Războaiele și infrastructura militară – poluatori trecuți cu vederea
Dincolo de impactul devastator la nivelul infrastructurii sociale, economice sau în ceea ce privește pierderile de vieți rezultate, războaiele și militarizarea excesivă rămân o sursă majoră de poluare. De la distrugerea intenționată sau neintenționată a resurselor naturale – păduri, bazine acvatice, deversarea rezervelor de petrol -, mașinăria militară globală este printre cei mai mari poluatori la nivel mondial.
Conform unui studiu publicat de Brown University în anul 2019, Pentagonul produce mai multe emisii GES (n.red. – gaze cu efect de seră) decât întregul stat suedez.
E destul să ne uităm la ultimii 30 de ani și vom vedea cum conflictele militare au contribuit direct și vizibil la schimbările climatice globale.
Astfel în Columbia peste 3 decenii de conflict între FARC și forțele guvernamentale au dus la deversarea a 4.1 mil barili de petrol datorită țintirii conductelor și centrelor de procesare. Apoi între 1990 și 2013, 3 milioane ha de păduri au fost defrișate datorită conflictelor din regiune.
- În Afghanistan, între 1990 și 2005, țara a pierdut 33,8% din pădurile sale. În 20 de ani de conflict între 2001-2021 sute de mii de soldați americani au fost detașați (vârful fiind 110,000 în 2011) iar costul total variază între 2.1-2.3 trilioane USD. Această detașare a forțelor a presupus o amprentă de carbon imensă, atât pentru întreținerea liniilor logistice cât și ca rezultat a operațiunilor militare propriu-zise.
- În Iraq, conflictele cu ISIS ale deceniului trecut au dus la deversarea și/sau arderea a între 1.4 și 2 milioane barili de petrol iar cele 30,000 tone de sulf ale depozitului de la Mishraq arse în 2016 au afectat grav zona de 200 km² din proximitatea depozitului.
- În Siria marile orașe au fost puternic afectate de războiul civil. 52% din locuințele din Allepo au fost parțial distruse între 2011-2015 unde a fost necesară mutarea a aproximativ 15 milioane tone de materiale (~5.3 milioane în Homs), operațiunile de curățare și reconstrucție având o amprentă de carbon destul de mare (după cum vom vedea mai departe în material). De asemenea între 2014-2016, 2386 de ținte afiliate infrastructurii petroliere siriene au fost distruse, aceasta ducând la multe deversări de petrol, respectiv la o poluare fără precedent.
- În Yemen, peste 2 milioane de persoane au fost dislocate social într-una din cele mai grave crize umanitare din istorie. Infrastructura urbană yemenită era distrusă în proporție de peste 30% în 2017. Campaniile umanitare nu doar ca nu reușesc să ofere o alternativă viabilă locuințelor permanente într-un mediu sigur, acestea de multe ori sunt asociate cu nivel înalt de poluare, care afectează în primul rând pe cei ce au nevoie de acest ajutor umanitar.
Care sunt mecanismele din spatele poluării
Conflictele militare sunt operațiuni foarte complexe ce implică nu doar situațiile de lupta activă ci și cele de prevenire, pregătire și recuperare.
Așadar trebuie să luăm în considerare mai mulți factori per ansamblu necesari întreținerii unui conflict militar ce includ:
- Baze domestice pentru pregătire, antrenament și testare a echipamentului militar.
- Baze externe în zone cu conflict militar activ sau zone neutre/tampon.
Ambele necesită materii prime, lanțuri complexe de aprovizionare, cantități însemnate de energie și apă și utilizarea a diverse vehicule terestre, marine sau aeriene. Spre exemplu un HUMVEE, mașină de bază cu armură suplimentară din cadrul armatei americane, consumă în medie 46 litri combustibil la 100 de kilometri, emițând ~260 kg CO2 per misiune (în medie). Cam cât ar emite 7 de automobile noi de mărime medie cu un consum mixt de ~7 % (un astfel de automobil produce ~13 kg CO2 per 100 km), notează Vlad Radu Zamfira pentru Infoclima.
