Politica verde este pe un trend ascendent în întreaga lume. Totuși, doar 90 de țări din cele 195 au partide verzi înregistrate. Dintre acestea, și mai puține partide ajung să dețină putere politică în parlament sau guvern. În același timp, politicile verzi sunt susținute de tot mai multe partide clasice.
În continuare vom explora cum mișcările ecologiste se reflectă în politică în Europa și în Statele Unite și cum arată viitorul politicilor verzi în România.
Un studiu recent arată cum un nivel ridicat de prosperitate în societate și prezența problemelor de mediu tangibile au efecte pozitive notabile asupra numărului voturilor ecologiste. O teorie dezvoltată în anii 70 de către Ronald Inglehart adaugă o perspectivă generațională relației dintre bogăție și ecologie.
Mișcarea ecologistă din Europa este o forță politică semnificativă și influentă, care militează de câteva decenii pentru durabilitatea mediului și responsabilitate ecologică. Această mișcare a evoluat și s-a diversificat în diferite țări europene, dar împărtășește un angajament comun de a aborda provocările de mediu.
Începută în anii 70 pe fondul schimbărilor climatice, mișcarea ecologistă a fost un răspuns la probleme precum poluarea, energia nucleară și defrișările. Mișcarea a început ca un efort la nivel local, adesea asociat cu proteste și nesupunere civilă, notează Claudiu Vlăsie și dr. Gabriel Bădescu pentru Infoclima.
Ulterior, mișcările ecologiste au contribuit la înființarea de partide verzi în cele mai multe dintre țările europene, inclusiv în Germania (cu Verzii), Franța (Europa Ecologie – Verzii) și Regatul Unit (Partidul Verde din Anglia și Țara Galilor).
Acestea au obținut locuri în parlamentele naționale și în Parlamentul European, influențând deciziile politice privind problemele sociale și de mediu. Partidul Verde European, care reprezintă partidele din UE care promovează politici pro-mediu a crescut de la 11 locuri în Parlamentul European în 1984 la 67 în prezent.
Creșterea prezenței verzilor în diferite coaliție de guvernare precum și creșterea constantă a interesului pentru probleme de mediu în rândul noilor generații a avansat politicile de mediu pe agendele partidelor tradiționale.
Nișa climatică a fost introdusă progresiv în partide precum Uniunea Creștin Democrată a Germaniei sau Partidul Socialist al Spaniei, care a pus pe prima pagină a campaniei agenda verde a sustenabilității.
Spre deosebire de Europa, în Statele Unite nu există un partid verde național proeminent. În schimb, există o colecție de partide și organizații verzi mai mici. Majoritatea acestora se află sub umbrela Partidului Verde SUA. În timp ce aceste partide și organizații au avut succes la nivel local și statal, ele s-au străduit să se impună semnificativ în politica federală.
La nivel de mișcare, activismul ecologic din SUA ia cel mai adesea forma manifestațiilor de stradă. De-a lungul anilor, mișcarea a trecut de la a fi predominant condusă de tineri la o coaliție mai diversă, care implică atât organizații conduse de tineri, cât și de adulți.
Grupurile cu experiență, precum 350 și Sierra Club, au devenit centrale datorită consecvenței și resurselor lor. Se observă și faptul că, dată fiind perioada tumultoasă adusă de pandemie, mișcările ecologice capată o dimensiune intersectională, cooptând teme de justiție socială și egalitate de șanse.
Nu în ultimul rând, politicile de mediu sunt marcate de efectul de polarizare severă din SUA. Pe măsură ce lupta pentru putere devine mai încrâncenată, observăm cum problemele de mediu devin o chestiune de partizanat poltic. Astfel, un studiu ce se uită la legătura dintre orientarea politică și sprijinul acordat problemelor de mediu, (Clark et al., 2020) arată că republicanii sunt în mai mică măsură dispuși să susțină măsurile financiare țintite către oprirea schimbărilor climatice.
Există însă și speranță când vine vorba de cea mai mare economie a lumii. Anul trecut, președintele Joe Biden a aprobat Legea pentru reducere a inflației (IRA), cel mai mare pachet de măsuri economice de mediu de la Green Deal încoace. Această lege va facilita construcția de infrastructură verde prin subvenții de ordinul milardelor de dolari — rămâne de văzut pe termen scurt și mediu care va fi răspunsul UE și al guvernelor europene la această decizie.
Astfel de probleme crează haos și discordanță la nivelul politicilor federale și transmit către Europa și China ideea că schimbările climatice și politicile de mediu sunt doar un alt jeton ce poate fi folosit pentru a obține capital politic și de imagine.
Mișcarea ecologistă din România, deși împărtășește unele principii comune cu cea verde globală, are caracteristicile sale unice, influențate de istoria țării și peisajul politic.
Datele de sondaj și rezultatele electorale arată că problemele de mediu au o tracțiune mult mai mică la nivelul românilor decât al celorlalți membri UE. În datele World Values Survey 2010-2014, respondenții au avut de ales între următoarele două afirmații:
Proporția celor care afirmă că protecția mediului ar trebui să aibă prioritate a fost de 35% în România, mult sub valoarea medie de 50% pentru toate cele 48 de țări cuprinse în studiu. Aceleași date indică o diferență în marja de eroare între respondenții sub 30 de ani și ceilalți din România.
Acest fenomen arată că atenția acordată acestor probleme este strâns legată de afluența economică atât din prezent, cât și din trecut. De asemenea, poziția modestă a României în comparație cu alte țări ar putea fi explicată în parte de evoluția economică de după 1990. Conform ultimelor estimări Eurostat, GDP/capita în România a ajuns la aproximativ 77% din media UE, mai mare decât în alte șase țări UE, și cu cel mai rapid ritm de creștere în ultimii zece ani. În același timp, majoritatea populației s-a născut într-o perioadă în care veniturile erau de peste zece ori mai mici.
Dacă ne uităm la peisajul mișcărilor ecologiste din România din ultimele trei decenii, cu mici excepții observăm atât o lipsă de inițiativă, cât și de sprijin public. Printre cele mai mari demonstrații naționale amintim “Salvați Roșia Montană”. Pornită ca reacție la decizia guvernului de a da spre exploatare minieră munții din acea zonă, mișcarea a coalizat societatea civilă și a protejat satele din zona Apusenilor.
Încă de la începuturile anilor 2000, ”Salvați Roșia Montană” a reușit să răstoarne decizia de a nu include situl Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO. La vârful acestei mișcări, în 2013, mii de români au ieșit în stradă atât în țară, cât și în diaspora.
Se pare însă că, mediul reprezintă subcategorie recurentă în platformele partidelor noi. În ultimii ani, Uniunea Salvați România (USR) a înaintat mai multe proiecte de lege pentru creșterea gradului de reciclare. Printre ele amintim reciclarea deșeurilor din construcții precum și reciclarea medicamentelor expirate.
DEMOS, un alt partid nou care nu trecut însă pragul electoral, a inclus în campania sa din 2019 numeroase teme de mediu printre care exploatarea Mării Negre sau siguranța alimentară.
Pe lângă aceste cazuri izolate, tema de mediu în jurul căreia gravitează în ultimii ani toate partdiele este dată de exploatarea ilegală a pădurilor din România. Reportajele de presă ce au dezvăluit problemele legate de fondul forestier au întărit importanța temei în spațiul public și este, la momentul actual, cea mai vehiculată temă de mediu.
Faptul că schimbările climatice nu sunt încă considerate de importanță majoră pentru populație se reflectă și în performanța slabă a politicienilor de a fi la zi cu standardele europene de mediu. Din ultimul raport elaborat de Comisia Europeana aflăm că situația nu s-a îmbunățit semnificativ din 2017 încoace: „România nu a înregistrat deloc progrese reale în ultimul deceniu în ceea ce privește creșterea ratei de reciclare și devierea de la depozitare a deșeurilor municipale. Rata de reciclare a deșeurilor municipale continuă să fie scăzută”.
Rămâne de văzut dacă, la alegerile care urmează, cetățenii își vor orienta voturile și către platformele verzi, cu accent pe reciclare și dezvoltare sustenabilă.
Citește și:
Resursele de pe fundul oceanelor | Un pas prea departe pentru TRANZIȚIA verde?
Punctul Nemo, un CIMITIR spațial care poluează Pacificul?
Radiografia POLUĂRII râurilor din România
Plajele litoralului românesc, de la evoluție naturală la lărgire artificială