O statistică rece scoate la iveală o realitate paradoxală a României. „Mixul între oportunități la negru și ajutoare de la stat este puțin prietenos”

Forța de muncă potențială adițională cuprindea 349.000 de persoane apte de muncă, dar care sunt inactive și nu-și caută de lucru, iar ponderea persoanelor subocupate în totalul populației active a fost în anul 2016 de 2,4%, arată datele comunicate marți de Institutul Național de Statistică (INS).

În anul 2016, 212.000 de persoane ocupate cu program parțial doreau și erau disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent, fiind considerate persoane subocupate. Această categorie de persoane a reprezentat 2,4% din populația activă, 2,5% din populația ocupată și 29,3% din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parțial. Față de anul precedent, numărul persoanelor subocupate a scăzut cu 56.000.

Din rândul populației inactive în vârstă de 15-74 ani (6,16 milioane de persoane), 349.000 de persoane făceau parte din forța de muncă potențială adițională (în scădere cu 12.000 față de anul precedent). Dintre acestea, 345.000 de persoane erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă.

Potrivit INS, în anul 2016, raportul procentual dintre această categorie de persoane și populația activă a fost de 3,8%. Doar un număr nesemnificativ de persoane care făceau parte din forța de muncă potențială adițională deși căutau un loc de muncă, nu erau disponibile să înceapă lucrul.

„Din perspectiva aceasta trebuie să distingem între două categorii: cei care pot să muncească și nu se angajează pentru că preferă să trăiască din diverse ajutoare și cei care pot să muncească și o fac de fapt, însă fără forme legale”, a declarat, pentru Ziarul Financiar, Oana Petcu, sales & operations director în cadrul firmei de recrutare și închiriere de forță de muncă în regim temporar Humangest Group. Ea a mai spus că perioada verii este prin definiție predispusă la neangajare pentru că există oportunități de suplimentare a veniturilor din surse variate: proiecte în construcții sau amenajări interioare, angajarea sezonieră în agricultură etc.

„Mixul acesta între oportunități la negru și ajutoare din partea statului este puțin prietenos. Pe de-o parte, angajatorul nu are cum să contra­ba­lan­seze concurența neloială a angajatorilor sezonieri și pe de altă parte nici nu are susținere pentru a motiva un candidat interesat de câștigul imediat să își gândească angajarea în perspectiva evoluției sale profesionale și a beneficiilor pe care le poate avea ca și contribuabil”, a mai spus Oana Petcu.

Rata șomajului este cel mai vizibil indicator rezultat din Ancheta forței de muncă în gospodării, utilizat pentru a caracteriza o multitudine de aspecte economice și sociale. Alături de acesta, pentru a oferi o imagine completă a situației și evoluției pieței muncii, INS publică, cu periodicitate anuală, un set de 3 indicatori, reprezentând categorii de populație ocupată sau inactivă având unele similitudini cu populația în șomaj și grade diferite de atașament față de piața muncii (comparativ cu situația standard a categoriei din care fac parte) și anume: persoane subocupate, persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul, și persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul.

Ultimii doi indicatori („persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul” și „persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul”), alcătuiesc împreună „forța de muncă potențială adițională”.