale Rin, Dunăre și Eufrat.
În Asia, drumurile care sunt amenajate sunt, de asemenea, perpendiculare pe căile navigabile, cu o orientare sud-nord; în China, sistemul de autostrăzi rutiere este în direcția nord-sud, perpendicular pe râurile Huanghu și Yangtze, precum și pe Marele Zid. În secolul al XIII-lea, construcția Marelui Canal dintre cele două râuri, care a durat aproape două mii de ani, a fost finalizată….
Căile terestre au fost create ca legături între curgerea râurilor și erau în mod natural perpendiculare pe acestea – o regularitate în ocuparea spațiului interior încă din antichitate. Replicată în regiune – această veche regulă ar trebui să dicteze inițierea unor conexiuni între apele Dunării și Marea Egee (coridoarele IV, IX și VIII; autostradă de-a lungul Mării Negre) și între Marea Neagră și Marea Adriatică (coridorul VIII).
Din motive politice, în urmă cu 50 de ani, acest model a fost întrerupt pentru țările din Europa de Est. Bulgaria și România făceau parte din CEE (Consiliul de Asistență Economică Reciprocă), iar dezvoltarea prioritară a rutelor feroviare și rutiere se făcea în direcția est-vest, fiind construite axe de transport paralele (orizontale).
În această perioadă – a doua jumătate a secolului al XX-lea – o perioadă în care Europa s-a dezvoltat cel mai dinamic și rapid din punct de vedere al infrastructurii în părțile sale centrale și vestice, s-au construit bariere și linii defensive între vest și est, nu legături. Întrebarea este: de ce nu am reușit să ne reorientăm construcția de infrastructură în direcția nord-sud în urmă cu 30 de ani? Legăturile nord-sud care trec prin teritoriul bulgar spre România sunt în prezent slab asigurate.
Prin intermediul FBIT (Forumul bulgar pentru infrastructura de transport), Conferința internațională privind infrastructura de transport și filiala bulgară a AIPCR (Asociația Mondială a Drumurilor), timp de 15 ani am pus pe ordinea de zi nevoia de dezvoltare a infrastructurii în Bulgaria, în direcția nord-sud.
La începutul secolului XXI, doar poziția geografică nu este suficientă pentru dezvoltarea unei țări. O bună infrastructură de transport face parte din bogăția națională, este adevăratul instrument prin care statul participă, controlează și schimbă situațiile și circumstanțele geopolitice.
Pandemia COVID și consecințele acesteia, precum și războiul din Ucraina, au impus schimbări semnificative în configurația fluxurilor comerciale și a lanțurilor de aprovizionare. Războiul a avut un impact profund asupra transportului și conectivității – mii de zboruri au fost anulate, legăturile terestre au fost întrerupte, la fel și legăturile maritime.
Liniile de transport tradiționale au dispărut. Războiul a pus pe ordinea de zi urgența transformării infrastructurii de transport a Europei pentru o utilizare dublă, atât civilă, cât și de apărare. În acest context, Comisia Europeană a propus acordarea de subvenții pentru proiecte care să sprijine mobilitatea militară în Uniune.
Asigurarea legăturii infrastructurii regiunilor baltice, a Mării Negre și a regiunii Mării Egee/Mediteraneene va asigura posibilitatea de a asigura servicii de calitate și fiabile pentru principalele fluxuri de transport și comerciale între țările baltice (Lituania, Letonia și Estonia), Polonia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia. În acest context, este esențial să se construiască o infrastructură rutieră, feroviară și portuară de calitate de-a lungul rutei nord-sud în Bulgaria și România. Consolidarea conectivității în regiunea Mării Negre devine o prioritate și mai mare.
