EFECTELE #COVID-19. Care este, în realitate, domeniul cel mai important în vreme de pandemie. Este pe același loc cu medicina

În situația actuală, generată de pandemia de COVID-19, alături de medicină, agricultura reprezintă unul dintre sectoarele prioritare, strategice, ale unei țări, se arată în raportul „Cum asigurăm securitatea alimentară a României pe timp de pandemie. Rolul fermelor mici și mijlocii” realizat de Centrul Român de Politici Europene (CRPE).

Ca atare, potrivit semnatarilor documentului, acest domeniu esențial „trebuie să rămână în picioare și să asigure securitatea alimentară”, adică să furnizeze hrană la prețuri accesibile pentru toți cetățenii.

Însă, ca agricultura să poată fi generatoare hrană de calitate, în cantitățile necesare și la prețuri pentru toate buzunarele, aceasta trebuie susținută corespunzător atât din punct de vedere logistic și informațional, cât și financiar.

CRĂCIUN Tradițiile de Crăciun care au rădăcini în religiile antice și cultele PĂGÂNE: De la brazi și Moș Crăciun la curcanul gătit

23:59

ACTUALITATE Fructul bogat în antioxidanți care stimulează organismul. Are proprietăți antiinflamatoare și antiseptice

22:56

„Fermierii mici și mijlocii pot furniza mâncare sănătoasă atât satelor, cât și orașelor, dacă sunt sprijiniți să se adapteze la modurile de consum ale secolului XXI – vânzări online tip «coșul de legume» individual sau prin food hub-uri, livrări către marii retaileri prin intermediul cooperativelor agricole, care sunt capabile să colecteze cantități mari și omogene de produse și să le livreze marilor lanțuri la volumele și parametrii necesari”, se menționează într-un document complex, transmis Gândul.ro de CRPE.

Potrivit lucrării amintite anterior, în România, din totalul de 3.422.030 de exploatații agricole, aproape 2,5 milioane lucrează mai puțin de două hectare, iar aproximativ 823.000 au sub 50 ha. Chiar și așa, aceste exploatații pot susține într-un mod semnificativ securitatea alimentară a țării.

„Aceste milioane de gospodării țărănești și ferme mici de (semi)subzistență reprezintă piloni importanți pentru securitatea alimentară a României, atât din perspectiva autoconsumului care susține populația rurală în perioade de criză, dar mai ales din cea a potențialului acestora de a se integra în lanțurile de desfacere și a vinde surplusul pe piață, sub formă proaspătă sau către industria de prelucrare”, precizează semnatarii raportului.

Susținerea micilor fermieri și a agriculturii locale. Soluții și limitări

Conform CRPE, încă de la începutul crizei COVID-19, o parte a societății, dar și consumatorii au conștientizat nevoia susținerii micilor fermieri și a agriculturii locale.

Astfel, după cum bine s-a putut constata, pe rețelele sociale se promovează consumul de la ferme din proximitate, iar online au apărut agregatoare de ferme care livrează în zona marilor orașe.

Vânzările de produse online s-au accelerat, iar fermierii deja digitalizați și mai ales formele de asociere ale acestora au intensificat livrările la domiciliu.

„Noul model de a vinde hrană a devenit business to consumer”, au constatat cei de la CRPE.

Însă, pentru acei fermieri care nu au putut sau nu au știut să se mute online, nu au spații de stocare și nu au fost asociați, situația a devenit dramatică rapid, mulți legumicultori mici fiind nevoiți să arunce mare parte din producție.

Chiar dacă piețele agroalimentare au rămas deschise pe toată perioada stării de urgență pentru agricultorii care prezintă certificate de producători agricoli, normele distanțării sociale în această perioadă au făcut ca numărul consumatorilor din piețe să scadă drastic.

Mai mult, mărturisesc semnatarii raportului, problema lipsei depozitelor și a unei infrastructuri de colectare a legumelor se resimt din plin. Astfel, conform Asociaţiei Fermierilor Români (AFR), facilitățile de stocare și colecare sunt insuficiente și acoperă maxim 10% din producția de legume a României.

De asemenea, răspunsul autorităților a fost unul deocamdată axat pe aspecte mai degrabă secundare nevoilor stringente ale fermierilor. Mai exact, s-a amânat plata impozitului pe terenurile agricole, s-a prelungit termenul pentru depunerea cererilor de plată pe suprafață la APIA, depunerea online a cererilor către AFIR etc.

În plus, susțin semnatarii raportului, Casa Română de Comerț Agroalimentar Unirea, o companie înfiinţată de Ministerul Agriculturii care îşi propunea să deschidă un lanţ de 60 de magazine cu produse româneşti în toată țara practic, nu funcționează în acest moment.

O inițiativă mai importantă a MADR a fost realizarea, la finalul lunii martie, a platformei online www.rndr.ro/legume, unde producătorii de legume pot afișa cantitățile disponibile pentru vânzare, facilitându-le astfel dialogul cu reprezentanții comerțului modern.

