Lehman Brothers a acordat compensații financiare de 700 mil.dolari cu puțin timp înainte de faliment

Lehman Brothers a acordat, cu mai puțin de un an înaintea falimentului răsunător din septembrie 2008, compensații financiare între 8 și 51 milioane de dolari pentru 50 dintre cei mai bine plătiți angajați, totalizând peste 700 milioane de dolari, potrivit Los Angeles Times.

Ziarul citează documente depuse la tribunal în timpul falimentului Lehman, pierdute printre cele câteva milioane de pagini care descriu în detaliu cel mai zguduitor faliment din istorie, catalizatorul crizei financiare mondiale din 2008-2009.

Documentele arată lista celor mai bine plătiți angajați ai băncii, care au primit între 8 și 51 milioane de dolari în bani, acțiuni și alte forme de remunerare.

Nu se știe însă dacă angajații au apucat să vândă acțiunile înainte de falimentul băncii.

Pachetele financiare generoase acordate cu numai câteva luni înainte de colapsul Lehman au provocat uimire în rândul experților în compensarea angajaților de top, evidențiind încă odată cultura banilor de pe Wall Street, care a avut o contibuție decisivă la declanșarea crizei financiare.

„Multă lume o să fie uimită de cât de bine erau plătiți unii. Nu este o situație în care doar cinci sau șase oameni primesc mult”, observă un expert american în compensații financiare.

Lehman Brothers a intrat în faliment în septembrie 2008, după pariuri masive pe credite ipotecare subprime care s-au dovedit fără valoare după căderea pieței imobiliare.

Înaintea crizei imobiliare din SUA, când prețurile locuințelor erau în creștere explozivă, titlurile de valori mobiliare compuse din credite ipotecare erau cel mai „fierbinte” activ de pe Wall Street.

Cererea uriașă pentru astfel de titluri și bonusurile mari primite de bancherii care le vindeau au încurajat subscrierea de credite și mai riscante, care au devenit pierderi nerecuperabile după spargerea balonului speculativ de pe piața imobiliară americană.

Documentele Lehman obținute de Los Angeles Times oferă o perspectivă inedită asupra practicilor salariale de pe Wall Street, deoarece legislația federală amerigană cere companiilor să prezinte numai pachetele de compensație financiară acordate celor mai importanți cinci directori executivi.

Înscrierile arată că plățile uriașe nu erau destiante doar directorilor executivi, ci erau împărțite unui grup larg de bancheri care primeau uneori bonusuri mai mari decât directorul general aflat la conducerea companiei.

Cel mai bine plătit angajat al Lehman era Robert Millard, care a încasat în 2008, pentru activitatea din 2007, 51,3 milioane de dolari. Millard era șeful unei subsidiare Lehman care se ocupa de investiții cu banii băncii.

Directorul general al Lehman, Richard „Dick” Fuld, primea totodată 40 milioane de dolari.

În 2005, Millard era plătit cu numai 3,8 milioane de dolari, compensația sa urcând în 2006 cu 1.084%, la 44,5 milioane de dolari, potrivit documentelor.

În prezent șeful unui fond de hedging, Millard susține că nu a încasat în totalitate compensația pentru 2006 și 2007. El spune că mai mult de jumătate din pachetele financiare erau constituite în acțiuni, devenite fără valoare după faliment.

„Lehman Brothers a pierdut o grămadă de bani în alte feluri”, s-a scuzat Millard.

Secundului lui Millard, Marvin Schwartz, i-a fost alocată o compensație de 31,1 milioane de dolari pentru 2007, în urcare de la 27 milioane dolari în 2006 și 19,3 milioane dolari în 2005. În prezent, el este managerul unui portofoliu la fondul de investiții Neuberger Berman.

Jonathan Hoffman, trader la Lehman Brothers, a primit pentru 2007 o compensație financiară de 30,9 milioane de dolari, față de 19,9 milioane pentru 2006.