Un român, un bulgar și un austriac au vrut să-și facă plinul de benzină. Ce surpriză au avut când s-au uitat pe bonul fiscal

În mai 2012 România se afla pe locul al doilea în topul celui mai ieftin litru de benzină din UE, la un preț de 1,29 euro, fiind depășită în acest clasament doar de Bulgaria, cu un preț de 1,23 euro/litru.

Trei ani și trei luni mai târziu, timp în care cotația barilului de petrol a scăzut de la circa 110 dolari la sub 50 de dolari, România a pierdut cinci locuri în acest clasament, fiind depășită de Estonia, Ungaria, Luxemburg, Polonia, Letonia și de Bulgaria, conform calculelor gândul pe baza datelor oficiale ale Eurostat, biroul de statistică al UE.

Datele privind Croația, stat devenit membru UE la începutul lui 2013, nu au fost luate în considerare. Impactul diferenței de curs leu/euro asupra acestor statistici este neglijabil: la mijlocul lunii mai din 2012 cursul mediu era de 4,43 lei/euro, în timp ce la finele lunii august (perioada acoperită de cele mai recente statistici ale UE) a fost de 4,41 lei/euro, respectiv 0,4%.

Statisticile, publice, ale Eurostat, reprezintă prețurile medii practicate în fiecare stat membru UE.

Litrul de benzină, la prețuri similare cu cele din Austria și Spania

Ieftinirea atât de redusă a prețului litrului de benzină, care abia recent spre pragul de cinci lei, respectiv circa 1,13 euro/litru, în perioada precizată mai sus, are un motiv foarte simplu: în timp ce majoritatea statelor au menținut sau chiar redus taxele, guvernul României le-a crescut.

Astfel, în loc să beneficieze de mai mult de înjumătățirea prețului barilului de petrol pe piețele internaționale (impact redus, este de drept, de devalorizarea cu 13,5% a leului față de dolar) românii au ajuns să ia de la pompe benzină la un preț similar cu cel din Austria, Spania și Cehia.

Prima majorare a fost operată în 2013, cu aplicare din 2014, respectiv calcularea accizei în lei, dar nu la cursul oficial al băncii centrale europene (BCE) de la 1 octombrie, ca până atunci, ci indexate cu rata inflației, ceea ce a dus, efectiv, la accize calculate la un curs de 4,74 lei/euro, în loc de cursul oficial de 4,52 lei/euro, de unde a rezultat o scumpire de aproape 5% în cazul accizei. Astăzi, cu acciza calculată ca înainte de 2014 și fără supraacciză, litrul de benzină „95″ ar fi cu circa 40 de bani mai ieftin, respectiv ar fi de circa 4,7-4,8 lei/litru.

Măsura a fost menținută și în 2014 cu aplicare pentru anul acesta. Tot în 2014, de la 1 aprilie, s-a adăugat la această majorare și supraacciza la carburanți, de 7 eurocenți/litru, care ar fi trebuit să asigure fonduri suplimentare de circa jumătate de miliard de euro pe an pentru dezvoltarea rețelei de drumuri și autostrăzi din România. În realitate, după cum a recunoscut și premierul Victor Ponta, banii obținuți în plus nu s-au regăsit în investiții.

„Benzinarii” au ieftinit, statul a scumpit

În România s-a ajuns astfel la următoarea situație: deși distribuitorii de carburanți au redus partea lor din prețul benzinei, cu 24 de eurocenți (circa un leu), de la 70 de eurocenți (puțin peste trei lei) în mai 2012 la 46 de cenți (circa doi lei), litrul de benzină s-a ieftinit doar cu 16 eurocenți (70 de bani).

În majoritatea celorlalte state, guvernele au preferat fie să mențină, fie chiar să reducă taxele aplicate carburanților, dintre cele 27 de state luate în calcul în această analiză, în 20 de state „partea statutului” scăzând cu până la 16%, ca valoare absolută, în bani (cazul Ungariei, care a beneficiat însă și de o revenire a forintului față de moneda europeană), în Finlanda a rămas la fel, în timp ce în cazul celorlalte șase state au crescut: Cipru (21%), România (13%), Slovenia (7%), Marea Britanie (4%), Malta (4%) și Olanda (2%). Ca pondere a taxelor în prețul final toate statele au înregistrat creșteri, dat fiind partea fixă a taxelor care se aplică pe un preț mai mic la carburanți.

România este, însă, fruntașă (locul doi, după Cipru) în topul țărilor în care ponderea taxelor în prețul final a crescut cel mai mult din mai 2012 până în august anul curent. Dacă în mai 2012 din prețul fiecărui litru de benzină statul încasa, în România, 46,3% din sumă, procentajul a urcat acum la aproape 60% din preț, respectiv media la nivelul UE 27 (fără a lua în calcul Croația). La polul opus, în UE, se află Bulgaria, unde ponderea taxelor a crescut doar cu 2,6%, până la 48,7%.

