Incendiile de vegetație: de la cauze la posibile soluții

Din păcate, efectele incendiilor de vegetație sunt devastatoare pe termen scurt dar și pe termen lung. Pe lângă pierderile economice pe care le suferă localnicii sau proprietarii de păduri sau recolte, sau bunuri care au de suferit, pe termen lung calitatea aerului are de suferit.

Cu fiecare incendiu sunt aruncați în atmosfera compuși organici volatili, particule în suspensie și CO2, toate acestea sunt purtate de curenți de aer și inhalarea acestora poate duce la afecțiuni ale sistemului respirator. În același timp aceste gaze contribuie și la efectul de seră, ceea ce duce la creșterea temperaturii globale și face că acest cerc vicios să fie un perpetuum mobile.

Incendiul de vegetație omoară multe vietăți și distruge ecosisteme locale. Vegetația este singura care se va bucură de un start prielnic, datorită cenușii ce are rol de îngrășământ.

Contribuțiile incendiilor de vegetație la deșertificare

Descoperirile științifice recente au întărit ipoteza conform căreia schimbările climatice au că rezultat faptul că sezoanele de incendii încep mai devreme, durează mai mult, ard suprafețe mai mari și sunt mai severe Modelele informatice indică vestul SUA, țările mediteraneene și Brazilia că fiind „puncte fierbinți”, care vor avea parte de cele mai grave fenomene extreme.

Schimbarea climatică către condiții mai uscate și mai calde are potențialul de a agrava condițiile de incendiu de vegetație, având ca rezultat arderea pe sezoane mai lungi, suprafețe mai mari de conflagrație a vegetației și o gravitate mai mare a incendiilor. În prezent, incendiile de vegetație determină deșertificarea unor terenuri forestiere din vestul Statelor Unite.

Suprafețele incendiate în sud-vestul Statelor Unite ale Americii au crescut dramatic în ultimele două decenii, de la sub 10.000 ha/an la începutul secolului XX la peste 230.000 ha/an în primul deceniu al secolului XXI.

Incendiile de vegetație individuale sunt acum mai mari și produc arsuri de o gravitate mai mare decât în trecut. O combinație de secetă naturală, schimbări climatice, încărcătură excesivă de combustibil și creșterea numărului de surse de aprindere a produs condițiile perfecte pentru deșertificarea indusă de incendii.

Portugalia a suferit cel mai rău și al doilea cel mai rău sezon de incendii de vegetație într-o perioadă de trei ani (2003 – 2005). În 2005, aproape 340.000 ha de terenuri forestiere au ars. Asta a însemnat o creștere de 77% față de media de ardere pe 10 ani, de 189.500 ha. Deșertificarea se referă la pierderea funcției hidrologice adecvate a terenului, a productivității biologice și a altor servicii ecosistemice, ca urmare a activităților umane și a schimbărilor climatice.

Ea afectează o treime din suprafața Pământului și peste un miliard de oameni. În trecut, deșertificarea era considerată o problemă care afecta doar zonele aride, semiaride și subumede uscate. Cu toate acestea, zonele umede pot suferi deșertificare în cazul unei combinații greșite de impact uman. Regiunea amazoniană este un exemplu în care recoltarea pădurilor, agricultură itinerantă prin tăieri și arderi și pășunatul pe scară largă produc deșertificarea unei păduri tropicale la scară largă.

Unele dintre consecințele de mediu ale incendiilor de vegetație sunt distrugerea vegetației, schimbarea speciilor și tipurilor de plante, invazia plantelor exotice, distrugerea habitatului faunei sălbatice, eroziunea solului, inundațiile, declinul funcției bazinelor hidrografice, întreruperea aprovizionării cu apă și poluarea aerului.

Toate acestea sunt efecte imediate. Unele efecte vor persista dincolo de carieră și durata de viață a persoanelor. Zonele mici și izolate nu produc o deșertificare vizibilă. Însă, efectul cumulativ al incendiilor multiple, pe suprafețe mari și adiacente, poate duce la deșertificare la nivel de peisaj.

Ce e de făcut?

Având în vedere că 9 din 10 incendii sunt provocate de om, primordială este prevenirea producerii unor evenimente care duc la distrugerea vegetației, fondului forestier sau altor bunuri din zonele împădurite; prin urmare se impune respectarea unor măsuri de protecție antiincendiu precum:

• Instruirea persoanelor care desfășoară activități în pădure și in apropierea acesteia (exploatarea masei lemnoase, împădurire, igienizare, păstorit, vânătoare, culegători de fructe de pădure, ciuperci etc.) asupra respectării normelor specifice de apărare împotriva incendiilor;
• Asigurarea cantoanelor si ocoalelor silvice cu mijloace de prima intervenție și menținerea acestora în stare de utilizare;
• Amplasarea de panouri si pancarte de avertizare privind regulile de prevenire și stingere a incendiilor de pădure;
• Amenajarea și marcarea locurilor de popas și a spațiilor de parcare a autovehiculelor din zonele frecventate de turiști;
• Planificarea, organizarea și desfășurarea de către personalul silvic a activităților de supraveghere si patrulare pe traseele cele mai frecventate ce străbat pădurile, îndeosebi în perioadele de secetă și cu afluență mare de public;
• Menținerea în stare corespunzătoare de utilizare a principalelor drumuri forestiere, pentru accesul autospecialelor de intervenție;
• Amenajarea unor surse de alimentare cu apa pentru mașinile de intervenție la incendiu, prin construirea de baraje si rampe in zone accesibile;
• Interzicerea arderii resturilor vegetale, fumatului si focului deschis, la o distanță mai mică de 100 m de liziera pădurii (cu excepția locurilor special amenajate), ca și aruncarea la întâmplare a țigărilor și chibriturilor aprinse;
• Interzicerea accesului autovehiculelor particulare pe drumurile forestiere, ca și instalarea corturilor și grătarelor în alte locuri decât cele amenajate corespunzător.

Articolul integral pe Infoclima.