Lucian Croitoru desființează tentativa Guvernului de a naționaliza Pilonul II de pensii: Evoluția lui echivalează cu pierderea de voturi

„Aducerea în discuție a naționlizării Pilonului II nu se poate să nu ducă cu gândul la ideologia elitei noastre conducătoare și a mizei acestei ideologii, și anume că statul trebuie să dețină rolul central în administrarea economiei. În această ideologie, contrafactual, statul este un mai bun administrator decât sectorul privat, care este văzut de elită ca animat de „intenții negative, fariseice și perverse”- așa cum am scris cândva. În virtutea acestei ideologii, motivul nevoii imediate de bani la buget, menționat mai sus, este numai conjunctural primul în ordinea motivelor pentru care autoritățile râvnesc la Pilonul II. Motivul adevărat vizează termenul lung și este mai profund. Desfiinațarea Pilonului II servește foarte bine scopul general al elitei noastre, ca statul să-și întărească rolul central în administrarea economiei. (…)Desființarea Pilonului II este însă esențială pentru atingerea unui alt scop, și anume menținerea unui grad înalt de dependență a oamenilor de redistribuirea de la buget”, a scris Croitoru într-o postare pe blogul său.

Pe scurt, miza desființării Pilonului II ar fi, pe termen mediu, pe lângă resursele suplimentare la buget de care Guvernul ar beneficia într-un moment destul de dificil pentru economia românească, și asigurarea unei căi prin care cetățenii să fie din ce în ce mai dependenți de banii de la stat, lucru care nu s-ar întâmpla dacă Pilonul II ar continua să crească în importanță, în condițiile în care oricum contribuția ar fi trebuit să fie deja de 6% din salariul brut, față de 5,1% cât este în prezent, mai arată acesta.

„Este esențial pentru raționamentul de aici să se înțeleagă din capul locului că într-o societate ca cea descrisă, predictibilitatea fiscală este foarte scăzută, astfel că sistemul de pensii publice, cum este și Pilonul I al sistemului de pensii din România, va tinde să fie în deficit. Într-o astfel de societate, acest deficit nu este atât un rezultat nedorit, cât este un instrument în lupta politică, așa cum voi arăta imediat. Pilonul I este administrat de stat, care stabilește un sistem de beneficii (pensiile) și unul de finanțare (contribuțiile plătite de salariați, pensionari și firme). Sumele distribuite sub formă de pensii sunt influențate de cotele de contribuții stabilite de stat, dar nu sunt neapărat corelate pentru a asigura, în dinamică, un echilibru între pensii și contribuții. (…)În funcție de arbitrariul din stabilirea cotelor și a pensiilor, de aberații gen pensii speciale, Pilonul I poate fi oricând un sac fără fund”, scrie în postarea de pe blogul consilierului BNR.

Lucian Croitoru susține că deficitul Pilonului I este invocat doar pentru ca Guvernul să nu fie nevoit să mărească suficient de mult contribuțiile în așa fel încât să acopere deficitul, deci pentru a nu-i supăra direct pe oameni. Atunci când Pilonul I are deficit, statul alocă bani mai puțini pentru investiții sau alte obiective ale bugetului public, iar asta reprezintă„un cost pentru societate”.

„Dacă ar stabili cote acoperitoare, pentru ca Pilonul I să nu aibă deficit, salariații nu doar că ar vedea, cum de fapt văd mereu, dar ar și simți direct în buzunare distorsiunile din sistemul public de pensii și s-ar revolta. Dacă ar stabili pensii mai mici, care să poată fi acoperite din cotele existente, i-ar supăra pe pensionari. Din aceste ‘restricții politice’ ce apar într-un sistem cu instituții și reguli slabe, rezultă permanent un deficit la Pilonul I. La noi este de mult timp așa. În prezent, deficitul Pilonului I, calculat prin luarea în considerare a contribuțiilor, a pensiilor normale și a celor speciale, indiferent că sunt plătite din bugetul asigurărilor sociale sau din bugetul de stat este de aproximativ 23-24 miliarde de lei. Chiar dacă s-ar naționaliza Pilonul II, cum s-ar dori de către unii, tot s-ar ajunge, mai devreme sau mai târziu, la un deficit al Pilonului I”, mai scrie pe blogul lui Croitoru.

Prin comparație, Pilonul II, fiind un fond administrat privat, investește contribuțiile după criterii economice și, în ciuda ciclului economic imprevizibil și a factorilor de risc ce pot apărea, acesta garantează un beneficiu minim și tinde să fie„pe plus”.

„Pe măsură ce Pilonul II, alături de schemele benevole private (Pilonul III) se dezvoltă, ponderea Pilonului I în asigurarea pensiilor scade. Acest aspect este important într-o societate în care stânga politică se bizuie pe dependența de redistribuirea de la buget pentru a obține voturi. Scăderea importanței Pilonului I echivalează cu pierderea viitoare de voturi”, mai scrie Croitoru.

„Acum putem spune mai clar că miza pentru naționalizarea Pilonului II, total sau parțial este foarte mare nu atât prin sumele cu care ar intra în schema publică de pensii, ci prin implicațiile pe care le are în menținerea unui grad înalt de dependență de redistribuirea de la buget pe ruta pensiilor. Privită în dinamică, aceasta este miza reală a acaparării Pilonului II de către un stat în care elita conducătoare crede că statul trebuie să aibă un rol central în administrarea economiei, guvernele au un grad scăzut de integritate, drepturile de proprietate sunt slabe, ca și instituțiile, regulile fiscale se schimbă cu frecvență mare, iar legislația are multe prevederi neclare, incoerente între ele și dedicate unor grupuri de interese (părtinitoare)”, încheie acesta.