Guvernul mizează, în acest an, pe o creștere economică de 6,1%, după avansul de 6,9% din 2017. Dacă această creștere nu se realizează, situația va provoca multe dureri de cap. România a avut, anul trecut, cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, dar și unul dintre cele mai mari deficite bugetare – 2,9% din PIB, adică 24 de miliarde de lei.
Creșterea economică puternică a adus bugetului un plus, față de 2016, de 28 de miliarde de lei, dar acești bani nu au fost suficienți pentru susținerea majorărilor de salarii și de pensii și, prin urmare, Ministerul Finanțelor a fost obligat să împrumute aproape încă pe atât. Nici așa nu a fost suficient, iar guvernul a tăiat la sânge cheltuielile de investiții (peste 10 miliarde de lei) – iată motivul pentru care, de doi ani, în sectorul de autostrăzi nu se întâmplă nimic. Și toate acestea s-au întâmplat la o creștere economică de 6,9%, peste ceea ce prevedea guvernul.
Ce se va întâmpla, prin urmare, dacă anul acesta creșterea va fi, dimpotrivă, sub cea anticipată? Se va întâmpla că guvernul va fi nevoit să taie din nou din cheltuieli. Pentru că și-a construit bugetul pe un deficit bugetar (diferența dintre venituri și cheltuieli) la limita de 3% din PIB, o limită pe care s-a angajat, față de UE, să o respecte.
Fitch spune însă limpede că nu crede că povestea din 2017 se poate repeta și că, anul acesta, deficitul bugetar va ajunge la 3,4% din PIB, iar anul viitor la 3,6% din PIB. Dacă se ajunge aici, România va intra în ceea ce se cheamă „procedură de deficit excesiv” și, oricum, va fi obligată să facă ajustări de cheltuieli, sub amenințarea sancțiunilor. Și, mai spune, Fitch: nu este exclusă o aterizare dură a economiei României.
O aterizare dură înseamnă o reducere dramatică a ritmului de creștere. România a mai trăit asta, iar aterizarea dură a însemnat atunci reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor și pierderea a 900.000 de locuri de muncă. Nimeni nu-și dorește asta, dar cu toții trebuie să știm că economia crește în cicluri. Vârful de creștere a fost atins în 2017 și urmează, inevitabil, declinul. Politicile publice trebuie să fie în așa fel alcătuite încât să evite o prăbușire severă.
Nu există acum semnale că guvernul ar pune răul în față. Iar a pune răul în față ar însemna să înceapă de pe acum un program serios de cheltuieli de investiții guvernamentale, astfel încât să stimuleze economia pe termen lung, nu pentru un singur an. Nu se petrece acest lucru, dimpotrivă, aproape toți banii se duc pe salarii. Salariul mediu net pe economie a crescut în mai 2018, față de mai 2017, cu 14,4%. Dar, la stat, creșterea a fost de 24,4%. În sectorul privat creșterea a fost de doar 11,7%. În plus, inflația, de peste 5%, a diminuat semnificativ câștigul salarial real. Și nu sunt semne că ea s-ar domoli. Analiștii UniCredit Bank văd un vărf al inflației de 5,6%, în această vară, și o inflație spre 4% anul viitor.
„În același timp, impactul negativ al creditării noi pe fondul condițiilor financiare mai restrictive, impulsul fiscal redus și efecte de bază negative (în special în agicultură) vor conduce la încetinirea economică. Este foarte probabil ca BNR să majoreze dobânda de politică monetară de încă două ori anul acesta, în august și în T4 2018”, spune cei de la UniCredit Bank.
ROBOR – indice în funcție de care se stabilesc dobânzile la lei – va rămâne sus, provocând o angoasă în plus celor cu credite în lei. Cei cu credite în valută ar putea fi loviți de o eventuală depreciere semnificativă a leului, scenariu posibil, dacă economia încetinește vizibil.
Prin urmare, chiar dacă astăzi nu simțim efectul finalului ciclului economic, lunile ce vin pot produce, dacă nu un coșmar, câteva surprize deloc plăcute.