Emisiile cresc vertiginos dacă vorbim despre un avion de luptă F-35 care emite ~28 tone CO2 per misiune sau un avion cu armament nuclear precum B-2 ~251 tone. Peste jumate din totalul energie necesară este pentru alimentarea avioanelor de transport și de luptă (kerosen).
Grafic ilustrând totalul consumului de energie al ministerului apărării american
Apoi, un factor foarte important este producția echipamentelor militare, precum muniții, armament, rachete. Acestea, împreună cu personalul militar, necesită transport inițial de lungă distanță (spre exemplu zboruri și/sau călătorii navale din America de Nord spre restul continentelor, în special Africa și Asia). De asemenea, transportul în teatrele de operațiuni propriu-zise trebuie luat în considerare.
Acțiuni militare active și poluarea
Emisiile dintr-un teatru de război pot fi împărțite în două:
Emisii directe
Acestea includ devărsări de petrol și hidrocarburi, emisiile rezultate din folosirea activă a munițiilor, rachetelor și echipamentelor militare în general. Deseori țintele principale în teatrele de operațiuni militare sunt cele care implică producția, stocarea și transportul de combustibili.
În Siria, Irak și Libia această tactică a fost des utilizata, un caz marcant cu consecințe catastrofale fiind devărsarea și incendiile aferente din 1991 în timpul Războiului Golfului. 11 milioane barili de petrol crud au fost devărsați, iar trupele Irakiene în retragere au incendiat în jur de 750 de puțuri petroliere într-unul din cele mai grave cazuri de terorism ecologic din istoria secolului 20.
Apoi zonele cu multă vegetație reprezintă potențiale ținte. Pădurile pot reprezenta refugii într-o zona cu conflict militar. În 1967, în timpul războiului din Vietnam, armata Americană a utilizat 5 milioane galoane de substanță defoliantă (n.red. – care elimină frunzele copacilor și plantelor) împrăștiate peste 600,000 de hectare de păduri.
Estimările pierderii pădurilor în Vietnam variază între 14 si 44%, cele mai afectate păduri fiind cele ale mangrovelor în zonele de coastă. Este important să înțelegem în acest context rolul pădurilor, mai ales a celor de mangrove, în captarea și stocarea dioxidului de carbon din aer. Astfel distrugerea lor reduce capacitatea noastră de capta și stoca dioxidul de carbon din aer.
Emisii indirecte
De regulă, aceste emisii au loc în timpul și după declanșarea unui conflict militar și includ amprenta de carbon a ajutorului umanitar, construcția rețelelor de curent, gaz procesarea făcută direct de civili care nu au alternative ș.a. Acestea sunt dificil de cuantificat și necesită o înțelegere mai aprofundată a relațiilor sociale în perioade de conflict, unde nevoia de adaptare și mitigare este imediată.
Apoi este foarte dificilă estimarea amprentei de carbon a ajutorului umanitar. Transportul materialelor, personalului dar și operațiunile zilnice ale unui program umanitar precum cel UNICEF, Crucea Roșie sau Amnesty International sunt vitale pentru populațiile afectate de conflict militar. Un studiu realizat în 2017 a arătat că în acel an aproximativ 5% din costurile agențiilor umanitare (~ 1.2 miliarde USD) au fost cheltuite pe combustibili dar și pentru achiziționarea de generatoare noi sau repararea generatoarelor existente.
Studiul, de asemenea, atrăgea atenția unor exemple pozitive precum cel din Iordania unde majoritatea taberelor de refugiați sunt alimentate cu energie solară. Este important să înțelegem că aceste misiuni sunt indispensabile, respectiv nu poate fi vorba despre o reducere a acestora, totuși am putea reduce necesitatea unor astfel de misiuni reducând numărul și intensitatea conflictelor globale.
Un alt exemplu notabil al emisiilor indirecte este cel din Bangladesh unde defrișări masive au avut loc pentru crearea spațiilor pentru plasarea refugiaților Rohingya. De altfel defrișările reprezintă o problema majoră în țări precum Columbia unde conflictele militare îndelungate duc la o creștere a cererii a alimentelor de bază care se manifestă în conversia zonelor forestiere în zone agricole.