Există deja o revizuire a rețelei transeuropene de transport adoptată la sfârșitul anului 2022 de către Comisia Europeană. Prin urmare, participarea Bulgariei și a României la Inițiativa celor Trei Mări și, în special, la grupul B9 face imperios necesară construirea urgentă de rute rutiere și feroviare de-a lungul coridoarelor meridionale: Coridorul IV „Via Carpathia-West” Calafat – Vidin – Sofia – BCP Kulata/Promahon pentru Bulgaria de Vest; Coridorul IX „Via Carpathia-Centru” București – Ruse- St. Zagora- BCP Makaza/Nimfeja-Comotini pentru Bulgaria Centrală și Via Carpathia-Coridorul de Est VII Constanța-Varna-Burgas – cu o ramificație spre sud spre Malko Tarnovo și spre autostrada Trakia pentru Bulgaria Centrală.
– Infrastructura critică – ce este în prezent bun, ce trebuie făcut, care ar fi ordinea priorităților; care sunt cele mai importante proiecte? De ce avem nevoie de un secretariat general pentru a stabili prioritățile?
În ultimele zile, a devenit foarte clar care este cea mai importantă infrastructură – podurile noastre comune – singurele noastre legături terestre. Repararea podului de la Giurgiu și Ruse va duce la blocaje uriașe în trafic, pierderi economice pentru operatorii de transport, acces mai dificil la aeroportul din București și, în general, o nouă barieră între Bulgaria și România. În ciuda dorinței noastre comune de a ne îndrepta împreună spre o Europă unită, de a elimina frontierele de stat, nu putem depăși singuri frontierele fizice.
Bineînțeles, prioritatea numărul unu este infrastructura critică a podurilor dintre Bulgaria și România. În cadrul forumului internațional East Med and Sutheast Europe, desfășurat la sfârșitul lunii octombrie (2022) la Bruxelles, unul dintre cele mai discutate subiecte în cadrul panelului „Investiții în infrastructură” a fost cel referitor la coridoarele de transport neterminate.
În Bulgaria, avem trei coridoare de transport care ajung până la Dunăre, și doar două poduri către România. Este nevoie de cel puțin încă trei. Marea ironie, însă, este că doar unul dintre aceste trei coridoare a fost finalizat. Se spune că au fost lansate studii de fezabilitate pentru cinci locații de pe ambele maluri ale Dunării pentru construirea de poduri, și anume: Silistra – Calaras; Oryahovo – Becket; Nikopol – Turnu Magurele; Ruse – Giurgiu și Svishtov – Zimnicea.
Până în prezent, călătoria cu trenul între Sofia și București durează nouă ore și 45 de minute, iar între București și Varșovia – 28 de ore. Există una sau două țări din Europa Centrală și de Est care au o infrastructură rutieră și feroviară de rețea. Potențialul porturilor bulgare este incomparabil, cu semnul opus, cu posibilitățile Salonicului, Rijeka și Constanța. Drumurile viitorului, inclusiv Coridorul VIII, sunt fundamentale în noua dezvoltare a țărilor din Europa Centrală și de Est. Pe lângă Coridorul VIII, care este important pentru rețeaua de transport a Bulgariei, de câțiva ani cercetătorii și experții vorbesc despre coridoarele transversale care modelează infrastructura țării. Un astfel de coridor este Istanbul (Alexandroupolis) – Burgas – Varna – Constanța – Odesa, acesta face parte dintr-un viitor inel de autostrăzi la Marea Neagră.
În ceea ce privește Bulgaria, autostrada rapidă de la Ruse la Veliko Târnovo este în curs de proiectare și se preconizează că va fi construită în anii următori. În paralel, construim în mod activ traseul coridorului de la Sofia la Vidin și Calafat. Având în vedere importanța din ce în ce mai mare a direcției Nord-Sud și nevoia crescută de conectivitate în această direcție, este imperios necesar ca România și Bulgaria să depună eforturi pentru îmbunătățirea conectivității între ele, ținând cont de dorința noastră comună de a deveni parte a spațiului Schengen.
