Inginerul care a dat industria automotive pe uleiul presat la rece. „Agricultura pentru mine a fost o pasiune”

Cei doi din familia Ciocan au reușit în scurt timp să dezvolte ferma de cultură mare de la 100 de hectare lucrate la 250 ha (80 ha proprietate, iar restul arendă), astfel încât să-și asigure materia primă necesară producției de ulei.

Nu a fost ușor, însă pasiunea pentru agricultură a lui Cristian – „născut și crescut la țară, de părinți și bunici, în comuna Rotunda, județul Olt” a dus la dezvoltarea micului business, implicit la investiții, în primă instanță în utilaje la mâna a doua, necesare procesării materiei prime.

„(…) Tatăl meu lucra aproximativ 100 de hectare. O fermă de familie în care ai nevoie de anumiți angajați pentru lucrările în câmp, cele din exploatație, pentru depozitare, valorificarea produselor care erau la acea vreme, în special, materie-primă. (…) Ne aflam într-un impas din cauza lipsei de personal din agricultură. Aveam de ales între a închide ferma părinților, de a renunța la activitate, sau a renunța la serviciu și a mă ocupa eu, în principal, de activitățile fermei”, a spus Ciocan.

Olteanul, transformat din inginer în agricultor și procesator, se orientase inițial către procesarea grâului și transformarea sa în făină, însă cum concurența era acerbă, a decis să se reorienteze.

„Venind dintr-o cultură tip afacere multinațională, tot timpul am dorit să adaug și mai multă valoare produselor noastre. Inițial, mi-am dorit să deschidem o moară, o fabrică de pâine, dar concurența era destul de mare în acest domeniu și în zona noastră. De aceea am ales să producem altceva, unde nu era concurența acerbă și era un produs cât de cât căutat. Vorbim aici de floarea-soarelui transformată în ulei presat la rece”, a adăugat fostul inginer.

Închiderea lanțului de producție

Cristian Ciocan a mărturisit că, la nivelul micii afaceri cu procesarea florii soarelui, materia primă obținută în fermă îi este de ajuns – obține în medie 4.600 kilograme la hectar – și a precizat că este atent la fiecare lot, astfel încât parametrii calitativi ai semințelor să fie peste tot aceiași.

Suprafața lucrată de familia Ciocan este de 250 ha. Anual, floarea soarelui contabilizează până la 70 de hectare din total, fiind practicată și rotația culturilor. Restul suprafeței este semănată cu grâu, porumb și altele, valorificate ca materie primă.

„Am făcut un cerc închis de producție, în care obținem materia-primă și mai departe procesăm; lucrăm în comunitatea noastră. (…) Producem floarea-soarelui, iar uleiul pe care îl fabricăm este realizat numai din semințele provenite din ferma proprie. În momentul în care producem acest ulei, îl obținem de la stadiul de sămânță în pământ. Avem grijă tot anul, astfel încât cantitatea de acid oleic din el să nu fie afectată de îngrășămintele necesare majorării producției. Azotul, tot timpul, va scădea cantitatea de acid oleic, produsul benefic din uleiul natural”, a adăugat producătorul de ulei natural presat la rece.

El a afirmat că mizează în ultima perioadă pe cultura de floarea soarelui high-oleic, deoarece produsul finit are o calitate mai bună, cu toate că randamentul de ulei este mult mai scăzut decât la floarea-soarelui obișnuită.

Potrivit spuselor lui Ciocan, uleiul cu încărcătură high-oleică are înglobat mai multe principii active, este mai bogat în vitamine și are un gust mult mai plăcut. În plus, mirosul de floarea-soarelui este mult mai pregnant în uleiul provenit de la acest tip de semințe.

„Pe unii consumatori asta îi deranjează însă, dar acestea sunt excepții. Mirosul este dat de coaja semințelor”, a adăugat fermierul.

El spune că a închis complet ciclul de producție în ceea ce privește cultura florii soarelui, inclusiv turtele (n.r. – șrot) obținute la finalul presării la rece fiind direcționate către ferme de creștere a struților și a puilor.

sursă foto: Facebook

Instalații second hand

Chiar dacă, în calitate de fost inginer în industria automotive, obișnuia să propovăduiască achiziția de automobile noi, Ciocan nu se ferește în prezent să recunoască faptul că a investit în utilaje second hand pentru a dota mica făbricuță de producere a uleiului de floarea soarelui presat la rece.

Fermierul oltean spune că nu a apelat (încă) la fonduri europene și nici la bănci pentru investițiile în propriul business.

