Cât de mult contează comunitățile ENERGETICE într-o tranziție justă

Trecem printr-o lungă perioadă de transformări structurale în sistemul nostru energetic – de la un sistem energetic controlat central, bazat pe combustibili fosili, la unul descentralizat și regenerabil. Ideea că o comunitate locală poate deține o cotă din piața energiei sau că poate decide asupra sursei de energie pe care o va folosi pare încă multor oameni ca o perspectivă foarte îndepărtată. Cu toate acestea, experiența din UE din ultimele decenii, pe măsură ce mișcarea energetică a cetățenilor continuă să crească, arată că oamenii au puterea de a fi o parte integrantă a transformării sistemului energetic.

Pe măsură ce paleta de părți interesate din sistemul energetic se extinde, apar întrebări legate de cine controlează mijloacele de producție și consum de energie, cum este asigurat controlul democratic al energiei și, în cele din urmă, cum funcționează democrația însăși în timpul tranziției verzi.

Pornind de la acest punct, materialul de față examinează rolul comunităților de energie în Tranziția Justă și prezintă principalele politici europene care promovează democrația energetică. Luăm ca exemplu comunitățile de energie din Grecia, care încearcă să adopte un model democratic.

SPORT Eddy Gnahore, dinamovistul dorit de rapidiști, mesaj pentru fani ÎNAINTEA derby-ului: „Va fi un cadou frumos de Sărbători locul unu în clasament”

18:07

POLITICĂ Prima fotografie a lui Victor Ponta, alături de Donald Trump, PUBLICATĂ! Dan Andronic: „Mi-a dat-o chelnerul!”

18:05

Importanța comunităților energetice

Participarea cetățenilor este o componentă esențială a tranziției energetice pentru a o face justă și incluzivă, pentru a-i asigura succesul și pentru a ajuta comunitățile locale să-și asume responsabilitatea. Implicarea în comunitățile de energie contribuie la redirecționarea beneficiilor tranziției energetice către cetățeni și ajută la abordarea marii provocări a decarbonării.

Comunitățile de energie sunt de obicei cooperative care sunt active în sectorul energetic, cu un interes deosebit pentru sursele de energie regenerabilă (SRE). Prin intermediul acestora, cetățenii produc în mod colectiv energie curată, implementează politici climatice la firul ierbii și devin actori activi în transformarea sistemului energetic. Scopul lor principal este să ofere beneficii de mediu, economice și sociale, la nivel local, membrilor sau zonelor în care își desfășoară activitatea comunitatea, mai degrabă decât câștig financiar.

Pe lângă producția de energie electrică pentru nevoile membrilor lor, comunitățile energetice pot fi active și în distribuție și furnizare, consum, agregare, stocare, servicii de eficiență energetică, electromobilitate și să ofere alte servicii energetice membrilor săi. De exemplu, pot investi în proiecte de renovare care economisesc energie, precum și în pompe de căldură și facilități de stocare. Proiectele comunitare pot aborda, de asemenea, nevoile energetice ale întreprinderilor locale și pot satisface nevoile locale de transport atât pentru cetățeni, cât și pentru turiști, notează Ioanna Theodosiou pentru Infoclima.

Comunitățile de energie pot participa și la marile inițiative energetice care se dezvoltă în zonele rurale, prin deținerea de părți sociale în astfel de proiecte. De asemenea, aceste comunități ar putea revendica gestionarea rețelei energetice locale, astfel încât să poată contribui la reducerea costurilor energetice pentru membrii lor, să dezvolte producția și consumul de energie local și să le asigure autonomia energetică.

Mai mult, fermierii, silvicultorii și întreprinderile agricole și forestiere pot folosi comunitățile de energie pentru a gestiona în mod durabil lanțul de aprovizionare cu biomasă, pentru a-și gestiona deșeurile (gunoi de grajd etc.) și pentru a produce îngrășăminte sau pentru a produce energie electrică necesară unei sere. În plus, problema-cheie a încălzirii, care este crucială pentru regiunile miniere, ar putea fi abordată prin sursele de energie regenerabilă și prin cooperarea autorităților locale și a locuitorilor.

Politica UE pentru tranziție justă și comunități de energie

Strategia și reglementările UE în domeniul energiei acceptă în linii mari că tranziția energetică nu poate avea succes fără implicarea societății. Acesta este principalul raționament din spatele introducerii democrației energetice în politica energetică europeană. Pachetul UE „Energie curată pentru toți europenii” convenit în 2017, Directiva privind energia regenerabilă, RED II (2018/2001) și Directiva privind piața internă a energiei electrice, IEMD (2019/944) care au urmat îndeamnă cetățenii europeni să participe la sectorul energeticși să devină producători de energie curată pe care o consumă.

