Efectul fluturelui. Schimbările climei au impact global, chiar dacă sunt locale

Anul acesta, regiunea Sindh din Pakistan – al patrulea producător de bumbac la nivel mondial, cu o producție de 2,308 tone – a  înregistrat una din cele mai dificile secete din ultimele decenii. Deși pare relativ izolat, acest lucru are un impact major asupra industriei textile la nivel global, deoarece aici se înregistrează 6%  din producția de bumbac la nivel mondial. Astfel de crize au un impact asupra întregii economii globale și ne pot afecta direct.

Ne putem aștepta, în consecință, la o creștere a prețului la articole textile chiar și în România, cu toate că nici măcar nu știm despre seceta din Pakistan.

Bumbacul este cea mai importantă plantă textilă și asigură peste 70-75% din producția mondială de fibre vegetale. După ce fibrele de bumbac s-au dezvoltat suficient, acestea sunt culese, transformate în fire de ață, care sunt mai apoi asamblate sub formă de țesătură. Industria textilă globală este extrem de dependentă de producția de bumbac. Acesta, la rândul său, necesită condiții meteo favorabile pentru a fi cultivat și cantități extrem de mari de apă pentru a putea fi transformat în produs final.

Pentru fabricarea unui singur tricou nou de bumbac, se consumă 2.700 de litri de apă, la care se adaugă energia consumată pentru transport și comercializare. În acest context, orice secetă sau scăderea nivelurilor apei poate afecta în mod serios producția de bumbac.

Nu trebuie să ne așteptăm la un impact localizat doar în Pakistan. Astfel, statul Texas (SUA) – care produce 43 %  din bumbacul american – a fost lovit în ultima perioadă de fenomene meteo extreme precum Uraganul Harvey din 2017 sau iarna extremă de la începutul lui 2021, care (cuplată cu lipsa precipitațiilor din primăvară) a dus la o secetă regională și a compromis, în mare parte, culturile de bumbac.

Producția globală de bumbac este expusă fluctuațiilor climatice

India, la rândul ei, este al doilea cel mare producător de bumbac din lume. Aici se produc 6,423 mii de tone metrice de bumbac în fiecare an. Motivul pentru o astfel de producție uriașă este climatul care este cel mai favorabil în partea de nord a țării.

Totuși, nici producția din India nu este scutită de riscurile puse de schimbările climatice. Astfel, fenomenele meteo extreme precum Musonul Tauktae, care a lovit în acest an puternic India, inundațiile afectând statele Kerala, Karnataka, Tamil Nadu, Gujarat, Maharashtra și Goa, are un impact direct asupra producției de bumbac, acesta fiind produs preponderent în zona care acoperă Maharashtra, Gujarat și Madhya.

Aceste date arată că producția globală de bumbac este expusă fluctuațiilor climatice. În contextul în care ultimul raport IPCC indică o posibilă creșterea temperaturilor globale cu 1,8 până la 4,0ºC și respectiv o creșterea a intensității și periodicității fenomenelor meteo extreme până în 2100, nu e foarte greu sa ne imaginăm că aceste culturi de bumbac vor fi tot mai des afectate, notează Alexandru Tătar, doctorand în cadrul Facultății de Geografie a Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, pentru Infoclima.

De ce ar conta?

Fiind principala plantă textilă, reducerea recoltei bumbacului înseamnă o creștere a prețului confecțiilor textile pe bază de bumbac. Astfel, conform șefului Federației Naționale de Vânzare cu amănuntul – Jack Kleinhenz – prețul unui tricou din bumbac a crescut în medie de la 1,50 dolari la 2 dolari în decursul anului 2021.

Creșterea nu vine însă din costuri de producție mai ridicate, ci din creșterea prețului pentru materia primă, după cum o arată graficul prețului pentru bumbacul din SUA pentru perioada noiembrie 2020 – octombrie 2021.

Producția bumbacului nu este unica problemă. Moda de consum – apariția constantă de stiluri noi la prețuri foarte mici – a dus la o creștere substanțială a cantității de haine cu o perioadă de viață relativ mică.

Astfel de la achiziția unui element vestimentar până la aruncare acestuia uneori nu trece mai mult de un an de zile. S-a schimbat și modul în care oamenii elimină hainele pe care nu le mai poartă: acestea nu mai sunt donate, ci aruncate direct la gunoi.

Din 1996 volumul hainelor achiziționate în medie de o persoană în UE a crescut cu 40 %. Acest lucru sa întâmplat din cauza scăderii prețurilor, lucru care a atras după el și reducerea perioadei de viață a articolelor vestimentare. Astfel, Europenii consumă aproape 26 kg de textile și aruncă în jur de 11 kg de textile în fiecare an, cea mai mare parte din acestea, circa 87 % sunt incinerate sau aruncate în depozitele de deșeuri.

UE a introdus o serie de măsuri pentru a atenua impactul deșeurilor textile asupra mediului

La nivel global, mai puțin de 1 % din haine sunt reciclate ca îmbrăcăminte, parțial din cauza tehnologiei inadecvate. Noua strategie la nivel de UE își propune să găsească soluții la fenomenul modei de consum și să ofere orientări pentru atingerea unor niveluri ridicate de colectare separată a deșeurilor textile.

În temeiul Directivei privind deșeurile aprobate de Parlamentul European în 2018, țările din UE vor avea obligația ca până în 2025 să introducă colectarea separată a deșeurilor textile. Noua strategie a Comisiei conține și măsuri care susțin procesele de producție și materialele circulare, contribuie la reducerea substanțelor chimice periculoase și îi ajută pe consumatori să aleagă materiale textile sustenabile.

Uniunea are o etichetă ecologică a UE, pe care producătorii care respectă criteriile ecologice o pot aplica pe produsele lor, aceasta fiind garanția pentru uzul limitat de substanțe periculoase și o poluare redusă a apelor și a aerului.

UE a introdus, de asemenea, o serie de măsuri pentru a atenua impactul deșeurilor textile asupra mediului. Programul Orizont 2020 finanțează RESYNTEX, un proiect care utilizează reciclarea chimică și care ar trebui să ofere un model de afaceri pentru viitorul industriei textile.

Într-o economie globalizată, ”efectul fluturelui“ poate exista.

Economia – deși pare națională – este extrem de conectată la fluxurile de bunuri globale. În acest sens, circuitele economice globale sunt extrem de mult expuse fenomenelor meteo extreme care pot afecta o regiune responsabilă de producerea materiei prime. În cazul industriei textile, cererea mare dictată de moda rapidă, cuplată cu producția mai mică – datorată recoltei reduse – va însemna ofertă mai restrânsă în viitor iar piaţa futures (n.red. – un contract futures este un angajament standardizat între doi parteneri, un vânzător și un cumpărător, de a vinde, respectiv de a cumpăra un bun – mărfuri, acțiuni, valute, aur etc. – la un preț stabilit în momentul încheierii tranzacției și cu executarea contractului la o dată viitoare – future -, numită scadență) încearcă să naționalizeze cererea prin preț.

Bumbacul și industria textilă, în acest context sunt doar un exemplu al efectelor pe care fenomenele meteo extreme sau evoluțiile climatice le pot avea asupra lanțurilor comerciale globale. Deoarece economia mondială este atât de interconectată, nu mai putem vorbi despre o reziliență strict locală în fața schimbărilor climatice..

Într-o economie globalizată, ”efectul fluturelui“ (sintagmă folosită pentru prima dată de către matematicianul și meteorologul Edward Lorenz), poate exista. Dependența de un furnizor, de o țară, de o zonă sau de o rută de aprovizionare are efecte asupra piețelor. De aceea, ar trebui să acționăm local coordonând eforturile pentru un impact global. În același timp, trebuie să creștem reziliența prin reducerea consumului și menținerea bunurilor în circuitul economic o perioadă cât mai lungă de timp.

Citește și: 

• România și impactul social al taxării dioxidului de carbon. Cine plătește pentru decarbonizare?
• Sărăcie energetică în România. Ce este și de ce ar trebui sa ne preocupe
• De ce nu se repetă istoria și atunci când vorbim despre schimbările climatice?
• Schimbările climatice nu discriminează. Totuși, nu toți suntem la fel de vulnerabili