EDUCAȚIE FINANCIARĂ: Economisește în funcție de profilul tău de risc și invață să-ți formezi un portofoliu. Care este principiul de bază în investițiile personale?

Piața financiară și de capital, locală și internațională, oferă instrumente de investiții, accesibile oricui, dar nu toate sunt pentru toată lumea. Pare un paradox, dar nu este, pentru că, potrivit teoriilor și practicilor de investiții, studiate de către experți și așezate în reguli, fiecare persoană va investi în funcție de nivelul veniturilor, disponibilități și profil de risc.

Economisirea este un „gest” care ar trebui să fie realizat permanent, sunt de părere experții în investiții personale. Este nevoie însă de voința de a pune deoparte o cât de mică sumă din venituri, lunar, și, mai apoi, de a învăța cum aceste economii să aducă randamente stabile.

„În fiecare lună trebuie să economisim un procent din venit, iar pentru reducerea riscului, este esențială diversificarea pe țări, pe valute și pe tipuri de active”, explică Adrian Codirlașu, expert financiar, vicepreședinte al Asociației CFA România.

Randamentul grupelor de active și riscul asociat

Este bine de știut că diversele clase de active au profile de randament și risc asociat diferite. Astfel că, înainte de a decide pe ce tip de instrument să fie plasate disponibilitățile personale, este necesară analiza și înțelegerea fiecăruia în parte.

Iată o listă cu cele patru mari grupe de active, în ordinea riscurilor asociate, în care pot fi realizate plasamentele personale:

Obligațiuni de stat – Bonuri de trezorerie/Instrumente cu venit fix. Acestea pot fi emise de către state sau companii, au scadențe diferite, valute diferite în care sunt emise și de asemenea grad de risc diferit. Ca și în cazul celorlalte clase de active, randamentul oferit este strâns corelat cu riscul (de credit) al emitentului. Cu cât riscul de credit (riscul ca emitentul să nu ramburseze la scadență principalul sau cuponul) este mai ridicat cu atât rata de randament la care este tranzacționată obligațiunea (yield) este mai mare. Riscul de credit este arătat de către rating.

Nu este recomandat plasamentul în  obligațiuni care nu au un calificativ acordat de către o agenție de rating recunoscută, cum sunt Standard & Poor’s, Moody’s sau Fitch. Calificativele de rating între AAA și BBB- fac parte din categoria recomandată investițiilor, iar calificativele de la BB+ în jos din categoria nerecomandata investițiilor (junk). Obligațiunile care au un rating junk, prezintă randamente ridicate însă și riscul asociat este ridicat.

În prezent România, de exemplu, se află ultima treaptă de rating recomandat investițiilor (BBB+). Obligațiunile sunt tranzacționate în special pe piețele Over The Counter (OTC ) și sunt emisiuni de obligațiuni cotate la bursă cu o lichiditate foarte mică și un cost de tranzacționare ridicat. Ca urmare, ca urmare, cei care doresc expunere pe această piață, o metodă ieftină și lichidă este să apeleze la fonduri mutuale cu expunere pe piața instrumentelor cu venit fix.

Depozite bancare. După titlurile de trezorerie emise de stat pentru piața locală, care au risc zero, economiile depuse în bănci prezintă cel mai mic grad de risc, fiind garantate. În România, la fel ca în țările Uniunii Europene, garanțiile sunt oferite de către fonduri speciale, de garantare a depozitelor din sistemul bancar, până la valoarea de 100.000 de euro. Randamentul (dobânda anuală) este însă, comparativ cu alte instrumente de economisire, foarte mica, în acord cu gradul scăzut de risc. Încă dinaintea pandemiei, depozitele bancare purtau dobânzi foarte mici, între 1 și 3% pe an, în lei, uneori fiind chiar negative, adică nu acopereau costurile

Fonduri de investiții. Prin fonduri de investiții puteți lua expunere pe diverse clase de active cu profile de risc/randament diferite. De exemplu, în cazul în care riscul asumat este primordial, puteți investi în fonduri mutuale care au expunere exclusiv pe piața monetară sau instrumente cu venit fix (însă și randamentul anticipat va fi redus). Dacă însă randamentul este cel mai important factor în decizia de investiție, atunci sunt disponibile fonduri de acțiuni (de pe piața locală sau internațională). Acestea pot oferi un randament ridicat, însă și riscul este pe măsură.

Acțiuni tranzacționate pe Bursele de Valori. Sunt cele mai volatile instrumente, pentru că valoarea lor poate oscila între maxime și minime, inclusiv pe intervale scurte de timp, dar și randamentul potențial este cel mai ridicat. Valoarea acțiunilor evoluează diferit funcție de mărimea companiei (companiile mici în general sunt mai volatile), sectorul economic în care își desfășoară activitatea compania (sectoarele economice sunt influențate diferit de evoluția ciclului economic), țara în care își desfășoară companiile activitatea (în general, țările emergente pot oferi randamente superioare țărilor dezvoltate, însă și riscul este substanțial mai ridicat).

