Una dintre măsurile luate de autorități în domeniul financiar în contextul pandemiei de coronavirus este amânarea plății ratelor, cu termenul limită de 15 mai, ziua în care încetează starea de urgență. Însă Guvernul Orban ar discuta prelungirea acestuia în contextul în care România ar urma să intre în stare de alertă, ceea ce înseamnă că nu toate sectoarele de pe piața muncii vor fi deschise.
Guvernul discută o posibilă prelungire până la 1 iunie a termenului până la care clienții băncilor pot cere amânarea plății ratelor, potrivit anunțului făcut de Raluca Turcan joi, 14 mai.
Dacă se decide această prelungire a termenului, Guvernul trebuie să modifice Ordonanța de Urgență 37 printr-o altă OUG.
Prin OUG nr. 37/2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și IFN-uri anumitor categorii de debitori, Guvernul României a adoptat anumite măsuri destinate sprijinirii debitorilor care întâmpină dificultăți financiare din cauza epidemiei de COVID-19.
Începând cu data de 30 martie 2020, debitorii au putut solicita creditorilor suspendarea obligației de plată a ratelor de credit scadente, pentru o perioadă cuprinsă între 1 și 9 luni, care însă nu poate depăși finalul anului 2020.
Procedura de acordare a facilităților de suspendare este prevăzută de Normele de aplicare a prevederilor Ordonanței aprobate prin HG nr. 270/2020 („Normele”), în vigoare din data de 6 aprilie 2020.
Procedura generală se aplică tuturor categoriilor de contracte care intră sub incidența Ordonanței (pentru detalii vezi Secțiunea 3.1 din alertul nostru precedent), încheiate între:
(i) persoanele fizice,
(ii) persoanele fizice autorizate, întreprinderile familiale și întreprinderile individuale,
(iii) persoanele care exercită profesii liberale sau alte profesii, în baza unor legi speciale,
(iv) persoanele juridice (cu excepția instituțiilor de credit), cu creditori de tipul:
(i) instituție de credit,
(ii) instituție financiară nebancară (IFN),
(iii) sucursală a unei instituții de credit sau a unui IFN din străinătate care desfășoară activitate pe teritoriul României, cu excepția creditelor ipotecare contractate de persoanele fizice, pentru care se aplică procedura de la Secțiunea II de mai jos. Astfel, spre exemplu, creditelor de consum negarantate acordate persoanelor fizice li se aplică această procedură generală.
2.1. Condiții cumulative privind creditul
a) a fost acordat până la data de 30 martie 2020 (inclusiv);
b) data scadenței finale a obligațiilor de rambursare a ratelor conform contractului de credit este ulterioară datei de 30 martie 2020 (inclusiv);
c) nu a fost declarată scadența anticipată până la data de 30 martie 2020 (inclusiv); și
d) nu se înregistrează rate scadente restante la data de 16 martie 2020 (inclusiv), sau, în caz contrar, debitorii au achitat sumele restante până la data solicitării suspendării.
Astfel, se pare că, pentru scopul eligibilității creditului nu e necesar să fie achitate până la data depunerii cererii, restanțele apărute între data de 16 martie 2020 și data formulării cererii (i.e. cerere ce trebuie formulată în intervalul 30 martie – 15 mai 2020). Rămâne de clarificat, de la caz la caz, tratamentul ratelor scadente și neachitate între data de 16 martie și data depunerii cererii.
2.2. Criterii de eligibilitate privind debitorul
Criteriile de eligibilitate generale, care trebuie îndeplinite de toți debitorii, sunt:
Fiecare debitor trebuie să declare pe propria răspundere că îndeplinește criteriile de eligibilitate generale de mai sus.
4. În ce termen trebuie creditorul să notifice garanții cu privire la modificarea angajamentului de garantare?
(i) în alin. (5), un termen de maximum 15 zile calendaristice de la data primirii solicitării debitorului, în care creditorul trebuie să îi comunice acestuia decizia sa de aprobare/respingere a cererii de suspendare a obligațiilor de plată a ratelor; și
(ii) în alin. (7), un termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii solicitării debitorului, în care creditorul trebuie să îi notifice acestuia clauzele contractuale modificate.
Efectele modificării contractelor de credit se extind de drept asupra oricăror codebitori, garanți, inclusiv fideiusori, care au garantat obligația debitorului, precum și a oricăror alte părți ale contractului de credit astfel modificat, doar cu acordul prealabil al acestora (a se vedea art. 16 alin. (7) din Norme).
Perioada maximă de valabilitate a garanțiilor prevăzută în actele normative cu caracter special care reglementează programele guvernamentale de garantare poate fi extinsă cu o perioadă egală cu durata suspendării obligațiilor de plată aprobată în condițiile prevederilor Ordonanței.
Dobânda datorată de debitori aferent perioadei de suspendare se capitalizează la soldul creditului existent la sfârșitul perioadei de suspendare.
Capitalul astfel majorat se plătește eșalonat până la noua maturitate a creditelor (sau până la maturitatea inițială, în cazul restructurării creditelor), începând cu luna următoare expirării perioadei de suspendare, pe durata rămasă până la noua maturitate a creditelor (sau până la maturitatea inițială, în cazul restructurării creditelor).
Perioada de creditare stabilită inițial în contractul de credit poate fi prelungită cu o perioadă egală cu durata suspendării obligației de plată, cu respectarea de către creditori a reglementărilor interne, inclusiv privind încadrarea în limita de vârstă a debitorilor persoanelor fizice la terminarea contractului prelungit.
Pentru debitorii pentru care prelungirea maturității creditelor depășește limita de vârstă prevăzută prin reglementările creditorilor de acordare a creditelor, creditorii procedează la restructurarea creditelor cu încadrarea în limita de vârstă.
Perioada maximă de valabilitate a garanțiilor prevăzută în actele normative cu caracter special care reglementează programele guvernamentale de garantare poate fi extinsă cu o perioadă egală cu durata suspendării obligațiilor de plată.