Chiar dacă, până acum, câteva sute de producători și-au promovat oferta pe platformă, utilitatea acesteia se dovedește a fi redusă în relație cu marile lanțuri comerciale, susțin cei din CRPE. Și asta din cauza procedurilor de achiziție a acestora din urmă, care implică o standardizare a producției pe care o preiau.

„Marfa trebuie sortată, calibrată, ambalată. În plus, costurile preluării unor cantități reduse de legume de la un număr mare de producători sunt ridicate, astfel încât tot asocierea acestora este considerată a fi o soluție”, mai precizează semnatarii.

Soluții pentru asigurarea securității alimentare a României din perspectiva fermierilor mici și mijlocii

În contextul celor precizate anterior, semnatarii raportului susțin că România trebuie să fructifice oportunitatea deschisă de Uniunea Europeană (UE) și să realoce banii necheltuiți încă din PNDR 2014-2020 pentru a finanța acțiuni relevante pentru a face față crizei.

Din perspectiva nevoii de a asigura aprovizionarea populației cu produse proaspete și procesate din agricultura locală cu înaltă valoare adăugată – legumicultură, pomicultură, viticultură, apicultură, CRPE propune mai multe măsuri.

Prima soluție propusă în acest sens este cea potrivit căreia cooperativele și food hub-urile funcționale existente ar putea să fie stimulate și capacitate să își asume, pe timp de criză, și rolul de intermediar și agregator de producție locală și să achiziționeze marfă de la fermieri care nu sunt membri ai cooperativei, pentru a o livra apoi către retaileri, conform procedurilor și la standardele solicitate de către aceștia.

Astfel, o măsură dedicată din fondul de pandemie al PNDR le-ar putea facilita achiziționarea/închirierea de noi spații de stocare, sortare și ambalare a producției, achiziția de mijloace de transport, lăzi frigorifice, construcția de solarii, realizarea de investiții rapide care să le permită agregarea/procesarea unei cantități mai mari de hrană.

Cooperativele și food hub-urile au deja contracte cu marii comercianți și cu procesatorii, au experiență în livrarea către gospodării, oferă aceste servicii conexe fără de care producția fermierilor individuali nu se poate vinde în condiții optime.

Apoi, configurarea unei măsuri de susținere a digitalizării vânzării producției de către fermieri, care să acopere costurile adiționale pe care le presupune livrarea direct către consumator, de tipul „coșul cu legume” – de exemplu, fermierii care au reacționat rapid în criză și au început să livreze direct către consumatori, ca urmare a unei promovări online, se plâng de costurile mari de transport pe care această formă de vânzare le presupune, pe care ei le suportă din profit, reprezintă cea de-a doua soluție propusă de CRPE.

Cea de-a treia soluție este finanțarea adițională și mai flexibilă pentru proiecte de cooperare tip lanț scurt. Până acum, conform analizei SWOT realizate de PNDR în pregătirea noului Plan Național Strategic post-2020, prin subMăsurile 16.4 și 16.4a, au fost sprijinite 71 de proiecte cu o valoare de 6,83 milioane euro.

În cadrul parteneriatelor sprijinite sunt 186 de fermieri, 69 de unități școlare, sanitare, de agrement şi alimentație publică, 48 de ONG-uri și 16 consilii locale. Pe timp de criză, ar trebui prioritizate la finanțare acele proiecte de lanțuri scurte care ar livra hrană și produse de strictă necesitate comunităților rurale izolate și/sau marginalizate.

În acest sens, se poate prelua modelul italian „Stesa Sospesa” („Cumpărături în așteptare”) care permite familiilor cărora li se livrează alimente acasă de către producători locali să cumpere alimente pentru familiile nevoiașe. Fructe, legume, făină, brânză și alte alimente – toate produse la nivel local – pot fi plătite de către clienți, iar producătorii locali se vor ocupa direct de livrarea produselor pentru familiile dezavantajate identificate de autoritățile locale. Ideea este derivată din vechiul obicei italian de a plăti în plus pentru cafeaua pe care apoi barman-ul o va oferi unei persoane care nu își poate permite.

O altă soluție este reprezentată de acordarea de subvenții pentru procesatori și industria alimentară. Perspectiva prelungirii crizei încă un an și mai ales peste sezonul rece face ca susținerea urgentă a industriei de conserve să îmbunătățească perspectivele aprovizionării pe termen mediu a pieței cu produse de pe piață internă.

Președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară (SindAlimenta), Dragoș Frumosu, declara recent că producătorii români din industria alimentară pot asigura peste 80% din necesarul de alimente pentru populație, dacă sunt suprijiniți de guvern și propunea scutiri de taxe și impozite pe o perioada dată, pentru a putea susține producția.

Stimularea lucrătorilor din agricultură întorși acasă din vest să rămână să lucreze în fermele din România, reprezintă o altă soluție propusă de CRPE.

