Cum alterează schimbările climatice trecutul și care sunt cele mai afectate zone din România

Publicat: 27 05. 2021, 11:15

Schimbările climatice pot avea ca efect dispariția unor monumente istorice

Dincolo de impactul asupra prezentului și viitorului, schimbările climatice pot avea și, uneori, au un efect nefast și asupra trecutului nostru. În funcție de locație, monumentele istorice, arheologice și de patrimoniu cultural sunt amenințate de efectele distructive ale schimbărilor climatice.

Seceta, furtunile extreme, creșterea nivelului apelor cauzate de schimbările climatice afectează monumentele istorice și pot duce la dispariția acestora.
În România, cele mai afectate zone sunt Dobrogea, Oltenia, Bărăgan și zonele de coastă la Marea Neagră.
Printre monumentele care pot fi direct afectate de schimbările climatice se numără situl arheologic de la Tuzla și situl arheologic subacvatic de la Constanța.

Pericolul adus de schimbările climatice a fost recunoscut și de UNESCO, în 2007 fiind creat Documentul Politicilor cu privire la Impactul Schimbărilor Climatice asupra Siturilor de Patrimoniu Mondial. Tot atunci a apărut și State of Conservation System (SOC) o bază de date cu starea conservării monumentelor din patrimoniu UNESCO datând din 1979.

Este evident că schimbările climatice vor afecta monumentele istorice, este incert însă cât de mult vor fi acestea afectate, în dependență de răspunsul nostru la schimbările climatice și eventualul scenariu pe care vom reuși să ne încadrăm în următorii 100 de ani.

Posibile scenarii ale creșterii nivelurilor marilor și oceanelor. Acestea pot avea un impact major asupra conservării monumentelor istorice în zonele costiere.

Siturile istorice din Dobrogea și schimbările climatice

La o primă vedere, situația în România nu ar fi atât de gravă precum în țări cu foarte multe zone costale cum ar fi, spre exemplu, Marea Britanie și Irlanda sau regiuni precum Alaska sau Groenlanda, care se confruntă cu topiri rapide ale ghețarilor, coroborate cu ridicarea nivelurilor mărilor și oceanelor.

Dacă ne uităm, însă, mai în detaliu la regiuni precum Oltenia, Dobrogea și Bărăgan observăm că efectele schimbărilor climatice (secete, inundații și alte fenomene din ce în ce mai frecvente și extreme) ne dau suficiente motive de îngrijorare, notează Vlad Radu Zamfira pentru Infoclima.

Coasta de est a Dobrogei reprezintă una din cele mai bogate zone din punct de vedere arheologic și al varietății monumentelor istorice și culturale. Conform listei din 2015, Constanța și Tulcea au combinat peste 1100 de monumente istorice, o parte substanțială fiind situate în zona de coastă.

Roșu – Situri arheologice localizate exact.
Verde – fără localizare exactă.
Se poate observa, de asemenea, o concentrație semnificativă a siturilor de-a lungul brațului Sf. Gheorghe și de-a lungul Dunării.

Harta disponibilă pe Serverul Cartografic al patrimoniului Cultural Național

Aceasta este și o zonă expusă direct efectelor schimbărilor climatice. Un studiu publicat recent de cercetătorii de la Universitatea Zonguldak Bülent Ecevit arată că zonele de coastă ale Mării Negre – cu precădere în partea Dobrogei – sunt predispuse eroziunii și intruziunii apei sărate.

Astfel, de la începutul anilor 1860, nivelul Mării Negre ar fi crescut până în prezent cu aproximativ 20 cm. Același studiu a arătat o creștere anuală de 3.2 +/- 0.6 mm a nivelului Mării Negre în perioada 1993-2014. Inițial, nu sună mult, însă – pe durata a jumătate de secol sau mai mult -aceste schimbări pot afecta și chiar distruge numeroase monumente din zona de coastă a Dobrogei.

În România – conform Ministerului Culturii – monumentele sunt clasate din punct de vedere structural (arheologie, arhitectură, de for public, memoriale și funerare) și valoric (Grupa A – de evaluare națională sau universală și Grupa B – cu monumente reprezentative pentru patrimoniul cultural local);
Clima mai blândă din zona Dobrogei, accessul la Marea Neagră și la cele 3 brațe ale Dunării au făcut ca zona să fie propice dezvoltării de pe vremea grecilor antici care au fondat cetățile Histria, Tomis, Calatis,Argamum, Stratonis, apoi a romanilor până în prezent.
Situl arheologic de la Tuzla se află în zona de faleză și conține urme din epoca greacă și romană.
Situl arheologic subacvatic de la Constanţa conține vestigii arheologice subacvatice din perioada greacă, romană și bizantină. Principalele probleme ale acestui tip de sit sunt legate de costuri ridicate de întreținere, necesitatea de echipament suplimentar și starea mai mult sau mai puțin precară a artefactelor.

