Datele privind evoluția valurilor de căldură în România și Europa de est, în ultimii aproximativ 70 de ani, indică o creștere semnificativă din punct de vedere statistic atât a duratei cât și a frecvenței valurilor de căldura pentru perioada 1950-2023. Majoritatea regiunilor au înregistrat o creștere a duratei valurilor de căldură între 10 și 15 zile, în timp ce sud-vestul și estul țării (în apropierea Mării Negre) înregistrează o creștere mai mare de 25-30 zile în decursul în ultimilor 74 de ani.
În perioada 31 mai – 31 iulie 2024, România a fost lovită de cel mai lung și intens val de căldură din istoria recentă. În aceste 62 de zile, 46 au înregistrat condiții de val de căldură, reprezentând 75% din întreaga perioadă.
În lunile iunie și iulie 2024, au fost înregistrate 57 de zile cu temperaturi maxime zilnice de peste 30°C, 28 de zile cu temperaturi de peste 35°C și 6 zile cu temperaturi de peste 40°C la stația București Filaret.
Aceste valori sunt fără precedent în peste 130 de ani de observații la această stație. Valul de căldură din a doua jumătate a lunii iulie a afectat toată țara, cele mai ridicate temperaturi fiind înregistrate în regiunile extracarpatice. Pe 16 iulie 2024, la 24 de stații meteorologice s-au înregistrat temperaturi de peste 40°C, iar pe 17 iulie la 17 stații, notează dr. Monica Ioniță pentru Infoclima.
În perioada 1-18 iulie 2024, la 26 de stații s-a egalat sau depășit temperatura maximă absolută lunară, cu exemple precum Botoșani (+39,4°C) și Târgu Mureș (+39,0°C).
Chiar și zonele de munte au fost afectate, cu Brașov înregistrând +36,6°C și Predeal +31,4°C. La nivel global, datele din analizele atmosferice operate de sateliții Copernicus indică faptul că 22 iulie 2024 a fost cea mai caldă zi din lume, cel puțin din 1940, cu o temperatură medie globală de +17,16°C.
Aceasta a fost urmată îndeaproape de 23 iulie, cu +17,15°C. Înainte de iulie 2023, recordul anterior era de +16,8°C, stabilit pe 13 august 2016. Între 3 iulie 2023 și 23 iulie 2024, acest record a fost depășit de 59 de ori. Acest val de căldură din 2024 nu este o anomalie ci reflectă o evoluție confirmată de date empirice
Pentru a înțelege mai bine cum au evoluat temperaturile și incidența valurilor de căldură am analizat perioada cuprinsă între lunile mai și septembrie din perioada 1950-2023.
Datele arată că în România se înregistrează o creștere semnificativă din punct de vedere statistic atât a duratei cât și a frecvenței valurilor de căldură (Figura 2).
Majoritatea regiunilor au înregistrat o creștere a duratei valurilor de căldură între 10 și 15 zile, în ultimii 74 de ani, în timp ce în sud-vestul și estul țării (în apropierea Mării Negre) s-a înregistrat o creștere mai mare de 25-30 zile în decursul anilor 1950-2023.
În ceea ce privește frecvența valurilor de căldură, se înregistrează o creștere semnificativă în toată țara, cele mai afectate județe fiind Mehedinți, Dolj, Brăila, Galați, Maramureș, Bacău și Neamț. De exemplu, în județele Mehedinți și Dolj se înregistrează o creștere de 4 valuri de căldură pe durata ultimilor 74 de ani.
Pentru a avea o imagine mai clară a frecvenței și duratei valurilor de căldură, am analizat schimbările în parametrii valurilor de căldură pentru două perioade distincte (1961-1990 și 1991-2023) la 10 stații meteorologice de pe teritoriul României. Durata și frecvența valurilor de căldură prezintă creșteri notabile în ultima perioadă comparativ cu cea anterioară.
Cele mai pronunțate creșteri s-au constatat la stația meteorologică București Filaret (+461% durată, +400% frecvență), urmată de stația Arad (+396% durată, +329% frecvență) și Drobeta Turnu Severin (+388% durată, +373% frecvență).
Toate stațiile au înregistrat creșteri semnificative din punct de vedere statistic atât în ceea ce privește durata cât și frecvența între cele două perioade (p
O evoluție similară poate fi observată și pentru intensitatea cumulată a valurilor de căldură, cu cea mai mare diferență între perioadele analizate observată la București Filaret (+492%) și Arad (+424%), în timp ce cele mai mici diferențe au fost observate la Târgu Măgurele (+303%) și Vârful Omu (+157%).
Aceeași analiză a fost efectuată la 31 stații meteorologice de pe teritoriul României și toate stațiile examinate prezintă o creștere de cel puțin 250% a duratei, frecvenței și intensității cumulate în perioada 1991-2023 comparativ cu perioada 1961-1990, stațiile din sud și est fiind cele mai afectate.
Din 1958 până în 2023, temperatura medie anuală a României a crescut cu aproximativ +2.11°C, o creștere cu +0.30°C mai mare decât temperatura medie globală (+1.81°C) și cu +0.12°C mai mare decât temperatura medie în Europa (1.99°C). Regiunile din nordul țării au fost cele mai afectate de creșterea temperaturii medii anuale.
Previziunile climatice pentru România indică o continuare a tendinței de încălzire și o creștere a frecvenței și intensității evenimentelor extreme, în special a valurilor de căldură și a secetei.
Acest lucru ridică provocări semnificative pentru eforturile de adaptare și atenuare, necesitând măsuri anticipative pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea rezilienței la evenimentele extreme și protejarea ecosistemelor și populațiilor vulnerabile. România este în prima linie în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice, cu temperaturi în creștere, valuri de căldură mai frecvente și mai intense și secete tot mai dese și de lungă durată.
Aceste schimbări au consecințe profunde pentru mediu, agricultură și bunăstarea oamenilor. Înțelegerea dovezilor științifice de bază și a potențialelor efecte viitoare este esențială pentru elaborarea unor strategii eficiente de atenuare și adaptare la schimbările climatice din țara noastră.
Având în vedere progresele slabe înregistrate în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, este puțin probabil să reușim să limităm încălzirea la +1.5°C, așa cum a fost stipulat în Acordul de la Paris.
Suntem pe cale să depășim acest prag înainte de sfârșitul acestui secol, iar acest lucru înseamnă că trebuie să ne pregătim pentru un cumul de consecințe: veri mult mai călduroase, creșterea frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme și o regândire drastică a modului în care gestionăm resursele.
Apa, de exemplu, va deveni o resursă incredibil de prețioasă, mai valoroasă decât aurul. Va trebui să ne revoluționăm practicile agricole pentru a face față penuriei de apă, deoarece sistemele tradiționale de irigare nu vor mai fi eficiente. În plus, va trebui să punem în aplicare măsuri robuste de sănătate publică pentru a face față valurilor de căldură. (articolul integral pe Infoclima)
Citește și:
Vulcanii europeni, tot mai activi în Islanda și Italia. Motive de ÎNGRIJORARE pentru climă?
Raport. RISCURILE globale și cum creăm dialog în jurul lor pentru un VIITOR DURABIL