Un secretariat general format din experți desemnați de cele două țări va contribui la unificarea pozițiilor privind amplasarea facilităților și va putea să proiecteze mai eficient și mai rapid o viziune comună pentru dezvoltarea coridoarelor, în conformitate cu necesitățile politice actuale, dar și cu cele de transport. Sistemul de transport este un indicator cheie al dezvoltării economice moderne a fiecărei țări.
– Importanța sprijinului politic – ce așteptări aveți de la Summit-ul de la București în ceea ce privește procesul decizional?
Voi răspunde pe scurt citându-l pe Michael Bloomberg: „Îmbunătățirea vieții oamenilor este o provocare. Nu este vorba de politică, ci de guvernare.” DURABILITATE, CONECTIVITATE, ACCESIBILITATE, SIGURANȚĂ – cuvinte-cheie – mesaje care definesc prioritățile în dezvoltarea sistemului de transport în următorul deceniu… a sunat ca limbajul unui politician, dar de asta au nevoie oamenii, de construirea unei infrastructuri inteligente, competitive și sigure care să conecteze cetățenii, întreprinderile, țările.
Sprijinul politic este esențial pentru succesul oricărui proiect de infrastructură sau proiect internațional. Atunci când deciziile și inițiativele beneficiază de un sprijin politic larg, acestea tind să fie puse în aplicare mai rapid, mai eficient și cu o probabilitate mai mare de succes pe termen lung. UE are deja o „Strategie pentru mobilitate durabilă și inteligentă”, care stabilește modul în care sistemul de transport devine competitiv, sigur și accesibil. Sprijinul la nivel politic poate oferi resursele necesare, cadrul de reglementare și relațiile internaționale care sunt esențiale pentru realizarea proiectelor majore.
Inițiativa celor Trei Mări este o inițiativă politică și economică foarte actuală și importantă între 12 țări din Europa Centrală și de Est, care sunt situate între trei mări: Marea Neagră, Marea Baltică și Marea Adriatică. Scopul inițiativei este de a consolida infrastructura, energia și conectivitatea economică între aceste țări.
Având în vedere importanța inițiativei și accentul pus pe proiectele de infrastructură și independența energetică, este de așteptat ca discuțiile să se refere la:
Aceste propuneri ar putea fi esențiale atunci când se ia în considerare viitoarea strategie de integrare dintre Bulgaria și România în contextul Inițiativei celor Trei Mări și ar fi foarte util să se includă astfel de subiecte pe agenda reuniunii.
– Fonduri – de unde? Care sunt fondurile UE în această ecuație și ce înseamnă ele pentru țările din regiune?
Proiectele mari de infrastructură, în special în țările din Europa Centrală și de Est, utilizează adesea o combinație de metode de finanțare care includ bugete naționale, împrumuturi internaționale și fonduri ale Uniunii Europene.Fondurile europene din ecuație joacă un rol esențial în dezvoltarea proiectelor de infrastructură din regiune.
Principalul obiectiv al Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) este de a reduce disparitățile economice și sociale din UE prin finanțarea proiectelor care sprijină dezvoltarea regională; Fondul de coeziune vizează țările cu un venit național brut (VNB) sub media UE. Acesta finanțează proiecte majore de infrastructură, de mediu și de dezvoltare durabilă; mecanismul Conectarea Europei (CEF) se concentrează pe infrastructura de transport, energetică și digitală din UE.
Fondurile europene reprezintă o sursă esențială de investiții pentru multe țări din Europa Centrală și de Est, inclusiv pentru Bulgaria. Acestea permit acestor țări să pună în aplicare proiecte majore de infrastructură și de dezvoltare care ar fi dificil de realizat doar cu finanțare națională. În plus, proiectele finanțate de UE respectă, de obicei, standarde înalte de calitate, durabilitate și transparență, contribuind la modernizarea infrastructurii și la îmbunătățirea vieții oamenilor din regiune.