Cele două directive definesc două categorii de comunităție: Comunitățile de energie regenerabilă (REC) și Comunitățile de energie cetățenești (CEC). Prin urmare, statele membre sunt chemate să protejeze drepturile comunităților de energie, să stabilească un cadru pentru funcționareași sprijinirea dezvoltării acestora.

Adăugând la acestea, în 2019 UE a anunțat Pactul verde european, recunoscând amenințarea existențială reprezentată de criza climatică și a elaborat un set de politici pentru a transforma UE într-o economie rezistentă și adaptată la schimbările climatice. Această transformare a cerut, printre altele, eliminarea treptată a cărbunelui în UE. Pentru a atenua impactul socio-economic al acestei schimbări, Mecanismul de Tranziție Justă a fost implementat ca instrument cheie pentru a furniza sprijin regiunilor cele mai afectate din Europa, cum ar fi cele în care este localizată industria minieră a cărbunelui.

În mai 2022, a venit planul REPowerEU ca răspuns la războiul din Ucraina, iar toate statele membre au fost chemate să își unească forțele pentru a face față penuriei de energie, a diversifica aprovizionarea cu energie și a accelera tranziția către energie curată. Ca parte a acesteia, Strategia Europeană pentru Energie Solară, a pus accent pe participarea cetățenilor și utilizarea surselor de energie regenerabilă (SRE), fie individual, fie colectiv, pentru atingerea obiectivelor europene prin înființarea a cel puțin unei comunități de energie regenerabilă în fiecare localitate cu o populație. de cel puțin 10.000 de locuitori până în 2025.

Dincolo de acestea, Comisia Europeană a înființat în 2022 două inițiative, Energy Communities Repository și Rural Energy Community Advisory Hub, care urmăresc să contribuie la diseminarea celor mai bune practici și să ofere asistență tehnică pentru dezvoltarea energiei.

Inițiative comunitare în Uniunea Europeană

Cooperativele de energie din Europa continuă să crească și astăzi se estimează că 9.000 de comunități de energie funcționează în prezent în UE. Multe state membre au adoptat cadre favorabile pentru energia comunitară și au transpus cele două directive UE în cadrul lor legislativ național.

Cu toate acestea, mai sunt încă multe de făcut conform unei cercetări a CE Delft, care demonstrează că jumătate din toți cetățenii UE ar putea să-și producă propria energie electrică până în 2050 și să satisfacă 45% din cererea de energie a UE.

Între timp, procesul de tranziție justă în regiunile carbonifere și intens industrializate este în desfășurare, iar absorbția fondurilor europene pentru perioada 2021-2027 a început deja în multe regiuni europene cu Planuri teritoriale de tranziție justă.

Paradigma greacă

Grecia era a treia țară producător de lignit din UE și unul dintre primii dintre marii producători de lignit (Polonia, Cehia, Germania) care și-au propus să renunțe la utilizarea acestuia înainte de 2030. Setarea unui termen limită pentru renunțarea la lignit – 2026 – a fost valoroasă pentru comunitățile locale, ajutându-șe să-și dea seama că nu există cale de întoarcere și că trebuie să-și plănuiască viitorul. Atât Mecanismul de Tranziție Justă, cât și Legea națională privind comunitățile de energie, în vigoare din 2018, au oferit instrumente și resurse valoroase pentru comunitățile locale.

• Astăzi, Grecia numără 1.689 de comunități de energie la nivel național, cu o capacitate totală conectată la rețeaua electrică (proiecte comerciale și de autoproducție) care depășește pragul de 1 GW (1.178 MW, 1624 de proiecte), așa cum se arată în analiza recentă a Green Tank.
• Cu toate acestea, capacitatea conectată la rețeaua electrică a a proiectelor de autoproducție comunitară este mult mai mică decât cea a proiectelor comerciale comunitare – doar 14 MW. Acest lucru arată că până în prezent, comunitățile de energie din Grecia s-au dezvoltat mai rapid ca activitate de afaceri și mai lent ca instrument pentru satisfacerea propriilor nevoi de energie.
• Este de remarcat faptul că, de la începutul crizei energetice în 2021 și până astăzi, a existat o creștere rapidă a producției proprii de către comunitățile de energie, gospodăriile și alți factori interesați (de la 217 MW în 2022 la 421 MW în 2023).

În special proiectele de autoproducție ale comunităților energetice sunt un mare imbold. Capacitatea instalată a acestora s-a triplat într-un an, în timp ce în 2023 au fost depuse 377 de noi cereri pentru astfel de proiecte; în schimb, au fost depuse doar 4 cereri noi pentru proiecte comerciale.