În contextul crizei puternice din ultimii ani a forței de muncă calificată în agricultură, reîntoarcerea lucrătorilor sezonieri cauzată de închiderea temporară a granițelor statelor din vestul Europei reprezintă o oportunitate care nu ar trebui ratată, de a-i ajuta pe cei care vor să rămână să lucreze în țară în agricultură.

Această se poate realiza prin subvenționarea fermierilor, care i-ar angaja pentru ca aceștia să le poată oferi salarii competitive sau chiar prin implicarea autorităților locale, care i-ar putea ajuta pe aceștia să arendeze la prețuri competitive teren nelucrat în acest moment, iar apoi să acceseze fonduri europene pentru instalarea tinerilor fermieri/dezvoltarea de exploatații agricole.

Soluția numărul șase a CRPE este configurarea de instrumente financiare pentru ferme mici și IMM-uri din agricultură – fond de garantare/împrumut cu costuri mici, pentru că aceștia să își poată susține cashflow-ul.

„Pe termen mediu, oportunitățile de a aplica lecțiile învățate în timpul acestei crize vin din modul în care România își va configura viitorul program multianual de dezvoltare rurală prin Politica Agricolă Comună post-2020: pandemia a revelat necesitatea stringentă a unei mai bune organizari a lanțului de aprovizionare în agricultura din România, cel puțin în sectoarele cu înaltă valoare adaugată – legume, lapte, pomicultură, apicultură, viticultură”, susțin cei din CRPE.

Ponderea fermierilor care se asociază în cooperative, grupuri de producători, food-hub-uri, lanțuri scurte de aprovizionare și sisteme de calitate trebuie sa crească.

Totodată, în viitorul PNS trebuie să existe o măsură specifică pentru sprijinirea formării de noi cooperative, food hub-uri și pentru capitalizarea celor existente.

Mai mult, ar trebui sprijinite lanțurilor scurte de tip ASAT, care oferă și o plasă de siguranță producătorilor în caz de calamitate.

De asemenea, trebuie investit în pregătirea viitoarei generații de tineri fermieri (care fie preiau ferma de familie, fie își dezvoltă propria fermă) – sprijin și măsuri pentru revitalizarea sistemului educațional agricol și a liceelor agricole din România.

Vulnerabilitate majoră la adresa securității alimentare

Chiar dacă indicii teoretici de securitate alimentară plasează România într-o situație bună în acest domeniu, iar autoritățile declară în acest moment că „avem de toate”, totuși, nivelul crescut de importuri de produse agroalimentare cu valoare adăugată, corelat cu nivelul scăzut de consum din producția internă, reprezintă o vulnerabilitate majoră a securității alimentare a României și o adevărată provocare în contextul actual.

„Nimeni nu știe cât va dura criza sanitară și economică generată de pandemia de COVID-19. Cele mai pesimiste estimări în acest moment indică peste cinci ani. Previziunile sunt că pandemia își va acutiza periodic manifestarea, ceea ce va genera noi intervale de distanțare socială, restricții de circulație, noi șocuri pentru activitatea economică”, scriu cei de la CRPE. „De la lipsa forței de muncă, la redirecționarea alimentelor destinate piețelor și la schimbarea «peste noapte» a tiparelor de consum, recenta criză pune o presiune substanțială pe întregul sector agroalimentar al Uniunii Europene și în special pe micii agricultori”.

Siguranța alimentară, un concept de care se ocupau până acum mai degrabă cercetătorii din zona academică, a devenit peste noapte o preocupare stringentă.

Statele membre ale blocului comunitar (UE28) trebuie acum să găsească pârghii pentru ca sectorul agricol să își păstreze capacitatea de a furniza hrană la prețuri accesibile.

Schimbarea tiparelor de consum (realizarea de stocuri pe lanțurile de comercializare, dar și la nivel de consumator), schimbarea ponderii produse de bază-alimente proaspete, creșterea exponențială a livrărilor online, restricțiile privind circulația mărfurilor, forța de muncă insuficientă din cauza închiderii granițelor, sincopele în sectorul de prelucrare agroindustrial, închiderea agenților economici din HoReCa, dar și a școlilor, cantinelor etc. sunt principalele probleme generate de această criză în agricultură în majoritatea statelor europene.

Centrul Român de Politici Europene (CRPE) a lansat raportul „Cum asigurăm securitatea alimentară a României pe timp de pandemie. Rolul fermelor mici și mijlocii” care descrie la cald situația din agricultură în perioada de după instituirea stării de urgență.

O atenție deosebită a autorilor a fost direcționată către provocările întâmpinate de micii fermieri din două sectoare nevralgice – legume și fructe, respectiv lapte, către rolul formelor asociative în sprijinirea fermierilor de a se adapta noilor constrângeri și realități.

Aceștia analizează totodată, succint, măsurile de sprijin luate de autorități, prezintă câteva modele de sprijin pentru micii fermieri și comunitățile rurale din alte țări europene și, mai ales, propun măsuri urgente de realocare a banilor europeni destinați dezvoltării rurale pentru a salva și canaliza spre desfacere producția micilor fermieri.

Sursă foto: Shutterstock/caracter ilustrativ