Unul din cele mai importante situri arheologice din Dobrogea este Histria (sau Istros), care conține ruinele unei basilici, termele 1 și 2 precum și artefacte numismatice.

Creșterea nivelurilor mării reprezintă un pericol pe termen lung pentru acest sit. Pe termen scurt și mediu, însă furtunile, pot reprezenta o amenințare pentru integritatea și conservarea acestui tip de sit, mai ales dacă efectele sunt coroborate cu temperaturi din ce în ce mai ridicate vara și scăzute iarna.

O cursă împotriva timpului

Un efect extrem de puternic al schimbărilor climatice va fi încălzirea apelor oceanelor și topirea calotelor glaciare ce ar rezulta în creșterea nivelului oceanelor în cele mai sumbre scenarii cu peste 2 metri.

În primul rând aceste modificări ar afecta și chiar distruge arheologia, artefacte și monumente în regiuni precum Alaska, Groenlanda, Nordul Finlandei și Siberia.
Zone unde topirea ghețarilor practic periclitează posibilitatea de excavare a unor artefacte cu un remarcabil grad de prezervare.

Un caz notabil este cel din Quinhagak Alaska, unde dr. Rick Knecht (Universitatea din Aberdeen în Scoția) a încercat să salveze cât mai mult material cultural arheologic într-o cursă împotriva timpului și a schimbărilor climatice ce au dus la topirea parțială a permafrostului (n.red. – solurile înghețate tot timpul anului la o adâncime între 2 și 15 m) și erodarea accentuată a tundrei în Marea Beringului în Alaska de Vest.

Într-un articol publicat de Seattle Times, dr. Knecht declara că “sunt multe consecințe nefaste ale încălzirii globale iar cele mai îngrijorătoare sunt legate de pierderea moștenirilor culturale din zonă”. În ultimii 5 ani peste 10 metri ai sitului arheologic supervizat de Dr. Knecht au fost cuprinși de ape. Dacă lucrările nu ar fi pornit în 2009, mii de artefacte ar fi fost pierdute.

Schimbările climatice și situația catedralei Fountains Abbey

Un scurt documentar al celor de la Channel 4 News prezintă situația catedralei Fountains Abbey, monument cu deosebită importanță din istoria Angliei care este parte a Trustului Național și a Patrimoniului UNESCO.

În ultimele două decenii inundațiile în imediata proximitate a catedralei au crescut în număr și intensitate, conform lui Justin Scully, manager general al Fountains Abbey. Inundații puternice precum cele din 2007 și 2020 sunt dăunătoare structurii exterioare a monumentului dar și pentru fundația și stabilitatea sa. De menționat este că și arheologia locală, care include morminte ale călugărilor, artefacte încă neexcavate, se află la un nivel de risc foarte ridicat.

Într-un comunicat de presă transmis în martie 2021, Trustul Național sublinia gravitatea acestei situații, în cazul în care nu se intervine decisiv până în 2060.

În 2020, numărul monumentelor istorice la risc mediu-ridicat datorită schimbărilor climatice era 20,457 (~ 30%). Fără intervenție numărul acestora s-ar ridica la 47,888 (peste 71% din totalul de 67,426 de zone de patrimoniu cultural);
Creșterea temperaturilor și a nivelului de umiditate, mai ales în zona de Sud-Est a Angliei, vor avea un puternic impact asupra structurilor antice și medievale din regiune. Zone masive urbane precum Londra vor avea și mai mult de suferit datorită efectului Urban Heat Island;
Furtuni din ce în ce mai puternice, inundații și alunecări de teren reprezintă un pericol major mai ales în Țara Galilor și zona de Nord a Angliei;
Eroziunea costală, coroborată cu potențiala creștere a nivelului mărilor, reprezintă un pericol major pentru arheologia și monumentele din Scoția, mai ales în zona de est și nord-est;
Potențiale soluții sunt plantarea planificată de copaci, restaurarea turbariilor pentru captarea carbonului (inițiativa discutată într-un articol din The Independent), reducerea debitului pentru râurile ale căror văi sunt predispuse și vulnerabile inundațiilor severe
Toate aceste puncte enumerate anterior vor fi aduse în discuție la COP26 ce va avea loc în Glasgow pe data de 26 Noiembrie 2021.

În România este necesar un plan clar de intervenție cu implementarea perdelelor forestiere și o restructurare drastică a metodelor agricole existente, pentru a limita deșertificările în zone precum Dobrogea și Oltenia.

Plantarea planificată și responsabilă a noi păduri ar limita de asemenea impactul distructiv al inundațiilor și alunecărilor de teren ce amenință situri arheologice, monumente și obiecte de patrimoniu.

Cert este că trebuie la nivel local și global să planificăm și să prevenim efectele schimbărilor climatice inclusiv asupra monumentelor, istoriei și trecutului nostru.

Articole recomandate