De asemenea, ar putea fi analizate oportunitățile de mobilizare a altor surse de finanțare, cum ar fi resursele financiare naționale; fonduri de la companii private interesate să participe la construcția proiectelor în condițiile unor parteneriate public-private, inclusiv utilizarea opțiunilor pentru împrumuturi pe termen lung garantate de stat pentru construcția proiectelor de-a lungul noilor coridoare; exploatarea oportunităților de finanțare a proiectelor transfrontaliere și naționale cu împrumuturi pe termen lung pentru sectorul public (infrastructura de transport) în domeniul prioritar „Orașe și regiuni durabile” al Băncii Europene de Investiții.
S-ar putea face propuneri pentru includerea unui nou coridor de transport de-a lungul axei nord-sud a rețelei TEN-T, care să treacă prin teritoriile Polonia-Slovacia-Ungaria-România-Bulgaria-(Marea Neagră)-Grecia (cu o legătură cu Coridorul Marea Nordului-Baltica și Coridorul Baltic-Adriatic și cu relevanță pentru Lituania, Letonia și Estonia). Acesta este cel mai dificil de pus în aplicare în acest stadiu, necesită timp, iar programele operaționale naționale ale țărilor au fost deja aprobate și finanțarea proiectelor individuale a fost stabilită.
– Diferența de dezvoltare Est-Vest – cum poate fi redusă, în ce perioadă? În ce măsură poate Europa de Est să recupereze decalajul față de Europa Centrală?
Investiția în infrastructură și educație este cea mai sigură cale de a realiza acest lucru. Îmbunătățirea calității educației și a formării este necesară pentru a se asigura că tinerii au competențele de care au nevoie pe piața muncii, iar investițiile în infrastructura de transport și de energie stimulează creșterea economică și încurajează alte investiții. De asemenea, este important să se creeze instituții stabile și transparente care să încurajeze antreprenoriatul și afacerile.
O altă oportunitate este reprezentată de atragerea investițiilor străine – crearea unui mediu de afaceri favorabil care să atragă investitorii, precum și de integrarea pieței – facilitarea comerțului și integrarea cu piețele vest-europene. Pentru ce perioadă? Perioada în care Europa de Est ar putea recupera decalajul față de Europa Centrală sau de Vest depinde de o serie de factori, inclusiv de circumstanțele economice globale, de politica internă și de stabilitatea regiunii.
Cu toate acestea, progresele înregistrate în ultimele decenii arată că, dacă se iau deciziile politice și se fac investițiile potrivite, acest proces poate continua într-un ritm din ce în ce mai rapid. Însă, având în vedere complexitatea problemelor și diferențele dintre țări, este dificil de stabilit un calendar precis.
Țările din estul UE înregistrează deja o creștere economică și progrese sociale semnificative.
Cu toate acestea, „recuperarea decalajului” nu înseamnă doar convergență economică, ci și consolidarea instituțiilor democratice, a statului de drept și a societății civile. În cele din urmă, combinația dintre creșterea economică, reformele instituționale și integrarea socială este esențială pentru consolidarea poziției țărilor din Europa de Est și pentru reducerea decalajului față de vecinii și partenerii lor din Vest.
– Cât de importantă este componenta academică în determinarea deciziilor și priorităților politice?
Componenta academică joacă un rol esențial în formularea unor decizii și priorități importante în orice democrație dezvoltată. Acest lucru se datorează faptului că abordarea academică permite o analiză obiectivă a diferitelor probleme sociale, economice și politice. Această obiectivitate îi ajută pe legiuitori să ia decizii bazate pe fapte și dovezi. Experții se concentrează adesea asupra unor discipline și probleme specifice, ceea ce le permite să înțeleagă în profunzime probleme complexe și interdisciplinare.
Acest lucru oferă o perspectivă pe termen lung. În timp ce ciclurile politice sunt limitate și adesea pe termen scurt, cercetarea academică poate oferi perspectiva pe termen lung necesară pentru a formula politici durabile. Prin urmare, educația, sub forma universităților și a instituțiilor academice, este esențială, deoarece pregătește următoarea generație de experți, analiști și funcționari publici care vor formula și pune în aplicare politicile în viitor.
