Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, susține că românii nu ar trebui să se teamă de o creștere semnificativă, în lanț, a prețurilor ca urmare a majorării accizei la carburanți și că, cel mai probabil, surplusul va fi absorbit de către producători prin reducerea profitului, prin reducerea unor costuri sau prin creșterea productivității.
„Dacă e să luăm o poziție clară în această problemă, tăvălugul prețurilor n-are din ce să vină. Celor care scot din burtă cifre de 6%, de 10%, le spunem că nu se confirmă. Cifrele sunt de 0,2 – 0,6”, a declarat Mugur Isărescu în cadrul unei conferințe de presă organizate joi.
El susține, de asemenea, că încă nu se cunosc metodologiile de calcul ale accizei și ale taxei pe construcții speciale, dar că la majorarea accizelor pentru diferite categorii de produse „balanța riscurilor este categoric în sus”. „Contribuția efectivă nu putem să o calculăm pentru că încă nu știm metodologia de calcul a accizei. Oricum ea va împinge datele pe care vi le-am prezentat în sus”, a explicat Isărescu.
Guvernatorul BNR a ținut să sublinieze faptul că „este treaba guvernului ce taxe se măresc sau nu” și a dat, în acest caz, exemplul personal din perioada mandatului său de premier al României. „Și eu am condus un guvern de coaliție și știu cât e de greu să-l ții unit. Nu pot să intru eu să spun ceva și altcineva să-și asume răspunderea”, a declarat el.
„Spuneți-mi mie ce guvern are plăcerea să majoreze un impozit. Te dor dinții când trebuie să faci așa ceva. N-ai absolut nicio plăcere să faci așa ceva. Cea mai mare bucurie este să reduci impozite și taxe”, a mai adăugat Mugur Isărescu.
Totodată, guvernatorul BNR a anunțat decizia de revizuire în scădere a prognozei de inflație pentru acest an, de la 3,1% la 1,8%, dar și pentru anul viitor, de la 3,1% la 3%. „Când vom vorbi despre o rată reală a inflației în România, un ochi echilibrat ar trebui să aibă în vedere o rată de 2%. Vom avea de acum încolo, a la long, o inflație europeană, între 2 – 3%”, a mai spus el.
gândul vă prezintă cele mai importante declarații ale guvernatorului BNR în format LIVE TEXT:
– Care au fost factorii determinanți care au acționat în trimestrul III asupra inflației? În primul rând, o producție peste medie, manifestarea unui efect de bază, reducerea cotei TVA pentru pâine, făină și produsele de panificație. Persistența deficitului de cerere, o îmbunătățire treptată a anticipațiilor inflaționiste, o apreciere a leului față de dolar, determinată de faptul că dolarul s-a depreciat față de euro, iar leul a evoluat constant față de euro.
– Prețurile combustibililor în trimestrul III au consemnat o evoluție pozitivă pe fondul deprecierii dolarului
– Cererea internă este un factor care acționează de mai mult timp asupra inflației. Aici mai aveți subindicatori, precum comerțul. Să spunem la comerțul cu amănuntul, exclusiv auto, cifrele sunt slabe. Foarte interesant mi se pare acest indice de încredere a consumatorului. Aici vedem o redresare. Redresarea apare în special pe parte de sus, care reprezintă situația financiară. La consumatori s-a redresat cel puțin parțial situația financiară. Încrederea consumatorilor s-a îmbunătățit.
– Rata șomajului după o anumită îmbunătățire, stagnează.
– Avem indici destul de clari care să ne arate că se refac ușor și sigur, nu rapid, se refac sursele de finanțare.
– Creditul în stoc, în valută, scade, dar pare să fie compensat, mai ales ca tendință, de creșterea creditului în lei. Așa cum citesc eu aceste grafice, se pare că tendința este de durată. Cred că se va aplana scăderea creditului în valută. Economisirile populației cresc.
– O bună parte din economisirile în lei au fost schimbate în valută (în timpul crizei politice din vara anului trecut n.r.). Nu știu dacă cei care au făcut-o au fost inspirați, dacă au avut de câștigat pentru că la acea vreme, cursul era destul de ridicat.
– La salariul mediu brut, lucrurile sunt relativ amestecate. Important este că nu mai sunt pe scădere.
– Mai există neîncredere și nu e ușor să scapi de ea. Neîncrederea este și din partea consumatorilor, beneficiarilor de credite, nu numai din partea bancherilor.
– Trebuie să știm că lucrăm cu cifre agregate (n.r. despre dobânzile la credite). Multe dintre creditele de consum sunt creditele cu cardul. Când vorbim despre faptul că cifra asta este în jur de 15% pe calcul DAE, trebuie să avem în vedere aspectul pe care l-am spus anterior.
– Publicul crede în această tendință de dezinflație care s-a instaurat.
– Când vom vorbi despre o rată reală a inflației în România, un ochi echilibrat ar trebui să aibă în vedere o rată de 2%. Vom avea de acum încolo, a la long, o inflație europeană, între 2 – 3%.
– Presiunile exogene asupra inflației le limităm la două: un scenariu este cel privind evoluția prețurilor volatile la alimente. În ceea ce privește dinamica în afară de o atenție sporită la prognozele meteo, nu putem să mergem mai departe. Problema noastră este că ponderea indicelui nostru (indicele prețurilor alimentelor n.r.) este foarte mare și atunci, în funcție de anul agricol, avem un impact vizibil asupra indicelui prețurilor de consum.
– Față de raportul de inflație din august când balanța riscurilor era preponderent în jos, spuneam despre faptul că prognoza noastră de 3% pe an riscă să fie depășită de realități, acum majoritatea riscurilor sunt de dinamică în sus. Balanța riscurilor este echilibrată.
– La majorarea accizelor pentru diferite categorii de produse, balanța riscurilor este categoric în sus. Contribuția efectivă nu putem să o calculăm pentru că încă nu știm metodologia de calcul a accizei. Oricum ea va împinge datele pe care vi le-am prezentat în sus.
– Dacă e să luăm o poziție clară în această problemă și să le dau un mesaj, tăvălugul prețurilor n-are din ce să vină. Celor care scot din burtă cifre de 6%, de 10%, le spunem că nu se confirmă. Cifrele sunt de 0,2-0,6.
– Orice majorare de impozite e neplăcută și creează o stare neplăcută.
– De multe ori înghite producătorul (n.r. creșterile de preț ale combustibililor). Își strânge cureaua, mai reduce din profit, reduce din alte costuri. Vă pot face o listă cu lucrurile pe care le poate face un producător: să-și crească și productivitățile, să-și mai reducă din birocrațiile interne. Această viabilitate a trecerii (impozitelor și taxelor n.r.) pe costurile interne se va dovedi mai apropiată de realitate.
– Ne împrumutăm în prezent mai ieftin decât Italia. Acest lucru influențează bugetul României cu sute de milioane de euro. Noi când vorbim despre stabilitatea prețurilor, nu vorbim despre niște cuvinte, vorbim despre niște cifre foarte mari. Consolidarea fiscală înseamă că, a la long, România poate să își finanțeze o datorie publică pe care a acumulat-o și a finanța o asemenea datorie publică este o problemă vitală pentru orice țară.
– Pot să-mi permit ca economist să fac un comentariu. În România este bine să stimulăm munca și să ținem sub control cheltuielile administrative și cheltuielile sociale, în condițiile de echilibru politic. Eu am fost acolo un an și știu cât de greu este să ții în picioare un echilibru social și un echilibru politic.
– Preocuparea noastră este ca acest acord să rămână în picioare pentru că ne ajută să ne împrumutăm de pe piețele internaționale și de pe piața locală la costuri mai reduse.
– Este treaba guvernului ce taxe se măresc sau nu. Și eu am condus un guvern de coaliție și știu cât e de greu să-l ții unit. Nu pot să intru eu să spun ceva și altcineva să-și asume răspunderea.
– În general, poziția unei bănci centrale este că orice inflație e rea.
– Consolidarea fiscală pe termen lung este principalul factor care asigură atât stabilitatea financiară cât și stabilitatea prețurilor și noi nu putem să o descurajăm.
– Dacă nu ții datoria publică sub control ajungi în stiuația, să nu zic Grecia, să nu o mai poți finanța.
– Când s-a majorat TVA-ul, cu toate că era singura soluție pentru că nu fusese respinsă de Curtea Constituțională, a întrerupt un întreg proces al politicii monetare.
– Dozajul mi se pare mai important decât măsurile. Față de alte variante și alte variante puteți să le discutați cu cei de la Finanțe, nu mi se pare dozajul cel mai prost.
– Spuneți-mi mie ce guvern are plăcerea să majoreze un impozit. Te dor dinții când trebuie să faci așa ceva. N-ai absolut nicio plăcere să faci așa ceva. Cea mai mare bucurie este să reduci. Cred că noi suferim foarte tare la aritmetică, la matematici superioare suntem tari de tot. Cineva vrea 6% din PIB, altul vrea altceva și ajungi la 60% din PIB. Am zis că mi se pare o soluție ca dozaj destul de echilibrată.
– Suntem pregătiți să luăm măsurile necesare, să acționăm pentru ca situația de pe piața valutară și evoluția leului să nu fie percepută ca element de criză.
– Cred că este prematur. Acest Consiliu de Administrație, căruia îi mulțumesc, mai are de dus la bun sfârșit câteva obiective și după să discutăm și despre viitor (n.r. întrebat dacă își dorește un nou mandat în fruntea BNR). Unul este să consolidăm inflația.
– Dacă nu vor să mai dea credite, nu au decât să tragă obloanele (n.r. despre băncile străine cu filiale în România). Vă asigur că au evaluări bune despre România.
– Creșterea salariului minim are și partea pozitivă și probleme legate de sustenabilitatea procesului mai ales la nivelul firmelor mai puțin profitabile. Eu cred că având în vedere partea netransparentă a salarizării în România, nivelul la care s-a căzut de acord este unul adecvat.