„Fabrica nu am construit-o nici cu fonduri europene, nici cu investiții în utilaje noi. Am început cu o mică presă second hand în care am investit 10.000 lei, o linie de producție de 50 litri de ulei pe oră. Vorbim de o presă, un filtru pentru ulei și un alt filtru secundar (noi folosim decantarea), respectiv linia de îmbuteliere, semi-automată. Am ajuns în prezent la o investiție într-o a doua presă cu o capacitate de 100 de litri pe oră. Și această linie a fost achiziționată tot la mâna a doua la un preț de aproximativ 1.000 de euro”, a precizat Cristian Ciocan.

Întrebat care a fost cea mai mare investiție a sa din ultimul timp, producătorul de ulei a răspuns că fost cea în locația unității de procesare.

„Aceasta a costat destul de mult, pentru că a trebuit să fie adusă la normele europene pentru a primi autorizația sanitară-veterinară și cea de mediu. Investiția în locație a fost de circa 200.000 lei, bani obținuți din valorificarea produselor agricole din fermă. Am valorificat mai exact grâul, porumbul, floarea-soarelui etc.”, a adăugat sursa citată.

Despre consumatorul român și rețelele de retail

Întrebat fiind unde anume reușește să-și desfacă marfa produsă și dacă românii sunt încrezători în produsul său, el recunoaște că, deocamdată, nu a reușit să convingă atât de mult pe cât și-ar fi dorit, inclusiv din cauza lipsei de informare a potențialilor consumatori.

Cristian Ciocan și-ar fi dorit să aducă muncitori în ferma sa, chiar și din străinătate, însă nu reușește să-i plătească cu salariile pe care aceștia le câștigă peste hotare.

„La ora actuală muncesc eu și tatăl meu; ne ajutăm unul pe celălalt sau noi între noi, fermierii mici din zonă. Oameni să pot angaja sau zilieri nu mai găsim. O soluție de redresare a situației ar fi aceea de a le oferi românilor plecați peste hotare salarii decente. Însă, atâta timp cât produsul nostru – uleiul presat la rece în acest caz – nu este cumpărat de români, iar aceștia tot timpul preferă să cumpere produse din import, nu avem această putere financiară de a plăti la adevărata valoare a muncii”, a afirmat fermierul. „Sunt unii români care cumpără (n.r. – uleiul Crassus). Restul, cei care nu cumpără, nu sunt informați, nu știu ce beneficii pot avea pentru ei uleiul de floarea-soarelui presat la rece. Spre exemplu, noi îmbuteliem produsul la sticlă închisă la culoare, nu la PET. Asta pentru că razele solare i-ar afecta calitățile și s-ar pierde din vitamine (A, B3, B1, K, D și E). Ca fapt divers, acest ulei este folosit inclusiv la fabricarea cosmeticelor naturale”.

În ceea ce privește relația cu rețelele de supermarketuri, hipermarketuri și cash and carry, Cristian Ciocan afirmă că nu are loc la raft, ca urmare a volumelor mari solicitate de marii comercianți.

Chiar dacă asocierea ar reprezenta o soluție pentru micii producători, cei mai mulți sunt reticenți la a valorifica produsele la comun; argumentele sale, în această situație, sunt greu de combătut.

„Fiind un produs natural, uleiul nostru nu poate fi produs în cantități industriale. Or, o rețea de retail cere distribuție la nivel de țară, asta însemnând o cantitate lunară care depășește pe cea anuală pe care noi o producem. Ni s-a sugerat asocierea, astfel încât să putem livra cantități mai mari. Și aici este o problemă. La aceste uleiuri naturale, calitatea produsului finit este dată de sămânță. În momentul în care se schimbă locul de proveniență a materiei-prime, se poate schimba și calitatea uleiului. Un ulei produs din sămânță obținută în Olt nu va avea același gust și aceleași proprietăți ca uleiul realizat în același an, fabricat în Brașov. Asta pentru că temperaturile variază, la fel și precipitațiile, astfel că proprietățile organoleptice se pot schimba de la un produs la altul”, a punctat fermierul.

El spune că, până la urmă, s-ar putea armoniza și problema calității, însă majoritatea producătorilor de nivelul său se feresc de concurență.

„Nu cred că ar fi imposibil să ne asociem și să distribuim la nivel național. La noi este ideea de control asupra propriului business și brand”, a precizat Cristian Ciocan.

Nu în ultimul rând, el recunoaște că, deocamdată, afacerea sa necesită multă atenție… , inclusiv un alt loc de muncă pentru a completa veniturile.

„Eu am ferma care ne menține. Dacă ar fi fost să trăiesc doar din producția și valorificarea uleiului, profitul generat m-ar fi determinat să ies din branșă”, a conchis acesta.

Uleiul de floarea-soarelui high oleic este o îmbinare de acizi grași mononesaturați de tip Omega 9 (acid oleic) și polinesaturați de tip Omega 6 (acid linoleic).

La 100 de kilograme de sămânță de floarea soarelui se obține o cantitate de produs finit de aproximativ 25 de litri.