Costul climatic al reconstrucției post-război
Utilizarea pe termen îndelungat al explozibililor, rachetelor și dronelor au un impact devastator asupra populațiilor civile, infrastructurii și de asemenea sunt surse majore de gaze toxice de seră.
Tabel ce ilustrează volumul arderilor provenite din utilizarea munițiilor și explozibililor
Când vorbim de un oraș distrus aproape în întregime – precum Moșul, Sirte sau Aleppo – trebuie să acordăm atenție unor factori importanți:
1. Managementul deșeurilor, fragmentelor de beton și alte materiale necesită foarte multe resurse. Conform CEOBS pentru mutarea și curățarea tuturor resturilor ar fi necesare peste 1 milion de călătorii ale unor camioane să transporte în condiții sigure sutele de tone de materiale. Așadar primul pas este unul foarte costisitor din perspectiva amprentei carbonului. Situația catastrofală a orașului Moșul, unde după recapturarea orașului a fost necesar transportul a 10 milioane tone de materiale, cu un cost estimate de 250 milioane USD), este detaliată într-un articol din 2017 al celor de la BBC.
2. Reconstrucția orașelor distruse de război necesită cantități imense de ciment, beton, oțel și alte materiale. Acest fapt contribuie și mai mult la o situație problematică a industriei construcțiilor care reprezintă o sursă mare de emisii, mai ales dacă ne uităm la faptul ca în 2017 China era responsabilă pentru producerea 2,4 milioane tone metrice de ciment comparativ cu restul lumii unde cumulata producția era de aproximativ 1,73 milioane. Reconstrucția orașelor afectate de război în Orientul, Mijlociu și Africa de Nord reprezintă, însă, o misiune dificilă, datorită dislocării sociale a sute de mii de oameni, dar și datorită faptului că, în ultimii ani, recorduri de temperatură au fost depășite.
Alte exemple istorice sunt reconstrucția Varșoviei după 1945 și, mai recent, există un semn de întrebare asupra reconstrucției zonei Donbass, aflată în estul Ucrainei și disputată de Federația Rusă.
3. După finalizarea conflictelor militare active deseori au loc schimbări ale modului de utilizare a pământului, mai ales deoarece instituțiile juridice ale statelor afectate de războaie sunt slabe sau inexistente. 2 cazuri sunt relevante aici:
- În Columbia, unde după semnarea păcii între forțele guvernamentale și FARC, s-a observat o creștere de 177% a defrișărilor (efectuate în 31 din 39 de zone protejate).
- Al doilea caz mai recent este situația din Myanmar, acolo unde regimul militar aflat la conducere este acuzat de o accelerare agresivă a defrișărilor ilegale. În 2020, 9.900 tone de lemn tăiat ilicit au fost confiscate în regiunile Rakhine, Kachin și Shan.
Schimbările climatice și războaiele – un cerc vicios care poate fi întrerupt
Schimbările climatice și conflictele militare pot deveni două dinamici ce se susțin și alimentează reciproc. Schimbările climatice pot duce la creșterea prețului anumitor resurse precum apa potabilă, teren fertil, masă lemnoasă etc.
În același timp, poate crește tensiunea între state, acestea putând ajunge în stadiul de conflict militar deschis datorită dorinței de control a unor resurse precum hidrocarburile, metale prețioase, minerale, chiar și apa. Războaiele pot cauza distrugerea infrastructurii, ceea ce duce duce la multă poluare, instabilitate și, în final, dislocarea a mase largi de oameni, precum cazul Siriei.
Reducerea numărului de conflicte militare la nivel global ar contribui semnificativ la reducerea emisiilor provenite din distrugerea infrastructurii și toate operațiunile necesare intervenției și mentenanței unei zone aflată în război ce necesită apoi reconstrucție pe timp de pace.
Citește și:
- Politica climatică globală. ”Noua normalitate”, speranță și dezamăgire
- Sectorul energetic, de la prețuri la necesitatea de a susține tranziția energetică
- “Super-Plantele”. Efectele schimbărilor climatice în agricultură, combătute prin cercetare
- Efectul fluturelui. Schimbările climei au impact global, chiar dacă sunt locale
- Care este legătura dintre schimbările climatice și fenomenele meteorologice extreme