Praful saharian reduce producția de ENERGIE SOLARĂ a României. Cât de afectate sunt fotovoltaicele și eolienele de cel mai mare deșert uscat din lume
Norul de praf saharian s-a văzut în România nu numai pe mașini, ci și pe panourile fotovoltaice, ceea ce a dus la reducerea producției de energie din această sursă regenerabilă, conform experților consultați de Gândul. Nu trebuie însă ignorat nici impactul prafului autohton, care poate afecta, în timp, nu doar instalațiile solare, ci si componente ale echipamentelor eoliene.
Praful venit din Africa a avut o aderență propice la panourile solare, pe fondul ploilor, astfel că acestea au putut să absoarbă, teoretic, mai puțină energie solară, a explicat, pentru Gândul, Andrei Bucur, director într-o companie specializată in instalarea de capacități fotovoltaice.
Cu 732 MW, energia din surse fotovoltaice reprezenta, miercuri după-amiază, 12% din producția totală la nivel național, de 6.076 MW.
Sursa: Transelectrica
„Cu siguranță are un impact norul acesta de praf saharian – după cum am văzut, și mașinile sunt toate opacizate, indiferent de culoare sau de luciul vopselei -, mai ales pentru că până ieri seara a tot plouat, deci panourile au fost complet curate și asta face să fie foarte predispuse, să zic așa, la noul praf, mai ales cel saharian, care este foarte lipicios, și atunci s-a lipit foarte bine de sticla panoului, neavând un alt strat de praf pe dedesubt pe care să nu se poată așeza și să fie zburat”, a detaliat Andrei Bucur.
Praful care a acoperit panourile – mai ales că acestea sunt instalate în regiuni, dar și în București, unde fenomenul a fost mai vizibil începând de marți – a făcut ca producția să fie mai scăzută.
„Impactul lui este de câteva procente, două-trei procente, cu siguranță, depinde și de fiecare panou, cât de vechi sau cât de bun este, de cantitatea de praf depusă, poate ajunge și spre cinci procente”, a apreciat specialistul.
Evoluția producției de energie / Sursa: Transelectrica
Cu alte cuvinte, fără impactul prafului, ponderea producției de energie ar fi fost mai ridicată cu procentele respective. Iar remedierea situației este, în acest context, lăsată, de principiu, tot pe seama naturii, atât din cauza accesului, cât și a costurilor suplimentare.
Inclusiv în București a fost rău de tot. Mă aștept, sincer, ca la noapte să se anunțe o mică ploaie care să spele panourile la loc. Se pot spăla cu apă, dar vă dați seama că, la câte sute de mii de panouri sunt instalate, e imposibil să faci asta printr-o intervenție rapidă sau când panourile sunt pe acoperișul unor clădiri foarte înalte, unde accesul este foarte greoi. E greu, adică prefer să pierd acea cantitate de energie pe câteva zile, dacă știu că va veni ploaia și va rezolva problema”, a mai spus Andrei Bucur.
În plus, zilele acestea a fost și ploaie în țară, nu a fost un „soare foarte curat”, așa că producția nu a fost la un nivel foarte ridicat. În cazul în care fenomenul ar fi de lungă durată, prosumatorii sau dezvoltatorii de parcuri fotovoltaice s-ar fi simți probabil mai forțați să ia măsuri.
„Se fac investiții deja, apar soluții din ce în ce mai la îndemână pentru spălatul și întreținerea panourilor, pentru că praf are un rol destul de important de mătuire și de micșorare a producției. Dar totul este într-o continuă dezvoltare. Sistemul acesta fotovoltaic este cumva la început în România, este în expansiune și în toată lumea apar soluții adiacente pentru a mări producția, pe partea de mentenanță, care implică practic și partea de curățare”, a explicat expertul.
Aceste soluții apar și în contextul în care nimeni nu poate să ia nicio măsură preventivă atunci când meteorologii anunță un val iminent de praf in Africa.
„Absolut niciuna! Ce poți să faci? Nu nu poți să acoperi panou, nici nu își dorești asta. Având în vedere și ploaia, mă gândeam că va trece, dar vântul bate încotro vrea, nu poți să intervii”, a detaliat Andrei Bucur.
Praful saharian poate provoca defecțiuni la turbinele eoliene
Și Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), admite existența unui impact al prafului saharian, dar fără să îl neglijeze pe cel autohton.
Cu siguranță există un impact, dar e greu să spunem cât este de mare, pentru că nu există un astfel de studiu, având în vedere că fenomenul nu este unul prezent foarte des în România. În același timp, în general, praful care se poate depune – chiar dacă nu este saharian, este de-al nostru, de aici -, poate să afecteze în câteva procente. Practic, se reduce cantitatea de energie care ajunge efectiv pe suprafața panoului fotovoltaic”, a explicat expertul în energie, contactat de Gândul.
Nu mai puțin importat este și impactul asupra funcționării echipamentelor care transformă resursele naturii în energie.
„Praful poate să contribuie în același timp și la anumite defecțiuni care să apară la nivelul unor echipamente, cum ar fi chiar turbinele eoliene, pentru că discutăm de piese în mișcare, în care există posibilitatea ca să se absoarbă astfel de particule”, a detaliat Dumitru Chisăliță.
Președintele AEI crede însă că acest fenomen este gestionabil și n-ar trebui să creeze griji prea mari.
Una peste alta, nu cred că discutăm totuși de un pericol sau impact real, mai ales că totuși, repet, fenomenul este unul nu foarte des în România. Sincer, la cât de mult praf există oricum în România, fără să vină din Sahara, cred că este o grijă care nu ar trebui să ne afecteze foarte mult”, a conchis specialistul.
Soluții pentru stocare
Cu ocazia celui mai recent fenomen din Germania, din martie, jurnaliștii din domeniu relatau despre o scădere la mai bine de jumătate a producției de energie solară din landul Baden-Württemberg, de la 3.500 la 1.600 MW din cauza acumulării prafului pe panouri, ceea ce, în mod evident, determina o producție și implicit un consum mai ridicat de energie din surse clasice, precum cele fosile, dar și costuri mai mari și efecte mai semnificative asupra mediului.
Tocmai din această perspectivă, specialiștii subliniau nevoia de a găsi soluții pentru a menține capacitățile de producție și, în paralel, de a implementa soluții de stocare a energiei solare, care să fie folosită în astfel de situații.
Stocarea este una dintre principalele provocări ale sistemului energetic național, și pe fondul creșterii numărului și a capacității instalate a prosumatorilor.
Necesarul de stocare a energiei electrice în România este de câteva mii de megawați, conform estimărilor oficialilor, în condițiile în care numărul de prosumatori a crescut și este estimat să crească în continuare, iar capacitatea lor instalată să ajungă la nivelul celor două reactoare nucleare de la Cernavodă.
„Din datele pe care ni le-a furnizat din Dispecerul Energetic Național (DEN) din cadrul Transelectrica – ei au toată vizibilitatea asupra sistemului -, necesarul este de 4.000 MW. Propunerea DEN-ului este ca jumătate să vină din baterii și jumătate de la hidrocentrale, cu acumulare prin pompaj”, spunea recent ministrul Energiei, Sebastian Burduja.
În ceea ce privește stocarea prin baterii, ministrul – un promotor al proiectului Hidrocentralei cu acumulare prin pompaj de la Tarnița – Lăpuștești, „o baterie naturală” – a amintit că există un apel de proiecte în curs, relansat prin PNRR, dar și două programe de finanțare prin Fondul pentru Modernizare.
CITEȘTE ȘI: