Din cauza numeroaselor presiuni asupra resurselor de apă, precum cele exercitate de utilizarea terenurilor, captarea apei și diverse activități industriale, acestea au suferit modificări drastice. Deficitul de apă devine o problemă din ce în ce mai critică la nivel global, jucând un rol foarte important în accentuarea schimbărilor climatice, a problemelor din sistemul de sănătate și din agricultură. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că jumătate din populația lumii va locui în zone cu stres hidric până în anul 2025.
De asemenea, conform estimărilor ONU, 1,8 miliarde de oameni vor trăi, în 2025, în țări sau regiuni cu un deficit absolut de apă și aproape două treimi din populația lumii ar putea să nu beneficieze de rezerve zilnice suficiente de apă.
Conform ambasadorului Ertharin Cousin, fondator și CEO al Food Systems for the Future, ”70% din apa dulce de pe Pământ este folosită în sistemele de agricultură și în prelucrarea alimentelor de consum”. Așadar, alimentele pe care le consumăm zi de zi pun o presiune semnificativă asupra resurselor disponibile de apă. De asemenea, la masa rotundă convocată în noiembrie 2021, cu ocazia întrunirii marilor lideri internaționali în Glasgow în timpul COP26, s-a conștientizat nevoia de a integra mai mult subiectul gestiunii corespunzătoare a resurselor de apă în discursul global în vederea combaterii eficiente a crizei mondiale cu privire la stresul hidric.
Jim Andrew, Director General de Sustenabilitate la compania PepsiCo a semnalat faptul că pe lângă conștientizare și integrarea problemei deficitului de apă în discursul public, la fel de important este și accesul și disponibilitatea datelor legate de volumele de apă consumate și poluate, pentru a nu exista întârzieri și neclarități din cauza datelor insuficiente.
Conceptul de amprentă a apei a fost introdus de profesorul de management al apelor de la Universitatea din Twente, Arjen Hoekstra, în anul 2002 ca mijloc de măsurare a volumelor de apă consumate și poluate în timpul producției de bunuri și servicii.
Dacă ne referim la produse agricole, amprenta de apă reprezintă volumul total de apă dulce utilizată pentru a produce produsul, însumat în diferitele etape ale lanțului de producție. Spre exemplu, pentru amprenta de apă a cărnii de vită se va lua în considerare cantitatea de apă necesară în toate procesele producerii și prelucrării ei (creșterea și îngrijirea vitelor, apa de irigații utilizată în producerea grânelor consumate de ele, apa din abatoare necesară prelucrării produselor și așa mai departe). Practic, ne referim aici la toată apa necesară pentru producția unui kilogram de carne de vită în drumul ei de la animal la farfurie, notează Teodora Maria Rusu pentru Infoclima.
Apoi, această amprentă este formată din trei componente principale:
Diferite produse agricole au nevoie de cantități diferite de apă. Aceleași produse agricole vor consuma, de asemenea, cantități diferite de resurse de apă din cauza diferențelor regionale în condițiile climatice, tehnologia de producție și caracteristicile solului.
În prezent, cea mai cuprinzătoare și detaliată cercetare asupra amprentei de apă a produselor agricole este regăsită în rapoartele nr. 47 și 48 ale Institutului Națiunilor Unite pentru Educația Apei publicate de Mekonnen și Hoekstra, care au studiat amprenta de apă a diferitelor produse agricole din diferite țări și regiuni administrative din întreaga lume (inclusiv România!). Am profitat de această oportunitate și am folosit pentru această cercetare datele relevante pentru România.
Mai jos puteți observa amprenta de apă pentru diferite produse agricole. De exemplu, pentru 1 kg de porumb, sunt necesari 1.222 litri de apă. Din amprenta totală de apă a unui kg de porumb, 77% este apa verde (adica din precipitații). Legumele, salata și cartofii necesită mult mai puțin volum de apă pentru cantitate produsă față de produse din lapte (1 kg cașcaval necesită 3.178 litri/kg) sau față de 1 kg de carne de vită pentru care este nevoie de 15.415 litri de apă.
De aici izvorăsc desigur, întrebări de genul: cât este de responsabil să alegem la fiecare ieșire în oraș, burger-ul din meniul de fast food sau steak-ul de vită de la restaurant.
Amprenta de apă a consumului de alimente în România
Utilizarea practică a instrumentului de amprentă de apă a fost demonstrată în cadrul unei cercetări de evaluare a efectelor obiceiurilor alimentare ale rezidenților din România asupra amprentei de apă. S-au luat în considerare 15 categorii de produse alimentare din bilanțul alimentar al Institutului Național de Statistică (INS) din anul 2021 (pentru anul 2020), dintre care 8 de origine vegetală și 7 de origine animală.
