O poveste de succes: După facultate, s-au întors în Tecuci pentru a-și porni propria afacere. Acum, produsele lor sunt în toate hipermarketurile
„Un prieten care lucra în Spania ne-a adus brânzeturi de acolo care ne-au plăcut atât de mult, încât am mers, am vizitat mica fabrică de acolo și am discutat cu proprietarul acesteia, un spaniol prietenos care făcea produsele după rețete tradiționale”, explică Daniel Donici cum i-a venit ideea de a se lansa în antreprenoriat împreună cu soția sa, prin anul 2006. Ideea lor s-a concretizat într-o fabrică în care prelucrează zilnic circa 1.500 de litri de lapte, transformându-le în produse precum iaurt, sana, chefir, creme de brânză, brânzeturi în ulei de măsline, brânzeturi maturate și de mucegai cu arome mediteraneene ce ajung pe rafturile hipermarketurilor Auchan, Carrefour, Cora și Mega Image. Afacerea crescută odată cu criza a ajuns anul trecut la venituri de circa 600.000 de lei (aproximativ 140.000 euro) și 20 de angajați, scrie Business Magazin.
Atât Daniel Donici, cât și soția sa, Alina, aveau 23 de ani și erau încă studenți când le-a venit ideea deschiderii fabricii: el studia administarea afacerilor, iar ea, relații internaționale și studii europene, în cadrul unor universități private. „Lucrarea din fiecare an de studii era un plan de afaceri”, își amintește Daniel Donici, care a absolvit facultatea ca șef de promoție. Chiar dacă îl atrăgea antreprenoriatul, s-a angajat mai întâi într-o bancă, iar apoi a început să ofere consultanță pentru alcătuirea planului de afaceri și a documentației necesare celor care voiau să obțină credite la bancă. Abia în 2008, cei doi soți au făcut primul pas în direcția aplicării propriului plan de afaceri, prin importul de brânzeturi maturate cu mucegai și iaurturi din Spania.
„Eu lucram încă la firma de consultanță, stăteam până la ora șase la birou, apoi, după ce îmi luam fiica de trei ani de la grădiniță, mergeam împreună la magazine pentru samplinguri”, descrie antreprenorul modul în care au început să testeze piața. Au obervat că, spre deosebire de Spania, unde există o tradiție în acest sens, laptele de capră era privit oarecum suspect de către români din cauza unor amintiri neplăcute din copilărie, precum mirosul și gustul intens, aspecte influențate de modul cum sunt crescute animalele. Chiar dacă produsele reprezentau o noutate la momentul respectiv, au reușit să le introducă în câteva magazine tip bio tradițional și, pentru că cererea pentru produse creștea, au hotărât să construiască fabrica în orașul natal, Tecuci. „E o zonă cu potențial foarte bun datorită numărului mare de crescători de animale”, spune Daniel Donici, care își amintește că în zonă a existat, până prin anii ’90, o mare fabrică de lactate.
Planurile lor s-au dovedit însă mai greu de aplicat decât în teoria planurilor de afaceri construite pentru alte firme, mai ales pentru că sosise criza, iar băncile nu mai voiau să își asume riscuri. Abia după trei ani, în 2011, au reușit să obțină o finanțare de 750.000 de euro de la o bancă, pe care au completat-o cu alți 250.000 de euro bani din fonduri europene, obținuți prin progamul de dezvoltare rurală. Anterior, cumpăraseră un teren și o clădire dezafectată, fostul SMA Tecuci, aflat în lichidare. „Cred că am condus 100.000 de kilometri, numai pentru aprobarea proiectului, în Galați, Constanța, București, pentru toate autorizațiile”, spune Daniel Donici.
Timp de un an s-au ocupat de renovarea clădirii, au cumpărat utilajele pentru o linie de producție și, în 2012, au început să facă produsele mult visate, cu doar opt angajați. În primul an, au vândut specialități din brânzeturi și iaurt din lapte de capră în cadrul târgurilor de profil, precum cel din zona Agronomiei din București, unde aveau o rulotă, dar și prin intermediul unui magazin online. Primul an le-a adus un număr mic de vânzări, din cauza căruia făceau cu față greu cheltuielilor fixe de producție, și au fost tentați să treacă la producția în masă a lactatelor clasice. Anul 2013 a venit însă cu mai mult optimism și le-a adus participarea la trei târguri, prin care au strâns suficiente resurse astfel încât să cumpere și ambalajele necesare comercializării. Ideea unui ambalaj tip borcan din sticlă, atât pentru iaurturi, cât și pentru brânzeturi, i-a ajutat nu doar la diferențierea pe piață, dar și la menținerea valabilității produsului mai mult timp în mod natural.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE PE BUSINESS MAGAZIN