Povestea lui Kirt McMaster, antreprenorul în blugi și sandale care dorește să „extermine” sistemul de operare Android

Compania lui Kirt McMaster este găzduită de un magazin de instalații sanitare din Palo Alto, California, ai cărui angajați nici nu se sinchisesc de prezența IT-iștilor. Fațada clădirii găzduiește sigla „John F. Dahl Plumbing and Heating (since 1865)”. Garderoba și localizarea sunt „camuflate”, o acțiune necesară în cazul unui startup care pune la cale unul din cele mai fascinante „puciuri tehnologice” din Silicon Valley, scrie Forbes.

McMaster n-are însă mare lucru de ascuns și vorbește răspicat: „O să-i tragem companiei Google un glonț în cap”. iOS și Android controlează 96% din piața globală a sistemelor de operare. Cele două companii joacă șah și putem alege între piesele albe și negre. Antreprenorul McMaster vrea să ofere o a treia opțiune, și anume Cyanogen, un sistem de operare vechi de șase ani, care reprezintă, de fapt, o versiune personalizată a Android-ului, dezvoltată în afara ecosistemului de la Google.

McMaster a vorbit pentru prima oară despre planul său măreț. Cyanogen a obținut o finanțare de 80 milioane de dolari de la investitori precum Twitter, Qualcomm, Telefonica și Rupert Murdoch. Runda de finanțare, care evaluează compania Cyanogen la un miliard de dolari, este coordonată de PremjiInvest, divizia investițională a Wipro, fondul deținut de miliardarul indian Azim Premji. Printre investitorii timpurii în Cyanogen, care au injectat alte 30 milioane de dolari în Cyanogen, s-au numărat Andreessen Horowitz, Redpoint Ventures și Tencent.

Microsoft, care a dorit să investească în Cyanogen, nu a participat la cea mai recentă rundă de finanțare. Pe de altă parte, Microsoft și Cyanogen ar putea încheia un parteneriat, care vizează mai multe servicii mobile Microsoft, printre care Bing, asistenul digital Cortana, sistemul de stocare în server cloud OneDrive, Skype și Outlook, toate urmând să fie integrate în dispozitivele pe care va rula sistemul de operare al lui McMaster. Cel puțin un producător de smartphone-uri intenționează să vândă dispozitive cu Cyanogen, în acest an.

„Producătorii de aplicații și hardware sunt foarte îngrijorați de faptul că Google controlează întreaga experiență a utilizatorului”, spune Peter Levine, partener al grupului Andreessen Horowitz. O a treia opțiune ar fi binevenită și ea se va numi, cu siguranță, Cyanogen.

Cyanogen are șansa de a acapara un miliard de unități, potrivit unor analiști. 50 milioane de utilizatori folosesc deja sistemul și mulți au ales să șteargă Android și să-l înlocuiască cu produsul lui McMaster. Fiecare smartphone cu Cyanogen ar putea aduce venituri de minimum 10 dolari.

Prin „democratizarea” codului Cyanogen, o operațiune pe care Apple și Google nu și-o permit, McMaster speră să atragă dezvoltatorii de aplicații, care se simt amenințați de monopolul celor două mari companii. De exemplu, companii precum Visa sau PayPal ar putea construi un sistem de plăți contactless care să funcționeze mai bine decât Google Wallet.

„Într-o lume perfectă, sistemul de operare ar trebui să știe cum să utilizeze Spotify pentru muzică”, spune McMaster. „Ar trebui să pot comunica cu telefonul, să îi spun „Rulează această melodie” și aceasta să înceapă în Spotify. Astăzi nu este posibil așa ceva”.

FOTO: echipa Cyanogen

Când „s-a născut” Cyanogen

Cyanogen a apărut cu mult timp înainte ca McMaster să se instaureze ca un David care luptă împotriva Goliatului Google. Cyanogen a apărut în 2009, când Steve Kondik, un antreprenor în vârstă de 40 de ani și programator cu experiență, a început să se joace cu Android în timpul unor „acțiuni de hacking”. Android este open source și oricine îl poate personaliza. Cât timp utilizatorii nu strică programele, aplicațiile Android vor funcționa fără probleme. Google, care oferă Android, obține venituri din vânzarea de reclame în aplicații și colectarea de date din telefoane.

Kondik a învățat să programeze la vârsta de 8 ani. El este cumpătat, în timp ce McMaster este impulsiv. Recent, sute de dezvoltatori au coalizat în spatele Cyanogen și l-au rebotezat CyanogenMod. „A fost un eveniment complet neașteptat”, spune Kondik. „Nu a existat la mijloc o viziune măreață”.

Forumurile online au început să scrie despre produsul lui Kondik și în octombrie 2011, un milion de utilizatori își instalaseră Cyanogen pe telefoane. Opt luni mai târziu, numărul lor a ajuns la 5 milioane. În cele din urmă, Samsung a devenit interesat de Kondik și l-a angajat pe programator într-o echipă de cercetare și dezvoltare din Seattle. Compania i-a permis să-și continue munca la versiunea personalizată de Android. „Mi-a acaparat rapid viața”, spune Kondik, care locuiește în Seattle, unde se află cei mai mulți tehnicieni Cyanogen. Compania are sub 90 de angajați, dar primește ajutor de la 9.000 de programatori.

Kondik și McMaster

Când Kondik lucra alături de programatorii săi, McMaster jongla între diferite firme tehnologice. Canadianul renunțase la facultate și se alăturase unui startup din Silicon Valley, în timpul boom-ului dotcom.  McMaster a lucrat chiar și la Sony, în divizia Mobile. La început, a folosit un iPhone, apoi a devenit interesat de Android.

În 2012, McMaster și-a cumpărat un Samsung Galaxy S3 și a fost deranjat de faptul că cea mai nouă versiune de Android, Jelly Bean, nu era disponibilă pentru terminalul respectiv. McMaster a șters Android și a instalat CyanogenMod, care, datorită programatorilor ambițioși, avea deja instalat update-ul Jelly Bean. Atunci i-a venit ideea genială de a personaliza complet sistemul de operare. „Înseamnă că poți face orice cu acel dispozitiv”, spune McMaster.

McMaster a discutat apoi cu Kondik, pe care l-a „recrutat” de pe LinkedIn: „O să fiu director executiv, iar tu, director tehnologic. O să obțin niște bani. Hai să trecem la treabă”, a declarat McMaster. Inițial, McMaster și Kondik nu au fost priviți cu încredere de investitorii din Sand Hill Road. Reacția celor de la Andreessen Horowitz a fost tipică: „Nu credeam că un startup poate dezvolta un nou OS”, spune Peter Levine, care a investit în companie. Mitch Lasky de la Benchmark a fost un alt investitor interesat de Cyanogen. „Există miliarde de terminale Android în lume. Chiar și o cotă minoră ar reprezenta o piață uriașă”, a spus Lasky.

Cât a evoluat sistemul de operare Cyanogen? Joseph Reid lucrează la serviciul de taximetrie independentă Lyft și folosește un telefon OnePlus One cu Cyanogen (se află la al doilea asemenea terminal). Un asemenea smartphone costă 300 de dolari și are caracteristici asemănătoare cu Nexus 6. Compania a vândut deja un milion de unități.

McMaster încearcă să atragă și alți producători de telefoane mobile. Anul trecut, Micromax, liderul de piață în India, a început să vândă telefoane cu Cyanogen high-end sub brandul Yu. O altă companie, Blu, din Miami, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți producători de smartphone-uri din America Latină și va vinde produse cu Cyanogen. Aceasta este calea prin care McMaster va face bani. În ciuda tonului de războinic al lui McMaster, Cyanogen poate dobândi succesul fără să afecteze supremația Google. În cadrul unui interviu desfășurat la Mobile World Congress din Barcelona, Sundar Pichai, directorul de produse al Google, care se ocupă de Android, a declarat că nu este sigur de fiabilitatea Cyanogen. Pichai a spus că serviciile Google sunt foarte populare și a pus la îndoială calitatea telefoanelor care nu le includ.

Mulți analiști se tem că Google nu va obține suficiente venituri în industria mobilă, comparativ cu succesul din zona desktop. De asemenea, unii aliați ai Cyanogen nu sunt fani ai atitudinii lui McMaster. „Kirt este agresiv și curajos, nu cred că Cyanogen ar exista fără el”, spune Sandesh Patnam, din cadrul PremjiInvest. „Totuși, aș vrea să fie mai temperat..”. Cyanogen a devenit atât de vizibil, încât Google se va gândi de două ori, înainte să dea impresia că atacă „un rival tehnologic”. Acest aspect îl motivează pe McMaster. „Similar oricărui mit, ai nevoie de un inamic comun. În prezent, Google este inamicul comun”, a declarat McMaster.