Ținând cont de obiceiurile alimentare identificate pentru cetățenii de rând din România, cercetarea arată nivelul de presiune pe care acestea le pun asupra resurselor de apă ale țării, dar și a altor țări cu care România desfășoară schimburi comerciale.
Valoarea totală obținută a amprentei de apă pentru consumul alimentar al unui rezident din România este 1.597,27 m3/locuitor/an (în anul 2020). În comparație cu consumul mediu de apă pe cap de locuitor din alte state, amprenta de apă a consumului de alimente al rezidenților din România este relativ mică. Țările industrializate au amprente de apă în intervalul 1250-2850 m3/an/cap de locuitor, în timp ce țările în curs de dezvoltare prezintă o gamă mult mai mare de 550-3800 m3/an/cap de locuitor.
Din volumul total de apă consumat în producția de alimente, 83,5% este reprezentat de apă verde (adică apa din precipitații). Fracțiunea mare de apă verde necesară producerii de alimente de consum confirmă importanța acesteia în producția națională de alimente. Fracțiunea de apă albastră este mai mică (9,04%), urmată de fracțiunea de apă gri (7,46%).
Din perspectiva structurii consumului de alimente, consumul de carne și produse din carne și lapte au contribuit cel mai mult la amprenta de apă a consumului de alimente, reprezentând 27%, respectiv 24% la amprenta totală de apă a consumului de alimente. După acestea, au urmat cerealele și uleiurile vegetale rafinate.
Dintre tipurile de carne consumate de rezidenții din România, carnea de porcine a contribuit cel mai mult la amprenta totală de apă a consumului de carne, reprezentând 44% din total. Apoi, au urmat carnea de pasăre cu 26% și carnea de bovine cu 24%.
De departe, cea mai mare fracțiune din amprenta totală de apă în consumul alimentar o reprezintă componenta apei verzi – precipitațiile. Deși este o componentă foarte importantă, apa verde este adesea ignorată în procesul de gestiune a resurselor de apă, în mare parte din cauza dificultății de evaluare sau gestionare, precum și a costului său de oportunitate scăzut.
Însă, un grad mai ridicat de captare a apei verzi poate ajuta foarte mult în domeniul agricol – prin extinderea suprafețelor de teren agricol, pentru a mări suprafața de captare, conservarea apei din precipitații și utilizarea ulterioară a acesteia pentru irigații sunt câteva modalități de îmbunătățire a gestiunii apei verzi.
Dintre toate alimentele studiate, categoria cea mai mare consumatoare de apă este de departe carnea și produsele din carne. Având în vedere că populația este în continuă creștere și dietele noastre se bazează mai mult pe alimente de origine animală decât în trecut, acest lucru duce inevitabil la creșterea utilizării globale a apei în agricultură. Din păcate, aceasta nu este o direcție bună ținând cont de starea actuală a planetei. Cheia este reducerea consumului de carne și produse din carne. De asemenea, este foarte important să punem bazele unor obiceiuri de consum sustenabile și să consumăm conștient produsele mari consumatoare de apă. Multe studii deja demonstrează eficacitatea dietelor pe bază de plante în reducerea amprentei de apă.
Pe de altă parte, o mare problemă legată de consumul de alimente este risipa alimentară. O mare cantitate de alimente este pierdută sau risipită în procesul de producție și consum. Volumul total de apă folosit în fiecare an pentru a produce alimente care sunt pierdute sau irosite (250 km3) este echivalent cu debitul anual al râului Volga din Rusia, sau de trei ori volumul lacului Geneva. Prin urmare, pentru a reduce amprenta de apă, trebuie să acordăm atenție reducerii risipei alimentare.
Nu în ultimul rând, acest tip de cercetare ne confirmă încă o data faptul că originea produselor contează. Să încercăm să cumpărăm produse care sunt obținute prin modalități naturale și mai puțin invazive (agricultura ecologică – unde are loc controlul irigațiilor excesive – minimizând astfel și amprenta apei albastre).
În plus, studiile arată că și amprenta apei gri este mai mică în sistemele de agricultură biologică datorită naturii și cantităților mult mai mici de fertilizanți utilizați. De asemenea, de fiecare dată când consumăm un produs importat, în amprenta acestuia intră și apa necesară transportului. De aceea, se încurajează sprijinirea producătorilor locali și scurtarea lanțului producător – consumator astfel încât să se diminueze indirect și amprenta de apă.
Citește și: