EXCLUSIV VIDEO | Cum a ajuns securitatea comunistă șef al privatizărilor postrevoluționare. ”Marea împărțeală a averii statului s-a desfășurat într-o liniște absolută”
This browser does not support the video element.
După ce au constituit coloana vertebrală a unui regim represiv, foștii ofițeri de Securitate s-au regrupat, începând cu 1990, în nou creatul Serviciu Român de Informații. Protejați politic de noul regim instalat, unii dintre foștii ofițeri de Securitate au fost încurajați să pună mâna pe fosta economie socialistă și să o privatizeze în mod original. Regimul Iliescu, care dorea un socialism cu fașă umană și o Românie satelit a Moscovei, i-a ocrotit și i-a folosit pentru a mima economia de piață și pentru a bloca pătrunderea unui autentic capitalul străin în țară.
Astfel, foștii torționari ai regimului Ceaușescu au devenit peste noapte o mafie de așa-zis ”capitaliști cu epoleți”. Metodele lor îmbogățire au fost: devalizarea bugetului de stat, transferarea de miliarde de dolari, obținuți ilegal, în conturi offshore.
În urma tranzacțiilor cu averi ale statului român, acești mafioți ai tranziției au practicat evaziunea fiscală și spălarea de bani, au devenit regi ai domeniul imobiliar, profitând de retrocedări si restituiri frauduloase. Când s-au văzut în conturi cu un capital strâns prin fraudă, foștii securiști au început să facă afaceri oneroase cu statul.
Unii mai cred, în mod naiv, că acești securiști ai tranziției au regretat dispariția comunismului. Dimpotrivă. Pentru foștii activiști de partid si pentru foștii ofițeri din Securitate, căderea regimului Ceaușescu și deschiderea către o economie de piață au însemnat o unică șansă de a face averi fabuloase.
Afacerile postrevoluționare ale foștilor nomenclaturiști
Pe radarul afacerilor dubioase postdecembriste apar nume de foști mari nomenclaturiști ai Partidului Comunist Român. Ei au avut în anii ‘90 avantajul că erau buni cunoscători ai culiselor economiei socialiste. Cunoșteau bine care sunt fostele uzine profitabile ale lui Ceaușescu, știau exact care sunt acele entități economice care, sub supravegherea Securității, făceau afaceri licite sau ilicite cu parteneri din Occident.
Acești foști nomenclaturiști au profitat de libertatea câștigată după căderea regimului Ceaușescu și intrarea României în zodia economiei de piață. Astfel, dotați cu informații vitale, pe care alții nu le dețineau, foștii activiști de partid de rang înalt au pornit – ei, în mod direct, sau prin rudele lor – cele mai păguboase afaceri pentru statul român. Și s-au bucurat de protecția politică a tuturor regimurilor politice după 1989, indiferent de culoarea lor politică, pentru că deveniseră sponsorii lor.
Una dintre figurile celebre ale camarilei lui Ceaușescu a fost ”mâna de fier” din interiorul partidului. Pentru cruzimea și accesele sale față de orice urmă de împotrivire a unor posibili contestatari ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, acesta era poreclit ”Te-leagă”, fiindcă nu ezita să aresteze chiar și membri importanți ai aparatului de stat.
Unii apropiați ai fostului demnitar comunist spun că acesta, atunci când desfășura interogatorii, stătea cu pistolul pe masa, pentru a-i intimida pe cei anchetați. A fost unul dintre cei mai înfocați susținători ai politicii ceaușiste de dărâmare a bisericilor, verificând direct, pe teren, dacă acestea au devenit mormane de moloz.
Un alt exemplu celebru este unul dintre cei care au preluat controlul asupra fostei Întreprinderi de Prospecțiuni Geologice și Geofizice. Profitând de o asemenea oportunitate, personajul a avut acces la toată documentația secretă și la datele de cercetare legate de prețioasele resurse naturale din subsolul României.
Astfel, el s-a lansat puternic în afaceri ilegale, fentând, cu ajutorul unor figuri importante din SRI și SIE, embargoul impus fostei Iugoslavii. Contrabanda cu petrol între români și sârbi i-a umflat conturile și l-a propulsat în topul miliardarilor români. Având legături cu Securitatea înainte de 1989, a devenit omul de legătură cu lumea business-ului internațional a doi dintre foștii șefi ai SRI și SIE.
Privatizarea românească postcomunistă, copie la indigo cu cea din fosta URSS
Istoricul Marius Oprea, care a publicat o carte despre dedesubturile capitalismului primitiv din România anilor ‘90, intitulată ”Moștenitorii Securității”, spune că așa-numitul proces de privatizare de la noi a semănat perfect cu ceea ce s-a întâmplat în fosta Uniune Sovietică.
Trebuie să privim tot ceea ce s-a întâmplat în această țară ca pe o copie la indigo a privatizării în fosta URSS. Exact ce s-a întâmplat acolo, s-a întâmplat și la noi. Bineînțeles că, la noi, cașcavalul nefiind de dimensiunile celui din fostul spațiu sovietic, nu s-a ajuns la crearea unei oligarhii de amploarea celei apărute în fosta Uniune Sovietică.
Și mai este o diferență. La noi, această privatizare s-a derulat pașnic. În URSS, știm că au avut loc tot felul de conflicte, crimă organizată. Acolo, armata nu s-a înțeles deloc bine cu KGB-ul și cele două, la rândul lor, cu partidul comunist.
La noi, toate aceste elemente au conlucrat și, atunci, marea împărțeală a averii statului s-a desfășurat într-o liniște absolută. Astfel că, în momentul de față, avem o clasă a noilor îmbogățiți extrem de consistentă”, spune istoricul Marius Oprea.
”La vârful unor investiții dai peste un fost ofițer de Securitate”
Un alt fenomen este cel al străinilor care au venit să investească în România postcomunistă, beneficiind de expertiza și de informațiile unor vechi ofițeri de securitate sau ale unor afaceriști români care avuseseră legături cu fosta Securitate. Astfel, instalarea unor branduri occidentale celebre de produse sau servicii a fost intermediată de oameni de afaceri români care aveau legătură cu fosta Securitate.
”Mai este și vina investitorilor occidentali. Eu am întrebat un astfel de mare investitor de ce reprezentanța lui în România este condusă de un fost ofițer de Securitate. Răspunsul lui a fost simplu: «Cu el am lucrat și înainte de 1989 și afacerile au mers bine. De ce să-l fi înlocuit?».
Avem și această grea moștenire legată de faptul că întreg comerțul exterior al României a fost derulat până în 1989 prin intermediul și sub controlul Securității. Or, acest fapt a dus, de pildă, ca și în cazul unor investiții străine în România, să vedem că la vârful acestor investiții, la un nivel sau altul, tot dai peste un fost ofițer de Securitate. Din păcate, pe noi, absența unei legi a lustrației ne-a lovit în moalele capului, nu politic, ci economic”, spune istoricul Marius Oprea.
PE ACELAȘI SUBIECT:
EXCLUSIV VIDEO | Drumul unei industrii de la dulce la amar. Cum au dispărut 30 de fabrici de zahăr