Spaniolii au ajuns să muncească fără să fie plătiți, dar nu renunță la job-uri

Spaniolii, bugetari sau angajați în sectorul privat, nu mai pot conta pe plată pentru munca depusă, descurcându-se din venituri sporadice, dar continuă să lucreze în speranța că vor încasa banii din urmă și evită să se plângă pentru a nu-și pierde locurile de muncă, informează Mediafax.

Spania trece prin cel de-al patrulea an consecutiv de criză economică, iar angajatorii, fie ei companii private sau regii publice, nu reușesc să-și plătească angajații la timp, potrivit unui reportaj realizat de New York Times.

„În zilele când ești plătit, este ca și cum soarele ar fi răsărit de trei ori. Este o zi plină de bucurie”, spune Ana Maria Molina Cuevas (36 de ani), care lucrează de doi ani la o fabrică de ceramică din Valencia și are de încasat aproape 10.000 de euro de la angajator în contul salariilor neplătite. Compania este în faliment.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Persoanele aflate în această situație continuă să meargă la muncă, din speranța că își vor încasa banii din urmă și totodată de teamă că nu vor găsi un alt job.

Majoritatea perseverează și evită să se plângă, refuzând să spună la ce companii lucrează pentru a-și proteja angajatorii și locurile de muncă, și încearcă să facă față cheltuielilor prin cecurile primite ocazional și plățile parțiale încasate la date neregulate, fără a avea vreo certitudine că vor mai recupera datoriile de la angajator.

Spania are cel mai ridicat șomaj din zona euro, de 25%, care a continuat să crească și după implementarea mai multor măsuri de flexibilizare a pieței muncii.

„Înainte de criză, un angajat ar fi lăsat poate o lună să treacă fără plată, apoi ar fi schimbat locul de muncă. Acum, aceasta nu mai este o opțiune. Oamenii nu mai au unde să se ducă și sunt speriați. Le e frică până și să se plângă”, comentează Jose Francisco Perez, un avocat care reprezintă angajații neplătiți din zona Valencia.

Numărul angajaților neplătiți nu este cunoscut oficial, însă un indiciu în acest sens ar putea fi aglomerația din tribunale, unde numeroase persoane încearcă să obțină bani de la un fond de asigurare înființat de guvern cu scopul de a acorda despăgubiri în astfel de cazuri. Instituția a despăgubit în acest an peste 250.000 de lucrători, față de 70.000 în 2007, iar experții consideră că cifra ar fi cu mult mai mare dacă justiția s-ar mișca mai repede.

În Valencia, al treilea mare oraș din Spania, șomajul a depășit 28%, iar justiția este blocată – procese care durau șase luni anterior crizei se prelungesc acum cu până la patru ani.

Unii angajatori încearcă să profite de situație, declarând falimentul și sprerând că angajații vor continua să lucreze fără venituri regulate. Oficialii fondului guvernamental de garantare, care încearcă să recupereze bani de la companiile ce nu-și plătesc angajații, spun că nu și-au pus această problemă.