Fost șef al Fiscului, despre valul de sancțiuni: „Este ca și cum m-ai amenda pentru că am ajuns prea repede. Arată-mi radarul”

Prevederile OUG 28/1999 (privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale) introduse la finele anului trecut (OUG 91/2014) referitoare la sancționarea cu amendă și chiar suspendarea activității economice a acelor operatori că nu pot justifica sumele de bani în plus sau în minus din casele de marcat încalcă două principii ale legii fundamentale, susține Sebastian Bodu, președinte a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) în perioada 2005-2007.

Mai exact, Bodu susține că acestea „reprezintă o intruziune nepermisă în gestiunea unor agenți economici privați, deci o violare a proprietății private, precum și o încălcare a principiilor economiei de piață în care gestiunea fiecărui agent economic se realizează fără intervenția statului”. Fostul șef al Fiscului îi încurajează pe agenții economici aflați în această situație să depună o plângere în instanță, prin care să ceară sesizarea Curții Constituționale.

Contactat de gândul, Bodu a explicat că neeliberarea bonului fiscal reprezintă o contravenție, însă aceasta trebuie dovedită, în vreme ce prezența sau absența unor sume de bani din casa de marcat reprezintă o problemă ce ține de gestiunea activității agentului economic, gestiune care nu se află în atribuțiile inspectorilor fiscali.

„ANAF are trei atribuții, de control fiscal, operațional și vamal. Scopul acestor activități este să te impoziteze pe activitatea economică pe care o desfășori, nu să verifice dacă activitatea se gestionează în condiții corecte. Dacă tu ai un angajat prost care nu știe să calculeze cât trebuie să dea rest, asta nu e problema ANAF-ului”, a precizat Bode.

Prin urmare, având în vedere că sumele în plus sau în minus pot fi atribuite unei proaste gestiuni, inspectorii fiscali nu ar trebui să le sancționeze pentru că acestea nu înseamnă neaparat că este vorba despre fraudă fiscală.

„Este ca și cum am mers cu mașina de la București la Ploiești și am ajuns într-o oră, iar tu mă amendezi că am ajuns prea repede. Nu. Arată-mi radarul. Trebuie să probeze că nu s-a bătut bon”, a adăugat fostul președinte ANAF.

În opinia sa, noua structură ANAF menită să lupte împotriva evaziunii fiscale, respectiv Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF), este o instituție similară „miliției economice” de dinainte de 1990, diferența fiind că atunci această „miliție” făcută de stat era îndreptată către companii cu capital majoritar de stat.

Bodu susține totodată că DGAF are costuri administrative foarte mari, care nu se justifică, dar și că personalul nu ar fi suficient de calificat.

„I-au luat de pe stradă, nu știu fiscalitate, să calculeze baza de impozitare, să verifice registrele, facturile”, a precizat el.

Întrebat la ce valoare se ridică evaziunea făcută de operatorii economici mai mici, așa-numitele „chioșcuri de cartier”, Bodu a precizat că, într-adevăr „există și mică evaziune. Este o formă de evaziune prin neeliberarea bonului fiscal, dar care s-a redus destul de mult. Există pentru că marja acestor companii, diferența dintre venituri și cheltuieli, înainte de impozitare, deci profitul operațional este foarte mică. Impactul nu e așa mare ca în cazul evaziunii la accize sau la rambursări de TVA”.

Bodu a publicat pe blogul personal un model de plângere pe care agenții comerciali îl pot folosi pentru a solicita analizarea modificărilor OUG 28/1999 de către Curtea Constituțională.

„Orice agent economic sancționat de ANAF-Direcția de Antifraudă Fiscală care face plângere contravențională împotriva procesului-verbal poate folosi modelul anexat, în speranța că vreunul din judecătorii fondului o va trimite la CCR”, a scris fostul europarlamentar pe Facebook.