Creșterea temperaturii globale și EFECTELE pe termen lung

Ce se va întâmpla dacă temperatura medie globală va continua să crească la valori de peste 2° și care vor fi consecințele la scară globală? În anul 2022, specialiștii au constatat că temperatura medie globală a crescut cu aproximativ 1.2°C față de perioada preindustrială. Am putea concluziona că asta nu ar însemna mare lucru, însă o limitare a creșterii la 1.5°C ar reduce semnificativ riscurile și impactul schimbărilor climatice. 

Vorbim astăzi despre o creștere medie a temperaturii pentru întreaga planetă – raportată la perioada pre-industrială. În unele regiuni creșterea va fi peste media, iar în altele mai mică.

O creștere “mică” a temperaturii medii globale atrage după sine, însă, o serie de schimbări precum creșterea frecvenței de apariție și a intensității valurilor de căldură.

O creștere „mică” a temperaturii medii globale are un impact și asupra diferitelor elemente ale sistemului climatic  al Pământului. Sistemul climatic este un sistem complex și interactiv format din cinci componente: atmosfera (aerul), hidrosfera (apa), criosfera (gheața și permafrostul), litosferă (suprafața terestră) și biosfera (organismele vii). Ne putem gândi la sistemul climatic ca fiind într-o stare de echilibru. Sistemul climatic este însă influențat de diferiți factori externi precum radiația solară sau activitățile umane, notează fizicianul Bogdan Antonescu pentru Infoclima.

O creștere a temperaturi medii globale ca urmare a activităților umane poate duce la perturbare acestei stări de echilibru pentru diferite componente ale sistemului climatic, ceea ce atrage după sine o creștere a impactului și a riscului. Din această perspectivă, Acordul de la Paris din 2005 a stabilit ca obiectiv pe termen lung o limitare a încălzirii globale sub 2°C. Dar ce se va întâmpla dacă temperatura medie globală va continua să crească la valori de peste 2°C?

Ce înseamnă ”punct critic” și când apare?

Un punctul critic (tipping point) apare atunci când o schimbare într-o anumită componentă a sistemului climatic denumită element critic (tipping element) se auto-perpetuează după depășirea unei valori de prag. Rezultă astfel un impact mare în regiuni extinse ale Pământului.

• Odată depășit punctul critic pentru unele sisteme nu mai există cale de întoarcere la starea anterioară, ceea ce duce la apariția “unui nou normal”. Pentru a înțelege mai bine ce reprezintă un punct critic în cazul sistemului climatic să considerăm punctul critic pentru calota glaciară din Antarctica de Vest.
• Odată cu creșterea temperaturii medii globale, calota glaciară se topește. Dincolo de punctul critic, această topire poate duce la colapsul calotei glaciare din Antarctica de Vest.

Un articol publicat la sfârșitul anului trecut în revista Science încearcă să răspundă la aceste întrebări. Sinteză literaturii științifice din domeniu pornește de la noțiunea de punctele critice ale sistemului climatic și evaluează probabilitatea de a depăși aceste puncte critice pentru diferite creșteri ale temperaturii medii globale față de perioada pre-industrială.

Autorii studiului, o echipă de cercetători din Marea Britanic, Suedia și Germania, au identificat 16 elemente critice ale sistemului climatic (față de opt identificate într-un studiu din 2008) cu un rol important la nivel global (9 elemente critice) sau la nivel regional (7 elemente critice).

Rezultatele studiului arată că cinci punctele critice sunt deja posibile pentru valorile actuale ale temperaturii medii globale (1.1°C):

• Colapsul calotei glaciare din Groenlanda: topirea acestei calote glaciare poate duce la o creștere a nivelului mării cu aproximativ 7 metri având astfel un impact foarte mare asupra regiunilor de coastă; acest proces de topire – odată inițiat – este, însă, unul de durată;

• Colapsul calotei glaciare din Antarctica de Vest: această calotă conține suficientă gheață pentru a crește nivelul mării cu aproximativ 3 metri; și acesta este un proces care are loc la o scară mare de timp;

• Dispariția recifelor de corali din regiunile tropicale: temperaturile ridicate expun coralii unui stres termic care duce la dispariția acestora (“albirea coralilor”); aici impactul este direct asupra ecosistemului, dar și asupra turismului și pescuitului;

• Topirea bruscă a permafrostului din regiunile nordice: odată cu topirea permafrostului cresc emisiile de dioxid de carbon și metan înmagazinate în solul înghețat, ceea ce duce la creșterea concentrațiilor gazelor cu efect de seră;

• Colapsul curentului din Marea Labrador: colapsul acestui curent poate duce la o răcire rapidă cu impact asupra diferitelor sectoare economice, asupra agriculturii, rezervelor de apă și asupra managementului energiei pentru Europa de Vest și pentru coasta de est a statelor Unite.

Colapsul calotei glaciare din Groenlanda

În Figura 3 sunt reprezentate punctele critice (valorile de prag) estimate (punctul portocaliu) pentru cele 16 elementele critice ale sistemului climatic dar și domeniul de valori pentru punctele critice (dreptunghiul portocaliu).

De exemplu, colapsul calotei glaciare din Groenlanda are punctul critic estimat în cele mai multe studii la 1.5°C. Sunt însă studii care estimează valoarea de prag pentru colapsul calotei glaciare din Groenlanda la 0.8°C (valoare minimă) iar altele la 3.0°C (valoarea maximă).

• Punctul critic pentru colapsul calotei glaciare din Groenlanda nu au fost încă atins așa cum putem observa din Figura 3, deoarece creșterea temperaturii medii globale (linia punctată) este mai mică decât punctul critic.
• Însă nu putem spune în acest moment că acest punct critic nu va putea fi atins, chiar dacă temperatura medie globală va fi menținută la valorile actuale (valoarea minimă estimată pentru acest punct critic este mai mică decât creșterea temperaturii medii globale).
• Astfel, pentru o creștere a temperaturii medii de 1.1°C colapsul calotei glaciare din Groenlanda este posibil, dar nu probabil.