Nota de fundamentare a ordonanței privind eșalonarea creditelor pare elaborată de BNR

Nota de fundamentare a proiectului de ordonanță privind restructurarea creditelor are un conținut care amintește mai degrabă de rapoartele BNR decât de notele de fundamentare publicate de Finanțe, iar surse oficiale susțin că la proiect a lucrat prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu.

„Proiectul de ordonanță este rezultatul unei colaborări între fostul ministru al Finanțelor Florin Georgescu, actual prim-viceguvernator al BNR, și ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, care a fost subalternul lui Georgescu. În acest sens, BNR a avut o implicare mai mare, dincolo de datele statistice puse la dispoziție și evaluarea impactului. Proiectul de notă de fundamentare reflectă vizibil că a fost lucrat chiar la banca centrală”, au declarat pentru MEDIAFAX surse oficiale.

Potrivit sursei citate, nu doar informațiile din text dovedesc că proiectul a fost scris de specialiști ai băncii centrale, dar și structura, frazeologia și elemente de scriere arată că documentul este redactat în interiorul sau cu sprijinul BNR.

În proiectul de notă de fundamentare sunt utilizate cu preponderență atât date statistice și interpretări din rapoartele băncii centrale, cât și noțiuni și concepte utilizate în special de oficialii BNR, cum ar fi: „înăsprirea pro-ciclică a accesului la finanțare de către creditori, precum și o anumită preferință mai mare a unei părți a populației în perioada crizei spre economisirea în scop de precauție”, „consumul guvernamental nu prezintă perspective de creștere în contextul procesului de consolidare fiscală către obiectivul de deficit structural pe termen mediu convenit prin tratatele europene”.

De asemenea, apelul la sursele bibliografice nu sunt proprii notelor de fundamentare publicate de Ministerul Finanțelor, fiind însă regăsite des în publicațiile și rapoartele de la banca centrală: „O concluzie importantă a eficienței măsurilor aplicate în unele țări din Europa privind facilitățile acordate debitorilor, concluzie prezentată în raportul FMI din aprilie 2012 („World Economic Outlook – Growth resuming, dangers remain”, Chapter 3: Dealing with household debt), este că reducerea serviciului datoriei populației a avut efecte favorabile asupra consumului populației și asupra creșterii economice”.

Mai mult decât atât, există mai multe caracteristici ortografice elocvente pentru demonstrația că documentul este redactat în interiorul BNR, cum ar fi pasajele care cuprind puncte procentuale, editate în document sub forma „la sută” proprie numai comunicatelor băncii centrale, în timp ce majoritatea instituțiilor, inclusiv Ministerul Finanțelor, utilizează semnul matematic „%”.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat joi că stimulentele pentru persoanele cu venituri sub medie se reflectă mai repede în consum decât o măsură care să prevadă facilități pentru toate categoriile sociale, șeful băncii centrale precizând că inițiativa privind restructurarea creditelor aparține lui Liviu Voinea.

„Domnul ministru (Liviu Voinea – n.r.) este modest. Și-a creat o schemă care îi aparține, eu nu vreau să îmi asum meritele (…) Să știți că a discutat și cu Fondul și pe la Ecofin. În toate țările se caută aceste măsuri care să stimuleze consumul, și care să nu facă rău”, a afirmat Isărescu.

Guvernul vrea să stimuleze consumul printr-un credit fiscal, sub forma unei reduceri acordate la plata impozitelor, pentru persoanele cu venituri sub salariul mediu net, de 1.610 lei, care obțin de la bancă restructurarea creditelor.

Redăm mai jos textul proiectului de notă de fundamentare:

Notă de fundamentare privind facilitatea fiscală acordată în vederea stimulării consumului și a creșterii economice

I. Context macroeconomic și financiar

Creșterea economică a fost modestă în ultimii ani, iar prognozele indică o dinamică moderată, sub valoarea PIB potențial, pentru următoarea perioadă (2,1 la sută în 2014 și 2,4 la sută în 2015 — conform proiecției de toamnă a Comisiei Europene din noiembrie 2013). Reluarea creșterii economice nu a fost echilibrată în structură, pe principalele componente. Consumul populației — componenta majoritară a formării PIB — a avut un rol aproximativ neutru în ultimii ani la creșterea economică. Constrângerile bilanțiere ale debitorilor, înăsprirea pro-ciclică a accesului la finanțare de către creditori, precum și o anumită preferință mai mare a unei părți a populației în perioada crizei spre economisirea în scop de precauție, contribuie la menținerea unor perspective limitate în ceea ce privește reluarea consumului. Investițiile sectorului privat continuă să rămână mai reduse, pe fondul unei cereri modeste. La rândul său, consumul guvernamental nu prezintă perspective de creștere în contextul procesului de consolidare fiscală către obiectivul de deficit structural pe termen mediu convenit prin tratatele europene. în aceste condiții, pentru asigurarea sustenabilității ereșterii economice, sunt necesare măsuri care să conducă la stimularea creșterii PIB, cu menținerea echilibrelor macroeconomice.

Majorarea consumului persoanelor fizice este dificil a se realiza, având în vedere îndatorarea relativ amplă la nivelul populației României și pe un orizont lung de timp: (i) numărul persoanelor îndatorate la bănci (inclusiv prin carduri) și IFN este de 4,31 milioane (în iunie 2013), reprezentând 43 la sută din populația activă, (ii) durata medie a creditului este de 6 ani pentru cele de consum negarantate cu ipoteci, respectiv de 21 de ani pentru expunerile garantate cu ipoteci, iar (iii) totalul îndatorării de la bănci și IFN autohtone (incluzând și creditele externalizate) este substanțial (115,3 miliarde lei în iunie 2013). Gradul de îndatorare a populației s-a menținut la un nivel relativ ridicat în anul 2013, după ce în anii anteriori crizei a urmat un proces rapid de convergență către valorile din zona euro. De subliniat că peste 30 la sută din gospodăriile populației din România sunt supraîndatorate. Debitorii cu venituri nete sub media pe economie au fost cel mai afectați de criză, fapt reflectat și de capacitatea mai redusă a acestora de onorare a serviciului datoriei contractat la bănci și IFN, ponderea serviciului datoriei în venitul net lunar al gospodăriilor populației fiind în numeroase cazuri la nivele deosebit de ridicate.

II. Scopul măsurii și mecanismul de funcționare

Facilitatea fiscală propusă are următoarele scopuri:

a) stimularea creșterii economice, prin majorarea consumului populației în cadrul formării produsului intern brut;
b) majorarea venitului disponibil pe o perioadă limitată pentru populația cu venituri aflate sub nivelul salariului mediu pe economie, precum și diminuarea pentru această categorie a efortului cu plata serviciului datoriei la bănci și IFN;
c) îmbunătățirea eficienței utilizării lichidității existente în sistemul financiar;
d) crearea condițiilor pentru temperarea ritmului de creștere a riscului de credit din sistem și îmbunătățirea calității portofoliilor instituțiile de credit și IFN.

Mecanismul de implementare a măsurii este următorul: persoanele fizice care au credite la bănci sau IFN și obțin un salariu net mai mic decât salariul mediu net pe economie pot solicita creditorului o restructurare a datoriei contractate. Această restructurare trebuie să îndeplinească cumulativ anumite cerințe, cele mai importante fiind: (i) să fie acordată pentru credite care nu înregistrează întârzieri la plată sau care au întârzieri la plată de cel mult 90 zile; (ii) să conducă la diminuarea cu cel mult jumătate, dar nu cu mai mult de 500 lei (ori echivalentul în lei) a obligațiilor lunare de plată ale debitorului, pentru o perioadă de maxim doi ani; (iii) să asigure prelungirea duratei inițiale a creditului cu perioada pentru care se diminuează obligațiile de plată, (iv) rata dobânzii aferente obligațiilor de plată amânate nu poate fi mai mare decât rata dobânzii prevăzute în contract la data solicitării restructurării. La sfarșitul perioadei pentru care s-a realizat restructurarea, debitorul va primi o facilitate fiscală din partea statului român, astfel încât efortul de plată a datoriilor către bănci și IFN, în creștere ca urmare a necesității restituirii sumelor amânate la plată, să se diminueze. Facilitatea fiscală se va acorda pe cel mult doi ani, atâta timp cât debitorul își onorează corespunzător serviciul datoriei.

Asemenea măsuri prin care guvernele au intervenit direct în sprijinul debitorilor s-au practicat relativ frecvent în Europa de la începutul crizei (Liu, Y. și Rosenberg, C., 2013, ””Dealing with private debt distress in the walce of the European Financial crisis. A review of the economics and legal toolbox”, IMF Working paper, February). De exemplu, în Marea Britanie, în anul 2008, s-a implementat o măsură prin care se permite amânarea plății dobânzilor, iar măsura a fost susținută prin garanții de stat pentru creditori. în Croația s-au inițiat aplicat facilități din partea statului pentru rambursarea mai bună a creditelor ipotecare în valută. în Islanda s-au implementat măsuri pentru subvenționarea eforturilor populației cu dobânda pentru o perioadă de doi ani, finanțată printr-o facilitate fiscală acordată băncilor. O concluzie importantă a eficienței măsurilor aplicate în unele țări din Europa privind facilitățile acordate debitorilor, concluzie prezentată în raportul FMI din aprilie 2012 (””World Economic Outlook – Growth resuming, dangers remain”, Chapter 3: Dealing with household debt), este că reducerea serviciului datoriei populației a avut efecte favorabile asupra consumului populației și asupra creșterii economice.

Principalele avantaje ale facilității fiscale acordate populației îndatorate sunt:
1. majorarea creșterii economice și îmbunatățirea structurii acesteia, printr-o contribuție mai echilibrată pe principalele sale componente, ca urmare a creșterii rolului consumului populației;
2. îmbunătățirea disciplinei la plată în economie, prin stimularea debitorilor de a-și onora mai responsabil serviciul datoriei;
3. fructificarea mai bună a lichidităților existente în prezent în sistemul financiar;
4. majorarea veniturilor la bugetul de stat (TVA, accize, taxe vamale etc.), în special în primii doi ani de la momentul aplicării măsurii, pe canalul creșterii consumului;
5. creșterea șanselor de recuperare a creditelor neperformante din portofoliul băncilor și al IFN, precum și de reducere a riscului de credit, în special în primii doi ani de la momentul aplicării măsurii, ca urmare a diminuării serviciului datoriei aferent debitorilor cu venituri sub salariul mediu pe economie;
6. atenuarea efectelor negative generate de procesul de dezintermediere financiară, în condițiile în care majorarea veniturilor disponibile ale populației vor conduce și la creșterea depozitelor bancare;
7. stimularea majorării venitului disponibil, a consumului și a creșterii economice fără costuri fiscale imediate.

Eventualele consecințe nefavorabile ale aplicării acestei măsuri nu sunt de natură să conducă la destabilizarea echilibrelor macroeconomice și nici să diminueze credibilitatea partenerilor externi în economia românească.

III. Posibile efecte asupra economiei

Estimările conduc la concluzia că măsurile ar putea majora creșterea economică cu circa 0,25 puncte procentuale în fiecare an de aplicare. Efectul maxim asupra creșterii economice ar putea fi de aproximativ 0,5 puncte procentuale în fiecare an, în condițiile în care: (i) atât debitorii, cât și creditorii ar adera la această schemă în mod semnificativ, (ii) debitorii ar folosi într-o măsură covârșitoare surplusul de venit disponibil obținut pentru majorarea consumului ți (iii) creșterea pe această cale a consumului s-ar localiza pentru produse și servicii fabricate în România.