Mai exact, în regiunile cu lignit ale țării, care sunt primele care se confruntă cu uriașa provocare a tranziției energetice, cetățenii își revendică activ participarea în comunitățile de energie . Astăzi, Macedonia de Vest are 294 de comunități de energie, menținând regiunea pe locul doi la nivel național, cu 128 de proiecte de 80,5 MW în funcțiune.

În Arcadia, proiectele comunitare de autoproducție de energie au fost conectate la rețeaua electrică pentru prima dată (9 proiecte de 0,5 MW), în timp ce s-a înregistrat o creștere a cererilor pentru noi proiecte de autoproducție de către comunitățile energetice în perioada 2022 -2023 (de la 3 la 43). de 8,7 MW).

Grecia a adoptat prima sa legislație privind comunitățile de energie în 2018, chiar înainte ca cele două directive (RED II și IEMD) să fie finalizate, dar a încorporat spiritul ambelor.

A fost un cadru favorabil care a condus la dezvoltarea comunităților de energie, așa cum este descris mai sus. Legislația s-a schimbat în martie 2023, odată cu transpunerea celor două Directive.

Noua lege a abrogat legea fondatoare din 2018 și a introdus două noi definiții despre comunitățile de energie – REC și CEC conform Directivelor, și noi prevederi privind participarea, activitățile și localitatea pentru fiecare tip de comunități energetice.

Noua legislație a încercat să abordeze și problemele existente, precum „deturnarea” comunităților de energie pentru realizarea de profit, saturarea rețelei și conectarea mai rapidă a proiectelor comerciale față de proiectele de autoproducție. În acest scop, promovează autoproducția prin rezervarea a 2 GW de spațiu din rețeaua electrică pentru astfel de proiecte, precum și fonduri publice pentru a sprijini dezvoltarea comunităților de energie.

Consolidarea comunităților de energie în implementarea proiectelor de contorizare netă

De asemenea, în septembrie 2023 au fost activate resursele oferite comunităților energetice prin Programul de Dezvoltare a Tranziției Juste 2021-2027, prin apelul de propuneri relevante. Acest program are ca scop consolidarea comunităților de energie în implementarea proiectelor de contorizare netă și/sau contorizare virtuală netă și promovarea proiectelor SRE destinate autoproducției.

Un total de 41,795 milioane EUR sunt disponibile comunităților de energie din toate regiunile în cadrul Fondului pentru tranziție justă. Din aceste resurse, 26.845 milioane EUR sunt alocate comunităților din regiunile carbonifere (Kozani, Florina și Arcadia). Rata maximă de subvenție este de 80% din costurile eligibile și capacitatea minimă acceptabilă a instalațiilor fotovoltaice de autoproducție a fost stabilită la 300 KW, în timp ce costurile de instalare pentru bateriile asociate sistemelor fotovoltaice pentru reducerea spațiului de rețea electrică necesar prin proiect, sunt de asemenea, eligibile pentru finanțare.

Proiectele ar trebui să deservească nevoile energetice ale întreprinderilor de interes public, companiilor municipale de apă și canalizare, școlilor la toate nivelurile, centrelor de sănătate și spitalelor, centrelor sportive municipale și publice, clădirilor autorităților locale, consumatorilor care trăiesc sub pragul sărăciei și gospodăriilor afectate de sărăcia energetică. În ciuda activării întârziate a resurselor disponibile, acțiunea de mai sus constituie un pas în direcția bună. Cu toate acestea, există încă loc de îmbunătățire pentru a include sprijinul pentru proiecte comunitare înființate de cetățeni și/sau întreprinderi locale în programele corespunzătoare.

Pe lângă finanțarea UE pentru Tranziție Justă, Grecia a adoptat un alt cadru de politică inovator – în comparație cu standardele UE: Fondul Național pentru Tranziție Justă. A fost introdus în 2018 și prevede ca o parte din veniturile publice din licitațiile de emisii de gaze cu efect de seră generate de funcționarea Sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii să fie canalizate către proiecte și acțiuni care vor îmbunătăți tranziția justă a zonelor cu lignit din Grecia. Din 2018, aceste resurse naționale se ridică la 144,16 milioane EUR și reprezintă o completare necesară a fondurilor UE deja disponibile.

Până în prezent, au fost activate doar programe pentru utilizarea resurselor 2018-2019 (62 milioane EUR). Cu toate acestea, se remarcă o rată de absorbție foarte scăzută, precum și o întârziere mare a activării acestora și o lipsă de complementaritate între proiecte și acțiuni. Comunitățile de energie din regiunile carbonifere primesc doar 5% (3 milioane EUR) din acest fond, dar există încă spațiu pentru finanțare suplimentară. (articolul integral pe Infoclima)

Citește și:

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele