Economia mondială se îndreaptă către cel mai alert ritm de creştere din mai mult de o jumătate de secol în acest an, însă divergenţele existente ar putea face dificilă atingerea maximelor de dinaintea pandemiei în viitorul apropiat, scrie Bloomberg.
Statele Unite şi-au reluat rolul de gardian al economiei mondiale, iar China îşi continuă revenirea pe baza succesului în gestionarea pandemiei. Şi totuşi, spre deosebire de ce s-a întâmplat după criza financiară din 2008, redresarea pare inegală, în parte din cauza diferenţelor legate de ritmul campaniei de vaccinare şi susţinere fiscală.
Printre cele rămase în urmă se numără majoritatea pieţelor emergente şi zona euro.
Deşi perspectivele s-au îmbunătăţit în general, există divergenţe periculoase“, avertiza şefa FMI Kristalina Georgieva recent. „Vaccinurile nu sunt încă disponibile tuturor. Prea mulţi oameni continuă să se confrunte cu pierderea locului de muncă şi sărăcie în creştere. Prea multe ţări rămân în urmă“.
Rezultatul: ar putea dura ani întregi până când părţi însemnate din lume se vor alătura SUA şi China în a se recupera de pe urma pandemiei. Până în 2024, PIB-ul mondial încă va fi cu 3% sub nivelul anticipat înainte de pandemiei, ţările dependente de turism şi servicii având cel mai mult de suferit, potrivit FMI.
Ritmul inegal al vaccinărilor reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa recuperării economiei mondiale şi ar putea duce la traiectorii vast diferite pentru ţările dezvoltate şi cele aflate în curs de dezvoltare, a avertizat la rândul său şeful băncii centrale italiene în cadrul unui interviu acordat pentru Financial Times.
Şansele unei reveniri coordonate a economiei mondiale de pe urma pandemiei s-au diminuat, în condiţiile în care ritmurile mai lente de vaccinare şi un nou val de infectări ce a cuprins unele ţări rezultă în „perspective pronunţat divergente de creştere“, revelă un studiu realizat exclusiv pentru Financial Times.
Principalul motor al succesului economic în 2021 va fi probabil capacitatea de a controla virusul, potrivit indicatorului Brookings-FT, care previzionează că economiile avansate vor performa superior pieţelor emergente în ceea ce priveşte creşterea, indicatorii financiari şi încrederea investitorilor în lunile următoare.
Studiul este publicat în contextul în care miniştrii de finanţe şi bancherii centrali se pregătesc pentru reuniunile virtuale ale FMI şi Băncii Mondiale. Perspectivele divergente vor intensifica lupta la nivel mondial pentru producţia şi distribuţia de vaccinuri.
Locul I între cultivatorii de floarea-soarelui din UE este doar unul de palmares, nefiind de vreun folos pieței interne de consum: pe de o parte, anul trecut, prețul uleiului a crescut cu aproape 10% în magazine, iar pe de altă parte, producătorii locali au ajuns să importe semințe tocmai din America de Sud.
Anul trecut, România s-a menținut pe prima poziție în topul producătorilor de floarea-soarelui din Uniunea Europeană, atât în ceea ce priveşte producţia, cu un total de 2,07 milioane tone, cât şi la suprafaţa cultivată, de 1,22 milioane hectare, potrivit datelor provizorii anunţate de Institutul Naţional de Statistică (INS).
Ce arată datele INS?
Recolta totală de floarea-soarelui s-a micșorat, anul trecut, din cauza secetei cu 1,5 milioane tone, respectiv cu 42%, faţă de anul 2019 când producția s-a apropiat de patru milioane. Pare incredibil, dar dintr-o producție oricum mică, o mare parte a luat calea exportului, adică 1,5 milioane tone. O explicație ar putea fi și faptul că avem tot mai puține fabrici, undeva la numai șase unități de producție, potrivit datelor din piață.
Anul 2021 a adus, însă, și o premieră nedorită – importuri de semințe de floarea soarelui tocmai din Argentina. Ținând cont de costurile legate de transport, este foarte probabil ca prețul să fie foarte bun din moment ce procesatorilor le convine să importe materia primă de la o așa mare distanță.