GREVA minerilor naște întrebări. DE CE importăm energie? CÂND vom investi? Pe când O STRATEGIE?

Toată această iarnă, nu numai în perioada grevei, România a importat energie, chiar și în zilele cu consum redus. Sâmbătă 19 ianuarie, la ora 12,46 consumul era de 8.233 MW, producția de 7.156 MW, iar importul de 1.076 MW. Pe piața angro de electricitate, prețul ajunge – repetăm, sâmbăta, într-o zi fără consum industrial – și la 650 lei MWh, aproape de maximul pieței din toate timpurile, atins în 2017.

Cum s-a ajuns în acestă situație?

Primul lucru, lipsa unei strategii clare în domeniu, cu toate că mai fiecare ministru al sectorului a elaborat, gândit sau pus în dezbatere așa ceva. În peste 26 de ani de activitate, Mediafax a difuzat în jur de 600 de știri despre „strategie energetică”. Prima referire apare în declarația unui fost șef al RENEL, care vorbea de o strategie pentru următorii 20 de ani. Un an mai târziu, ministrul de atunci al Industriei, Radu Berceanu, anunța strategia acelui moment, rezumată scurt de cuvântul „închidere„. De mine, de capacități de producție, de diverse altele. În 2001, Guvernul aprobă o strategie energetică pe termen mediu, adică 2001-2004 (pare a fi mai degrabă pe termen scurt): restructurări, privatizări, scumpiri, idei puține și fixe. Un an mai târziu, Guvernul aprobă o Strategie energetică pe termen lung, fără ca termenul „lung” să fie clar definit. Același bla-bla: restructurări, privatizări, scumpiri.

Urmează strategii în 2006, mai multe variante și cu implicarea experților președintelui jucător, care se împiedecă într-o strategie energetică în discuție la nivel european, astfel că a noastră rămâne cumva în suspensie. În toată tevatura apare și o strategie energetică a Bucureștilor, proiect de 2,5 milioane de euro, cu actori binecunoscuți – RADET, ELCEN, CET-uri. Care este rezultatul astăzi? Toată lumea în insolvență!

„Nu avem strategie energetică, dar nici Europa nu are!”

Ba au apărut tot felul de curiozități: „tehnicile eficiente de gătit”, pentru reducerea consumului de energie în zonele rurale, precum și „diseminarea de pliante„, văzută ca o măsură de creștere a eficienței energetice.

Tot așa în 2009, în 2011, în 2013, în 2014, 2015, 2016, 2018, mereu noi miniștri, proiecte, dezbateri, restructurări, privatizări, scumpiri, gaze de șist. Mai mult, ministrul din 2015 spunea că nu avem capacitatea umană pentru a finaliza strategia energetică, pe simulări și scenarii. Orice va fi însemnând asta. Același ministru, ceva mai târziu: E adevărat că nu avem o strategie energetică, dar nici Europa nu are!

În urmă cu o lună și jumătate, ministrul Anton Anton a pus în dezbatere publică un nou proiect, criticat de mai toate organizațiile din domeniu.

Statul nu vrea doar lâna de pe oaie, ci și pielea cu totul

În toți acești 30 de ani de după revoluție, proiectele sau retehnologizările au rămas în stadiul de proiect. O putere instalată de 24.000 MW nu poate asigura un consum de 9.000 MW, iar importul a fost constant în această iarnă, zilnic, între 500 și 2000 MW.

În plus, statul a descoperit că societățile din energie pot da bani la buget, deși nu a excelat în grija față de companiile la care este acționar. Suma totală pe care Ministerul Finanțelor a cerut-o anul trecut de la marile companii prin dividende este de 2.361 miliarde lei, conform notei de fundamentare a ultimei rectificări a bugetului de stat. Veniturile din dividende sau vărsăminte cuvenite bugetului de stat au fost reestimate cu un plus de 1.912 miliarde lei, ca urmare a centralizării sumelor repartizate de către operatorii economici cu capital integral sau majoritar de stat din profitul exercițiului financiar al anului 2017. După apariția vestitei OUG 114/2018, statul pare că vrea să ia nu numai lâna de pe oaie, ci pielea cu totul, pentru că a impus companiilor, prin ordonanța menționată, o taxă de 2% pe cifra de afaceri și cedarea unei treimi din rezervele acumulate, asta după ce oricum plătesc dividendele suplimentare.

Fundamental, comportamentul este corect, fiind principiul de bază al capitalismului: compania produce profit, acesta este repartizat acționarilor. Problema este că orice acționar responsabil din lumea aceasta privește, înainte de a cere, de a vota distribuirea dividendelor, planurile de afaceri și de investiții ale companiilor, ia în calcul dezvoltarea acestora, pentru simplul motiv că va vrea dividende nu numai într-un an sau doi, ci mult mai mulți.

Engie va scumpi gazele naturale

În plus, conform aceleiași OUG 114, Hidroelectrica și Nuclearelectrica vor trebui să vândă 65% din producție la prețul de cost plus 5%, conform normelor emise de ANRE, pentru a asigura plafonarea prețurilor pentru consumatorii casnici, care reprezintă o cincime din total. Oficial, companiile nu au anunțat care vor fi efectele acestor prevederi asupra cifrelor lor de afaceri și asupra planurilor de investiții. Nuclearelectrica se află în plin plan de retehnologizare a Unității 1 de la Cernavodă, pentru extinderea activității, dar și în negocieri pentru Unitățile 3 și 4, iar Hidroelectrica anunțase un plan de investiții pe 5 ani în valoare de peste 5,6 miliarde lei.

Și alte companii din domeniul energetic se văd nevoite să acționeze: Engie, de exemplu, și-a notificat clienții industriali că, după apariția OUG 114, va scumpi gazele naturale, conform unor relatări din presă.

Faptul că minerii din Oltenia nu au mai livrat o săptămână cărbune nu ar fi trebuit să aibă un impact prea mare asupra sistemului. Și practic nici nu prea a avut; dar ani și ani de indiferență și inactivitate, nu atât din partea companiilor, cât din partea decidenților, vor aduce sistemul energetic, în curând, într-o situație cu adevărat fără ieșire.