Ca răspuns a unei tendințe de ușoară eroziune și pentru a mări suprafața utilizabilă de plajă, autoritățile – prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral – au luat decizia, în anul 2021, de a alimenta masiv plajele cu nisip și de a extinde sistemul de diguri de protecție pe litoralul românesc, totul la un cost uriaș de circa 800 de milioane de euro, finanțare europeană.
Mega-proiectul are printre obiective și adaptarea la schimbările climatice, și reducerea efectelor cauzate de fenomenele naturale, în principal de inundații și eroziune costieră.
Stațiuni populare de pe litoralul sudic românesc precum Mamaia, Eforie, Costinești, Neptun, Venus sunt localizate direct pe insule barieră sau au acces la plajele lor. Acestea sunt cordoane litorale de nisip create de valuri și care răspund în mod dinamic la schimbarea condițiilor de mediu precum furtunile marine sau creșterea nivelului mării. Într-un material anterior Dr. Florin Zăinescu discuta despre o insulă barieră foarte dinamică din Delta Dunării, unde partea centrală a insulei Sacalin, s-a spart într-un mod spectaculos în iarna dintre anii 2012 – 2013.
La sfârșitul ultimei ere glaciare, acum circa 12000 de ani, nivelul mării pe glob era cu 80 m mai scăzut decât în prezent. Topirea masivă a calotelor glaciare a determinat o creștere rapidă a nivelului mării și inundarea suprafețelor costiere joase, notează dr. Florin Zăinescu pentru Infoclima.
Prin construcția digurilor, portul Midia a creat un deficit sedimentar la Mamaia și a facilitat captarea sedimentelor în partea Nordica a digurilor. Porțiuni de plajă la nord de dig s-au lățit cu 250m din 1985 până în prezent.
Construcția digurilor coincide cu o stare generală de eroziune a cuprins regiunea mai ales după 1980, după cum a demonstrat un studiu al Stațiunii de Cercetări Marine și Fluviale Sfantu Gheorghe. În plus, furtunile costiere care sunt responsabile de eroziune, au cunoscut o ușoară descreștere în intensitate în ultimele decenii după în maxim la sfârșitul anilor 60’.
Urbanizarea generală a litoralului în a doua jumătate a secolului XX prin dezvoltarea porturilor și a stațiunilor balneare a dus, la o coastă în care circulația naturala a sedimentelor a fost decuplată.
Digurile porturilor Constanța și Midia au blocat tot sedimentul care provenea din deriva litorală, iar structurile de protecție a plajelor din stațiunile balneare au reușit să creeze o stare generală de ‘foamete sedimentară’.
De aceea, eroziunea plajelor de pe litoralul sudic românesc, nu este neapărat o problema naturală, ci o problemă cauzata de om. Deoarece plajele nu se mai pot hrăni natural, ele trebuie alimentate artificial, lucru care implica costuri uriașe.
Atunci când se folosesc și diguri, impactul peisagistic este puternic și crează un mediu mai puțin dezirabil.
Avem plaje care necesită susținere artificială, precum un bolnav care este conectat continuu la aparatele care îi asigură funcțiile vitale, pentru că sursele naturale de sedimente au fost decuplate din cauza activităților antropice. Continuăm să tratăm efectele și nu cauzele bolii. Asta implică costuri suplimentare uriașe și efecte care pot fi indezirabile pentru turiști, precum și o vulnerabilitate în fața schimbărilor climatice dacă nu au loc intervenții de alimentare cu nisip.
Citește și:
Furtunile cu grindină din Europa și schimbările climatice – coincidență sau cauzalitate?