Dacă ar vrea, indiferent de Codul Fiscal, guvernul ar putea „scoate” supraacciza oricând

În proiectul inițial de Cod Fiscal se prevedeau o serie întreagă de modificări privind nivelul accizelor, printre care atât eliminarea supraaccizei cât și reducerea nivelului accizelor la bere, vinuri spumoase și alcool etilic. Impactul brut (fără a lua în considerare veniturilor suplimentare ce ar putea rezulta din stimularea consumului, reducerea evaziunii, etc.) a fost estimat de guvern la 2,87 miliarde de lei pe an, respectiv la circa 650 de milioane de euro. Mai mult decât atât, măsurile ar fi urmat să aducă o creștere economică suplimentară de 0,3 puncte procentuale din PIB, să ducă la crearea a circa 36.000 de noi locuri de muncă în economie și să ducă la reducerea nivelului inflației cu 0,4 puncte procentuale.

Din execuția bugetară pe primele șapte luni ale acestui an rezultă că guvernul ar putea tăia supraacciza dar și să reducă celelalte accize oricând, eventual prin ordonanță de urgență. În primele șapte luni bugetul general consolidat a avut un excedent (cheltuieli mai mici decât veniturile) de 7,4 miliarde de lei, respectiv de circa 1,6 miliarde de euro, este drept, în mare parte datorită tăierii sau incapacității autorităților centrale și locale de a cheltui banii destinați investițiilor, care au totalizat doar cinci miliarde de lei. Cum deficitul bugetar pe care a fost construit bugetul pe anul în curs este de 1,86% din PIB, rezultă că guvernul are la dispoziție, conform dinamicii veniturilor și cheltuielilor din primele șapte luni, aproximativ 4,5 miliarde de euro până la finele anului, bani suficienți pentru a reduce accizele fără a pune în pericol stabilitatea bugetului.

Supraacciza, taxa care a alimentat cu bani orice numai nu lucrări de infrastructură

Când a fost anunțată de către premierul Victor Ponta, supraacciza ar fi trebuit să reprezinte o sursă suplimentară de venituri pentru lucrările de infrastructură rutieră. La finele lui martie 2014, în urma disensiunilor dintre președintele de atunci al României, Traian Băsescu, cel care s-a opus introducerii supraaccizei, disensiune care a adus la amânarea măsurii de la 1 ianuarie la 1 aprilie și Victor Ponta, premierul declara următoarele: „I-am explicat și domniei sale (președintele României, n.r.) că este adevărat că, până acum, România avea cel mai mic preț la benzină din cele 28 de țări ale Uniunii Europene și ocupa locul 23 în ceea ce privește prețul la motorină și că, prin măsura pe care am luat-o, căutăm trei obiective fundamentale: în primul rând, asigurarea unei finanțări pe termen lung, nu doar pentru un an – anul electoral trece, restul finanțărilor rămân – în ceea ce privește cofinanțarea pentru proiectele de infrastructură de autostrăzi finanțate din fonduri europene sau cele construite în concesiune, în parteneriat public-privat, că, prin aceste investiții pe termen mediu și lung, durata și consumul atât pentru transportatorii de mărfuri, cât și pentru persoanele private vor scădea, la fel prețul pe care îl plătește orice utilizator pentru întreținerea autovehiculului sau a camionului și, mai ales, numărul de accidente rutiere produse de lipsa infrastructurii de transport de marfă în România”.

A fost nevoie de un an și jumătate pentru a-și recunoaște greșeala

În mod ironic, în 2014 guvernul României, instituția responsabilă de distribuirea resurselor de bani de la bugetul general consolidat, a înregistrat cheltuieli de capital (investiții plătite din bani publice, fără a lua în calcul fondurile europene) de numai 2,5% din PIB, în scădere consistentă de la 2,9% din PIB în 2013, 3,3% din PIB în 2012 și 4,2% din PIB în 2011.

La mijlocul lunii mai, anul acesta, premierul Victor Ponta a recunoscut că „nu a fost un proiect bun, pentru că nu am reușit să deblocăm procedurile și să investim efectiv banii. Ne-a ajutat la un spațiu fiscal. Ca să poți să începi o procedură, trebuie să arăți că ai banii, altfel Comisia Europeană și FMI ne spunea foarte clar: taie, nu poți să pui atât la CNADNR”.

În primele șase luni ale acestui an administrația centrală și locală din România și-a „greșit” bugetul de investiții cu 7,45 miliarde de lei, respectiv ar fi trebuit, conform bugetului, să cheltuiască 11,28 de miliarde de lei la capitolul „cheltuieli de capital” dar a „consumat” doar 3,83 de miliarde de lei, nivel minim record pentru ultimii 10 ani (în valoare absolută).