Femeile din Uniunea Europeană câștigă în medie cu 16% mai puțin decât bărbații, potrivit statisticilor

,,În UE în 2016, femeile au câștigat cu 16,2 % mai puțin decât bărbații la o comparare a câștigurilor salariale brute medii pe oră. Cele mai mari diferențe s-au înregistrat în Estonia (25,3 %), Republica Cehă (21,8 %), Germania (21,5 %), Marea Britanie (21,0 %) și Austria (20,1 %)”, arată datele Eurostat.

,,În unele cazuri, femeile câștigă marginal mai puțin, în altele, diferențele sunt semnificative, dar constanta este că nu există o distribuție echitabilă a veniturilor pentru aceeași muncă prestată. E interesant cazul Estoniei care e veterana topului inegalităților și în care deja se iau măsuri prin preluarea modelului suedez, în Suedia funcționând cel mai complex și complet pachet legislativ de măsuri pentru combatarea inegalităților, Discrimination Act – Legea privind discriminarea”, a precizat Roxana Dumitrache, activistă pentru drepturile omului.

Aceleași date mai arată că mai mici diferențe între femei și bărbați în ceea ce privește câștigurile salariale s-au înregistrat în România (5,2 %), Italia (5,3 %), Luxemburg (5,5 %), Belgia (6,1 %) și Polonia (7,2 %).

,,Faptul că în România se înregistrează o diferența mai mică (5,2 %) și pare că, în sfarșit, după multe analize comparative pe alte variabile unde stă catastrofal, ar putea fi un motiv de relaxare, nu e tocmai un pretext de poziționare victorioasă: gata, am rezolvat-o și pe asta! Adevărul este că în România, femeile sunt mai sărace decât bărbații. În primul rând, bugetul României a fost întotdeauna, indiferent de componența, apartenența ideologică și strategiile pe termen mediu (dacă au existat), distribuit inechitabil către domenii în care lucrează mai degrabă femei (educație, cultură, sănătate). Evident că asta nu s-a întâmplat programatic, ca o discriminare directă a femeilor din aceeasta țară, ci arată inevitabil felul în care statul își prioritizează resursele”, mai spune activista pentru drepturile omului.

Aceasta afirmă că în Romania femeile sunt, cultural vorbind, direcționate către profesii „pentru femei” și că încă există domenii cu monopol masculin, în care prezența femeilor e o bizarerie.

,,Ca indicator neajustat, diferența de remunerare între femei și bărbați oferă o imagine de ansamblu asupra inegalităților în ceea ce privește câștigul pe oră. O parte din diferența de remunerare poate fi explicată prin caracteristicile individuale ale bărbaților și femeilor care au un loc de muncă și prin segregarea sectorială și profesională bazată pe gen, există mai mulți bărbați decât femei în anumite sectoare cu, în medie, câștiguri salariale mai mari în comparație cu alte sectoare sau ocupații. În consecință, diferența de remunerare între femei și bărbați este legată de o serie de factori culturali, juridici, sociali și economici care depășesc cu mult problema remunerării egale pentru aceeași muncă”, mai precizează Eurostat.

Cele mai mari diferențe se înregistrează la câștigurile salariale pe oră pentru manageri. Profesia care, însă, domină diferențele cele mai mari ale câștigurilor salariale pe oră, câștiguri salariale cu 23% mai mici pentru femei decât pentru bărbați, este cea de manager.

Cele mai mici diferențe salariale s-au înregistrat pentru ocupațiile de asistenți administrativi, funcționari cu atribuții de birou sau secretari, dar și pentru lucrătorii în servicii și vânzări. Totodată, datele statistice arată că în ceea ce privește sectorul management, în jur de o treime (34 %) dintre managerii din UE în 2017 erau femei, iar ponderea femeilor care aveau această funcție nu depășea 50 % în niciun stat membru: cele mai mari proporții s-au înregistrat în Letonia (46 %), Polonia și Slovenia (ambele cu 41 %), Bulgaria, Estonia, Lituania, Ungaria și Suedia (toate cu 39 %). Pe de altă parte, cele mai mici ponderi s-au înregistrat în Luxemburg (19 %), Cipru (21 %) Republica Cehă (25 %), Danemarca, Italia și Olanda (toate cu 27 %).

,,La nivel agregat, nu doar că România nu e Suedia, oricât de bizar sună, dar femeile sunt mai sărace decât bărbații. Și nu am pomenit nimic despre hărțuirea la locul de muncă sau de condițiile aberante, inumane în care multe dintre cetățenele acestei țări muncesc în fabrici, supuse permanent unor abuzuri, șantajate să lucreze în ture imposibile, peste program sau în weekenduri, cu pauze de mers la toaletă cronometrate sadic, continuu vulnerabilizate, uneori plătite la negru sau pe contracte de muncă total dezavantajoase. Deci o diferența mică de venituri nu e neapărat un motiv de relaxare, pentru că fără o imagine completă, putem să cădem în capcana de a crede că trăim un moment triumfal al echității și că, așa cum le place unor să repete maniacal, Romania reprezintă un model de bune practici și, eventual, de bună purtare, pentru toată Uniunea Europeană”, a conchis aceasta.