Ele pot fi prezentate ca o punte de legătură între politică și societate. Mediul academic poate oferi o platformă de dialog și schimb de idei cu societatea civilă. Și nu în ultimul rând – inovația. Cercetarea academică duce adesea la idei și abordări inovatoare care pot oferi soluții noi la probleme vechi.
În ciuda importanței componentei academice, punerea în aplicare cu succes a politicilor necesită un echilibru între recomandările academice și condițiile politice, sociale și economice reale.
– Nu orice analiză sau recomandare academică poate fi pusă în practică fără modificări sau adaptări la contextul specific. Implicarea și consultarea publicului larg în deciziile politice. Care este scopul? Dar rolul?
Participarea cetățenilor legitimitatea deciziilor și garantează că acestea reflectă nevoile și interesele reale ale populației. De asemenea, atunci când cetățenii sunt implicați în procesul de luare a deciziilor, aceasta contribuie la reducerea potențialelor conflicte sociale sau politice și oferă voci și perspective diverse care îmbogățesc deciziile.
Cetățenii pot oferi liderilor politici informații valoroase și un context despre problemele cu care se confruntă. Această participare servește, de asemenea, ca o formă de control democratic care garantează că autoritățile acționează în interesul cetățenilor. În plus, cetățenii și organizațiile societății civile pot propune soluții creative și inovatoare care nu ar fi fost luate în considerare de canalele politice tradiționale.
În general, participarea activă a cetățenilor este vitală pentru procesul democratic și pentru consolidarea instituțiilor democratice. Aceasta contribuie la consolidarea încrederii între cetățeni și stat și asigură faptul că politicile reflectă nevoile reale ale societății.
– Care sunt propunerile dumneavoastră de proiecte care să consolideze legăturile economice și de infrastructură dintre Bulgaria și România? Care este prioritatea zero? Care ar fi următoarele proiecte?
Legăturile economice și de infrastructură dintre Bulgaria și România sunt de o importanță majoră pentru dezvoltarea regională și integrarea celor două țări în contextul european. Iată câteva propuneri pentru consolidarea acestor legături. Prioritatea zero: construirea de noi poduri peste Dunăre – o graniță naturală între cele două țări, dar și un coridor de transport cheie. Noile poduri vor facilita conectivitatea transportului, vor stimula comerțul și vor promova turismul.
Biografia profesională și științifică al Prof. dr. ing. Nikolay Mihaylov este o relatare concisă a dezvoltării contemporane a construcțiilor de infrastructură în Bulgaria. În urmă cu mai bine de 25 de ani, a fondat „Trace Group Hold” AD – prima companie de infrastructură din Bulgaria care a implementat un proiect de construcție cu finanțare europeană în cadrul programului PHARE (1996), prima companie bulgară care a proiectat și implementat reconstrucția pistei de pe aeroportul militar „Graf Ignatyevo”, conform standardelor NATO.
În 2007, compania a fost listată la bursă, realizând cea mai de succes IPO (oferta publică inițială) nu numai în Bulgaria, ci și al doilea cel mai mare interes al investitorilor din acest set (suprasubscrierea acțiunilor este de 1480 de ori). Este una dintre puținele companii publice din acest sector din Bulgaria.
„Alegerea căilor complexe și abrupte face parte din filosofia mea de viață”, spune prof. Mihailov.
Pentru el, realizarea unor parteneriate la scară largă cu companii din Balcani, Europa Centrală și de Vest este importantă nu numai pentru succesul Trace, ci și pentru Bulgaria. Pentru prof. Mihailov, sinergia care rezultă din parteneriate este o parte importantă a culturii corporative care duce la noi oportunități.
În locurile în care Trace intervine, aceasta este foarte repede percepută ca un activ local și valoros. Filialele companiei includ entități juridice și sucursale în Serbia, România, Republica Cehă, Ucraina, Macedonia și Grecia.