Un exemplu de volatilitate ridicată a pieței de acțiuni este evoluția indicelui principal al Bursei de Valori București (BET). Deși a crescut semnificativ pe parcursul anului 2019, această evoluție a fost distorsionată de OUG 114 care a intrat în vigoare în decembrie 2018 și a condus la o cădere abruptă a acțiunilor cotate la BVB. Ulterior modificărilor părților esențiale ale ordonanței, acțiunile au revenit pe creștere. Deși prețurile acțiunilor s-au majorat semnificativ pe parcursul anului 2019, valoarea indicelui BET este încă sub valoarea maximă înregistrată în anul 2019, adică 9000 de puncte în luna aprilie 2018.

Principiul esențial al investitorului: Diversificarea

Un alt aspect în favoarea diversificării portofoliului între mai multe clase de active este faptul că acestea se comportă diferit pe parcursul unui ciclu economic. De exemplu, în general acțiunile produc venituri ridicate în perioada de expansiune economică și pierderi în perioadele de recesiune. În schimb, instrumentele cu venit fix – depozite bancare, obligațiuni – asigură o protecție mai mare a valorii portofoliului în perioadele de recesiune.

Plasamentele în mai multe valute nu înseamnă neapărat sofisticare investițională, ci mai degrabă prudență, este de părere Adrian Codirlașu. De exemplu, în ultimii doi-trei ani leul a fost pe un trend de depreciere față de euro, iar conform rezultatelor sondajelor CFA România, acest trend probabil că va continua. Cea mai mare parte (91%) dintre participanții la sondajul CFA din noiembrie, dat publicității în 23 decembrie, anticipează o depreciere a leului în următoarele 12 luni (comparativ cu valoarea actuală). Astfel, valoarea medie a anticipațiilor pentru orizontul de șase luni este de 4,9253, în timp ce pentru orizontul de 12 luni, valoarea medie a cursului anticipat este 4,9906 lei pentru un euro. În aceste condiții, un portofoliu format din mai multe valute își va menține relativ constantă valoarea și/sau valoarea acestuia va avea o volatilitate redusă.

Există o legătură cu inflația, în contextul în care valoarea actuală a inflației, potrivit BNR, este de 2,14% (noiembrie 2020/ noiembrie 2019), iar conform sondajului CFA, rata anticipată a inflației pentru orizontul de 12 luni (decembrie 2021/decembrie 2020) a înregistrat o valoare medie de 2,41%.

Un individ, prin faptul că are un loc de muncă și o proprietate (locuință) într-o țară, are o expunere suficient de mare, poate cea mai mare expunere a lui,  pe acea țară. Dacă și toate investițiile lui vor fi tot în acea țară, atunci când economia țării respective va intră în recesiune, acesta va pierde pe toate planurile – Benjamin Graham, autorul volumului The Intelligent Investor.

Economisirea în valute globale, de exemplu euro, dolar, oferă o protecție foarte bună împotriva inflației. Conform teoriei Parității Puterii de Cumpărare, cursul de schimb este determinat, pe termen lung, de nivelurile de prețuri dintre cele două țări. Astfel, atunci când inflația într-o țară este ridicată, monedă acelei țări va avea o tendință de depreciere. Ca urmare, în general, monedele cu inflație mai mare se depreciază față de monedele cu inflație mai mică.

Pentru că oamenii au nevoie de economii atunci când veniturile scad, fie din reduceri de salarii și beneficia, fie, mai grav, din concedieri, este oportun ca investitorii să ia în calcul diversificarea valutară.

„Atât diversificarea valutară cât și cea internațională va protejează și față de ceea ce se numește „wrong way risk”, explică Adrina Codirlașu.

Acestea se întâmplă în general într-o perioadă de recesiune. Într-o perioadă de recesiune atât moneda locală (leul) cât și investițiile locale (cum ar fi active imobilare sau acțiuni) își pierd din valoare. Prin urmare exact atunci când veți avea nevoie de lichiditate și doriți să vindeți activele, acestea s-ar putea să valoreze mai puțin.

Investitorii cu experiență pot face plasamente pe piețele internaționale

Investitorii sofisticați, cu experiență și cunoaștere în detaliu al mersului piețelor, pot lua în considerare și diversificarea internațională. De exemplu, în companii globale, care având afaceri globale, sunt mai puțin sensibile la evoluțiile economice dintr-o anumită țară. Sau prin diversificarea internațională se poate lua expunere pe sectoare economice care prezintă randamente ridicate și nu sunt reprezentate în România (exemplu: tehnologie, ITC, industria aerospațială etc.)

Diversificarea internațională face cu atât mai mult sens cu cât ciclurile economice ale țărilor în care investiții sunt mai puțin corelate, ceea ce conduce la decorelarea evoluțiilor activelor deținute în portofoliu și implicit la o volatilitate mai mică a portofoliului, explică analistul financiar. De asemenea, ieșirea din criza coronavirus va fi diferită de la țară la țară. Ceea ce înseamnă că pot apărea opotunități foarte bune de investiții în diferite sectoare și țări, de exemplu sectorul de tehnologice și biotehnologie din Statele Unite.