„Putem să le spunem băncilor: atenție, v-ați asumat riscuri pe care uitați că nu le puteți controla!. Între a nu obține nimic sau a executa niște garanții care au valoare mai mică și a negocia corect cu clienții, cred că este de preferat să negociați corect cu clienții dumneavoastră. Și acest lucru l-am făcut”, a spus Isărescu.
Pe de altă parte, șeful băncii centrale a reluat tema că o negociere înseamnă două părți care se așează la masă, fără preconcepții și fără „pumn în masă”.
„O negociere înseamnă o negociere. Nu înseamnă presiune mediatică, mi se pare extrem de greșită, nu difuzarea de informații eronate, interpretări în afara legii, nu înseamnă bătut cu pumnul în masă (…) În cazul francilor înseamnă element de presiune vânturarea numărului de 75.000 de debitori”, a spus Isărescu.
Oficialul BNR a reiterat că banca centrală nu are atribuții privind protecția consumatorilor, în opinia sa aceasta fiind aproape în contradicție cu supravegherea prudențială a băncilor.
„Supravegherea și protecția consumatorului nu se îmbină mai deloc, ca să nu spun că sunt conflictuale. Noi asigurăm supravegherea prudențială, urmărind respectarea cerințelor prudențiale, de natură cantitativă, solvabillitatea și lichiditatea, sau calitative, privind politica de asumare a risscurilor (…) Noi cerem băncilor să recupereze banii, pentru că nu sunt banii lor. Atunci Direcția de Supraveghere se duce și întreabă: ai suficiente clauze, ai acoperit riscul, ai capital? (…) Ne-am așezat să discutăm cu băncile. Avem un instrument care nu este trecut în lege. Se numește moral suasion, o activitate de influențare a băncilor, dacă băncile nu au o soluție de mediere, dar fără să mediem între clienți și bănci”, a continuat Isărescu.
El a mai explicat că BNR nu face verificări de conformitate și nici nu are „ambiția” să vadă fiecare contract în parte.
„Ar fi o absurditate, sunt vreo 2 milioane de contracte de credit. Cine ar putea să solicite să știm ce se întâmplă în vreo 2 milioane de contracte, fiecare cu vreo 100 de clauze. Dacă am fi responsabili, de ce nu am da noi credite? Revenim la momentul 1990, când toată creditarea se făcea de la BNR”, a adăugat șeful băncii centrale.
Isărescu a explicat că BNR nu este abilitată de lege să intervenă în contractele de credit, care sunt o expresie a libertății individuale, legea părților, precizând că banca centrală nu a contestat calitatea instanțelor de a decide ce clauze au fost abuzive.
„Dacă nu au fost semnate în condiții legale, există calea atacului în instanță pentru eliminarea clauzelor care nu sunt legale. Nu avem nimic împotrivă (…) dacă au fost, momiți, ademeniți, noi la BNR nu putem să lucrăm cu acești termeni. Se poate demonstra în instanță (…) De la confuzia privind supravegherea se ajunge la tot felul de acuzații și responsabilități”, a conchis Isărescu.