Să fie acesta secretul Starbucks? Ce a pățit fondatorul companiei când a intrat prima dată într-o cafenea
Era un sportiv talentat, excelând la baschet și fotbal american, astfel că în 1970 a reușit să obțină o bursă de studii la universitatea Northern Michigan, fiind primul din familia sa care urma colegiul. A absolvit cinci ani mai târziu și a obținut o licență în comunicare.
Și-a început cariera ca vânzător de electrocasnice pentru Hammarplast, o companie care vindea aparate de cafea europene în SUA. A avansat până la postul de director de vânzări, poziție din care a observat la începutul anilor ”80 că o mare parte din venituri erau generate de o mică rețea de magazine din Seattle, Washington, cunoscută atunci drept Starbuck”s Coffee Tea and Spice Company. „Când am intrat în magazin pentru prima dată – știu că sună siropos – dar chiar m-am simțit acasă, iar produsul părea că îmi vorbește”, rememorează Schultz momentul în care a intrat în Starbucks, în 1981.
Firma exista de aproximativ zece ani, doar în Seattle, fondată de Jerry Baldwin, Gordon Bowker și vecinul lor, Zev Siegl. Cei trei prieteni au fost și creatorii logo-ului răspândit acum în toată lumea. La un an după întâlnirea sa cu fondatorii Starbucks, în 1982, Schultz a fost angajat ca director al operațiunilor de retail și de marketing pentru compania aflată în creștere și care, în acel moment, vindea doar boabe de cafea, nu și cafea preparată. Ideea ca Starbucks să vândă și cafea preparată i-a venit lui Schultz în timpul unei călătorii la Milano în care a observat numărul mare de cafenele de la fiecare colț de stradă.
Entuziasmul lui de a crea un lanț de cafenele nu a fost împărtășit însă și de fondatori. La insistențele sale, proprietarii i-au permis totuși să deschidă o cafenea într-un nou magazin care urma să fie deschis în Seattle. Spațiul, inaugurat în 1985, le-a adus sute de clienți zilnic. A fost totodată locul creării unui nou sortiment de cafea preparată și a fost introdus un nou cuvânt în rândul băutorilor de cafea din toată lumea: cafe latte. Succesul cafenelei nu a fost însă suficient pentru a demonstra fondatorilor că direcția indicată de Schultz era cea potrivită. Ei nu voiau să crească atât de mult, iar Schultz, dezamăgit, a părăsit Starbucks în 1985 și și-a deschis propriul lanț de cafenele, Il Giornale, care i-a adus rapid succesul.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE PE BUSINESS MAGAZIN.