În Italia, austeritatea sufocă economia și nu scade costurile de finanțare

Dilema premierului italian Mario Monti, care încearcă alături de omologul spaniol Mariano Rajoy să evite încheierea unor acorduri de „bailout” cu UE și FMI, devine mai dificilă pe măsură ce eșecul austerității se conturează tot mai clar: recesiunea se adâncește, dar costurile de finanțare nu scad, informează Mediafax.

Produsul Intern Brut al Italiei a scăzut cu 2,5% în trimestrul al doilea raportat la aceeași perioadă a anului trecut, și cu 0,7% față de primele trei luni ale anului, Monti încercând să facă pe plac piețelor de obligațiuni prin scăderea cheltuielilor statului și creșterea taxelor, potrivit unei analize Bloomberg.

Deși premierul tehnocrat instalat anul trecut la Roma va reuși să aducă în acest an deficitul bugetar sub limita dictată de UE, de 3% din PIB, Italia plătește încă dobânzi alarmante pentru a se împrumuta. Randamentul obligațiunilor de stat cu maturitatea la 10 ani, indicatorul de referință al costurilor de finanțare, este apropiat de 6% și depășește cu mai mult de 4,4 puncte procentuale dobânda plătită de Germania.

Austeritatea lui Monti a coborât diferența dintre dobânzile Italiei și cele ale Germaniei cu numai 0,78 puncte procentuale din noiembrie 2011, când a avut loc învestirea premierului italian.

Monti mai are opt luni de mandat și încearcă să evite semnarea unui acord de finanțare externă. Italia a intrat într-o alianță de facto cu Spania, condusă de premierul Mariano Rajoy, care nu vrea să-și păteze mandatul cu un „bailout” însoțit de cedarea suveranității fiscale.

Campania celor doi se concentrează pe relaxarea condițiilor în care cele două state ar putea obține ajutor extern. Un bailout fără condiții de austeritate care să echivaleze cu cedarea suveranității fiscale devine un împrumut la dobânzi mici, o garanție pentru piețe că statul va rămâne solvabil în viitorul previzibil.

„Cu cât se prelungește rezistența lui Rajoy, cu atât va sângera mai mult Italia. De aceea cred că vom vedea presiuni mai insistente din partea lui Monti”, comentează pentru Bloomberg Mujtaba Rahman, analist la Eurasia Group, Londra.

Politicienii italieni se pregătesc de campania pentru parlamentarele de anul viitor, iar Monti nu poate conta pe prea mult sprijin din partea alegăturilor față de măsurile sale de austeritate, menite să întărească încrederea investitorilor în Italia.

Pe plan european, Monti se împiedică la tot pasul de opoziția Germaniei față de acțiuni coordonate pentru reducerea costurilor de finanțare ale statelor din sud, dar și de percepția investitorilor că Italia este legată de Spania.

Influenta bancă americană Goldman Sachs și-a redus deținerile de obligațiuni guvernamentale italiene cu 92%, la 191 milioane de dolari la sfârșitul celui de-al doilea trimestru, deși își crescuse expunerea pe Italia în primele trei luni ale anului. Goldman și-a sporit de asemenea deținerea de derivate financiare de credit pe Italia, pariind pe falimentul țării.

Unul dintre miniștrii lui Monti, Francesco Profumo de la Educație, a declarat joi într-un interviu pentru Bloomberg că Executivul de la Roma a purtat discuții îndelungate privind o posibilă solicitare către fondurile de urgență ale zonei euro, să cumpere obligațiuni italiene pentru a reduce costurile de finanțare ale statului.

Monti i-a enervat pe parlamentarii germani într-un interviu publicat pe 5 august de revista Der Spiegel, afirmând că liderii guvernelor europene ar trebui să fie mai independenți de legislaturi. O zi mai târziu, premierul italian a emis un comunicat în care își reafirmă credința în democrație. În aceeași zi, Wall Street Journal a publicat un interviu luat cu o lună în urmă lui Monti, în care premierul declară că diferența dintre dobânzile Italiei și cele ale Germaniei ar fi de 12 puncte procentuale dacă fostul premier Silvio Berlusconi ar fi rămas la putere.

Partidul fostului lider susține în parlament guvernul tehnocrat al lui Monti și a transmis semnale că ar putea retrage acest sprijin.