„Aici (despre creditele în franci elvețieni – n.r.) vorbim de politica monetară, pe care o face Banca Națională a României. Guvernul se ocupă de politica fiscal-bugetară. Cred și mi-aș dori să văd Banca Națională implicându-se mult mai mult în această problemă, mai ales că, din punctul meu de vedere, au și mijloacele prin care pot să se impună. Băncile comerciale trebuie să îndeplinească destul de multe criterii impuse de Banca Națională și cred că pentru această situație Banca Națională a României ar putea să aibă o discuție mult mai aplicată cu aceste bănci astfel încât dumnealor să-și dorească cât mai mult să reducă aceste credite”, a declarat Vâlcov duminică într-o emisiune la Realitatea TV.
El a arătat că statul poate oferi o parte a soluției de împărțire a poverii pentru debitorii cu credite în valută, referindu-se la măsura de rescadențare cu facilități fiscale, urmând ca celelalte două părți să fie asumate de bănci și clienți.
„Trebuie să se ajungă la următoarea idee, aceast risc trebuie împărțit. Și noi propunem în felul următor: o parte o preia statul român și mai rămân două părți pe care trebuie să le preia altcineva. Cine altcineva decât clienții și băncile?”, a afirmat Vâlcov.
Ministrul și-a exprimat speranța ca parlamentarii să adopte în această lună sau cel mai târziu în martie „Electorata” îmbunătățită, măsură redenumită „Scade rata”.
Programul se adresează debitorilor cu venituri de cel mult 3.000 de lei brut. După primii doi ani, în care rata scade cu până la 35%, în următorii ani ai rescadențării debitorul beneficiază de o deducere a impozitului de venit de maxim 240 de lei lunar.
„Pe cei cu venituri mici și împrumuturi mici această măsură îi ajută 100%. (…) Bineînțeles că cei care au venituri mai mari de 3.000 de lei nu se încadrează în această soluție. De aceea credem că trebuie să fie acest efort al Guvernului dublat de o implicare mult mai accentuată a Băncii Naționale a României. (…) Banca Națională trebuie să vină cu soluții suplimentare, care să reiasă din discuțiile cu băncile comerciale”, a punctat ministrul Finanțelor.
Întrebat dacă este dispus să-și dea demisia în cazul în care soluția propusă de Guvern nu va reprezenta un ajutor real pentru clienții băncilor cu probleme, Vâlov a spus că nu vede de ce trebuie să părăsească postul de ministrul al Finanțelor dacă nu se rezolvă o problemă monetară a României, în condițiile în care el se ocupă de politica fiscal-bugetară.
„Aici răspunde guvernatorul Băncii Naționale, este politica monetară a României, să nu confundăm politica monetară cu cea fiscal-bugetară”, a afirmat reprezentantul Guvernului.
Pe de altă parte, el a reiterat ideea că nu vede viabilă o măsură pentru rezolvarea problemei pe cale legislativă în ceea ce privește conversia creditelor la alt curs decât cel din ziua operațiunii.
„Nu cred într-o soluție de stabilire a cursului la un nivel istoric printr-o hotărâre de Guvern sau printr-o lege în Parlamentul României pentru că orice om care știe cât de cât economie înțelege riscul la care ar fi supusă România dacă acest lucru s-ar întâmpla printr-o soluție legislativă. Riscul sau pierderile ar putea fi mult mai mari”, a menționat Vâlcov.
Aproximativ1.500 de persoane care au împrumuturi în franci elvețieni au ieșit din nou duminică în Piața Constituției, la două săptămâni după protestul anterior, acțiuni similare având loc simultan la Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Craiova, pentru a cere conversia creditelor la cursul istoric plus maxim 20%.
„Nu putem să mergem la bancă să negociem individual, ne trebuie o soluție legislativă. Vom pune la dispoziția Comisiei de buget-finanțe documente care arată că nu se poate negocia cu băncile. N-au negociat nici când am semnat contractele, nici acum”, a afirmat Cătălin Voivozeanu, unul dintre reprezentanții Grupului Clienților cu Credite în CHF și inițiator al mitingului.
Părțile implicate în „criza francului” au poziții diferite privind soluțiile la problemele clienților cu astfel de credite accentuate după aprecierea puternică a francului de la mijlocul lunii ianuarie.
Clienții doresc un act normativ prin care să aibă posibilitatea de a converti în lei creditele în valută la cursul de la momentul acordării împrumutului apreciat cu maxim 20%.
Pe de altă parte, băncile și BNR invocă neconstituționalitatea unei astfel de măsuri, precum și pierderile mari cauzate instituțiilor de credit, pe care unele dintre ele nu ar putea să le suporte și ar ajunge chiar în situația falimentului.
Astfel, banca centrală împreună cu băncile care au în portofolii credite în franci elvețieni și cu Asociația Română a Băncilor pledează pentru soluții individuale, aplicate de la caz la caz, întrucât portofoliul în franci este foarte diversificat și nu se pot aplica soluții generale.
Până în prezent, opt instituții de credit au anunțat măsuri temporare de atenuare a efectelor aprecierii francului în raport cu leul.
La rândul lor, clienții spun că soluțiile oferite de bănci pe termen lung există doar la nivel declarativ, întrucât în realitate băncile nu negociază soluțiile cu clienții, iar variantele pe care le înaintează debitorilor sunt în dezavantajul acestora din urmă, având costuri suplimentare pentru întreg serviciul datoriei.
Mai mult, unele instituții de credit au cerut clienților garanții suplimentare pentru conversia creditului în lei, însă la cursul zilei, având în vedere că valoarea imobilului adus ca garanție s-a depreciat aproape la jumătate față de momentul contractării creditului.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului susține, de asemenea, găsirea unei soluții pe cale administrativă, prin care să se impună împărțirea riscurilor între clienți și bănci, dar și soluții concrete pe termen lung din partea băncilor, după ce a ajuns la concluzia că nu se poate discuta cu acestea pentru orice fel de negociere.
Parlamentarii au dezbătut problema creditelor în franci în mai multe ședințe ale Comisiei Buget-Finanțe-Bănci împreună cu toate părțile implicate, fără a ajunge deocamdată la o concluzie. O poziție a acestora s-ar putea contura în zilele următoare, după ce vor avea loc întâlniri luni cu reprezentanții Fondului Monetar Internațional și marți cu conducerea BNR.
Peste 75.000 de persoane fizice au credite în franci elvețieni, iar 95% din împrumuturi sunt concentrate la șase bănci. În total, 14 instituții de credit au acordat finanțări în franci elvețieni.
Cursul francului elvețian anunțat vineri de BNR a crescut cu 2,86 bani, la 4,1808 lei, dar per ansamblul săptămânii s-a aflat în scădere cu 6,3 bani.
Referința francului elvețian a urcat de la 4,1522 lei joi la 4,1808 lei. În urmă cu o săptămână, francul se afla la 4,2438 lei. Comparativ cu maximul istoric în registrat în urmă cu două săptămâni, francul se află în declin cu 40,1 bani.
Francul elvețian a atins pe 23 ianuarie un maxim istoric, de 4,5817 lei, după mai multe ședințe în care a doborât record după record, ca urmare a eliminării a plafonului minim de 1,2 franci/euro impus de Banca Elveției.
La maximul de 4,5817 lei, francul era în urcare cu 22,5% față de cursul de 3,7415 lei înregistrat miercuri, 14 ianuarie, înainte de decizia Băncii Elveției de a renunța la plafon.
În prezent, francul se plasează cu 8,75% sub recordul din 23 ianuarie, dar se află cu 11,74% peste referința BNR din 14 ianuarie, ultima înainte de anunțul Băncii Elveției.