Andreea s-a blocat. La prima întrebare a dat un răspuns standard, fără a-și pune în valoare calitățile și pregătirea, iar la cea de-a doua a vrut să ascundă neînțelegerile cu fostul șef. Recruiterul nu a fost impresionat de prestația sa. Se aștepta ca tânăra să îi ofere motive convingătoare, iar cât despre conflictul cu fostul angajator, „secretul” a fost deconspirat cu un simplu telefon de verificare.
De multe ori, candidații care se prezintă la interviuri de angajare se așteaptă ca întrevederea să fie una de formalitate. Un CV bun nu garantează însă obținerea postului, iar întrebările pe care un recruiter le poate pune în timpul interviului îi pot bloca pe candidații lipsiți de experiență sau care se așteaptă să „tranșeze” problema cu banalități.
gândul a stat de vorbă cu mai mulți specialiști în resurse umane pentru a afla cum se răspunde corect la unele dintre cele mai dificile întrebări care ți-ar putea fi adresate în timpul procesului de recrutare.
De ce ar trebui să te angajăm?
Specialiștii în HR îi sfătuiesc pe candidați să fie sinceri, dar și să se ferească de răspunsurile standardizate, fără substanță.
„Răspunsul trebuie să fie sincer și să reflecte realitatea. Nu încurajez răspunsurile standard la astfel de întrebări. Ca atare, depinde foarte mult de ce își dorește fiecare candidat și de ce are de oferit. Un angajator abil își va da seama dacă răspunsurile sunt oferite > sau dacă se și pliază și reflectă tipologia candidatului”, a explicat pentru gândul Corina Diaconu, managing director ABC Human Capital.
Angajatorul caută „să înțeleagă dacă va exista potrivire, >, între candidat și companie, respectiv între candidat și viitorul său șef”, atrage atenția Raluca Pârvu, business manager BPI Group.
În opinia sa, răspunsul la această întrebare trebuie să pună în valoare experiența candidatului, dar și motivația sa de a se angaja la compania în cauză.
„La această întrebare, candidatul poate valoriza o experiență profesională similară (ca domeniu sau ca anvergură) sau excelenta cunoaștere (documentată) a afacerii respective. Poate valoriza studii sau certificări utile companiei sau necesare postului. În fine, poate expune motivația sa pentru proiect, dorința de a reuși, pasiunea pentru domeniul respectiv de activitate. Motivația sau pasiunea nu sunt suficiente, dar reușita profesională poate fi mai ușoară pentru un viitor angajat care își iubește meseria”, a explicat Pârvu pentru gândul.
De aceiași părere este și Diaconu care spune că la un interviu de angajare, recruiterul dorește să vadă cât de serios este candidatul, dar și cât de mult s-ar putea baza compania pe el în viitor.
„În principiu, angajatorii caută oameni dedicați care să își dorească să învețe și să se dezvolte în compania lor, oameni responsabili, serioși, pe care să știe că se pot baza. La o întrebare de acest gen, sfătuiesc persoanele aflate în proces să scoată în evidență calitățile și pregătirea lor și modul în care acestea pot servi companiei angajatoare”, a explicat specialista în resurse umane.
Care a fost motivul plecării de la fostul loc de muncă?
O întrebare legată de motivele plecării de la fostul loc de muncă ar trebui abordată cu sinceritate, spun specialiștii în resurse umane care îi avertizează pe candidați că minciuna are picioare scurte atunci când vine vorba de acordarea unui loc de muncă, angajatorii verificând adesea dacă informațiile oferite au fost corecte.
„Nu recomandăm minciuna sau omisiunile, deoarece compania poate verifica cu ușurință informația. Pentru pozițiile manageriale, verificarea referințelor este o practică relativ curentă”, spune Pârvu.
În opinia sa, răspunsul trebuie să fie bine formulat și diplomant, dar și că este de preferat ca impresiile negative despre fostul loc de muncă să nu fie aduse în discuție.
„Atenție însă la informațiile negative sau denigratoare despre fostul loc de muncă! Este o capacană în care cad mulți candidați și care poate conduce spre întrebări mai puțin confortabile”, a precizat specialista în HR.
Candidații ar trebui de asemenea să evite un răspuns standard, care le-ar putea da de bănuit recruiterilor.
„Este important să menționăm motivul real, chiar dacă uneori acesta poate fi incomod. Angajatorii sunt deranjați de răspunsurile standard care ascund adevăratele probleme: >. Exceptând situațiile în care aceste răspunsuri chiar sunt reale (deși sunt puține ca procentaj), motivele sunt altele și cred că este important să le știm astfel încât să nu înlocuim o problemă cu alta”, atrage atenția Corina Diaconu.