Politicile CLIMATICE în România. O privire de ansamblu pentru anul 2024

România şi-a manifestat clar preocuparea  şi angajamentul politic privind schimbările climatice globale prin ratificarea Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), încă din 1994, şi Protocolul de la Kyoto la UNFCCC, în 2001. Cu toate acestea, acțiunea climatică în România avea să accelereze odată cu aderarea la Uniunea Europeană, care la momentul extinderii către statele fost comuniste – în 2004 și 2007 – era în plin proces de definire a unor obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) și de adoptare a mai multor directive și regulamente pentru stabilirea mecanismelor prin care aceste vor fi atinse.

În ciuda lacunelor încă existente, politicile climatice în România au avut un progres semnificativ în ultimii ani, în special prin transpunerea și implementarea legislației europene adoptate ca parte a Pactului Ecologic European.

Principalul obiectiv al UE este atingerea neutralității climatice până în anul 2050, iar toate statele membre trebuie să adopte măsurile necesare.

ACTUALITATE Kensington Communication, plângere PENALĂ, pentru deturnarea campaniei, la comanda PNL, în favoarea lui Călin Georgescu

12:47

EMISIUNI Marius Tucă Show ediție specială începe duminică, 22 decembrie, de la ora 12.00, live pe gândul.ro. Invitat: Victor Ponta

12:00

România a înregistrat progrese însemnate privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

România a înregistrat progrese însemnate privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu 1990. Conform datelor prezentate în Strategia pe termen Lung (STL) a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, nivelul emisiilor din 2019 era cu 70% mai redus comparativ cu nivelul anului 1990, notează dr. Mihnea Cătuți pentru Infoclima.

Acest lucru se datorează în principal reducerii activității industriale ca urmare a tranziției de la o economie centralizată la una de piață. O parte însemnată a industriei prelucrătoare s-a închis la scurt timp după căderea regimului comunist, dovedindu-se necompetitivă și pe măsură ce ajutoarele de stat au fost reduse treptat.

Acest lucru a dus de asemenea la retragerea mai multor capacități de producție a energiei electrice  care deserveau industria energo intensivă. Aflată sub incidența unui preț european al carbonului, sectorul producției de energie electrică a înregistrat reduceri notabile în ultimii ani.

Creșterea capacităților de energie regenerabilă simultan cu adoptarea unui calendar de reducere treptată a lignitului va duce la o decarbonizarea progresivă a sectorului. Între timp, cu excepția unor măsuri de creștere a eficienței energetice, industria energo intensivă nu a demarat o transformare profundă, necesară pentru înscrierea acesteia pe o traiectorie către neutralitate climatică

Un efect similar s-a înregistrat în agricultură, odată cu închiderea cooperativelor agricole de producție și retrocedarea terenurilor. În schimb, emisiile aferente sectoarelor încălzirii și răcirii clădirilor (+9%), precum și cel al transporturilor (+40%) sau managementul deșeurilor (+19%) au înregistrat creșteri progresive ale emisiilor pe măsură ce restricțiile cu privire la consumul energetic al acestor sectoare impuse de sistemul comunist au fost eliminate și nivelul de trai a crescut, în special după anul 2000.

Aceste tendințe evidențiază dificultatea și particularitatea României și altor state est-europene în reducerea emisiilor aferente acestor sectoare, spre diferență de statele vest-europene aflate în plin proces de decarbonizare, în special în sectoarele clădirilor și transporturilor.

Conform LTS, în 2019, aproximativ 68% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră au fost emisii de CO2, urmate de CH4 cu 20% și N2O cu aproximativ 10%. Restul de gaze cu efect de seră (GES) precum HFC, PFC, SF6 au contribuit cu aproximativ 2% la totalul emisiilor.

Politicile climatice ale României, determinate de legislația europeană din domeniu

Regulamentul privind Guvernanța Uniunii Energetice

• Stabilește coordonarea obiectivelor strategiei privind uniunea energetică, formată din cinci dimensiuni: decarbonizare, eficiență energetică, securitate energetică, piața internă a energiei și cercetare, inovare și competitivitat

• Impune statelor membre să elaboreze planuri naționale integrate privind energia și clima pentru perioada 2021-2030 și, ulterior, la fiecare 10 ani. De asemenea, statele membre trebuie să pregătească și să raporteze Comisiei Europene strategii de reducere a emisiilor pe termen lung cu o perspectivă de 30 de ani.

• Planurile trebuie revizuite periodic și monitorizate prin rapoarte bienale privind progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare. Planurile impuse de acest regulament au devenit principalele instrumente prin care România își dezvoltă strategia de atenuare a schimbărilor climatice.

Legea Europeană a Climei

• Stabilește prin lege obiectivul de atingere a neutralității climatice în Uniunea Europeană și o țintă intermediară de reducere netă a emisiilor cu 55% până în 2030 comparativ cu 1990. Regulamentul mai impune și un obiectiv de creștere a capacității de absorbție a emisiilor de carbon în sectoarele acoperite de LULUCF și de atingere a emisiilor net-negative după 2050

• Înființează un Organism European Științific pentru Schimbările climatice care furnizează analiză și sfaturi bazate pe dovezi științifice și întărește prevederile cu privire la adaptarea la schimbările climatice

• Deși țintele stabilite prin lege sunt la nivel European, ele ghidează revizuirea legislației europene relevante și, implicit, afectează traiectoria de decarbonizare a României care trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor europene comune.

Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii

• Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii este principala politică de reducere a emisiilor de GES și reprezintă cea mai mare piață a carbonului la nivel mondial. Emițătorii activi în sectorul producției de energie, cel industrial și aviația internă trebuie să obțină certificate de emisii echivalente nivelului lor de emisii de dioxid de carbon. Majoritatea acestor certificate se comercializează prin licitații publice sau prin tranzacții bilaterale între companii. Prin controlarea lichidității pieței de certificate, decidenții pot impune un calendar de reducere treptată a emisiilor prin stabilirea numărului de certificate eliberate anual, ritmul în care cantitatea de certificate noi este redusă și momentul în care nu mai sunt introduse certificate noi în sistem. În ultimele două decenii sistemul a fost constant revizuit și adaptat pentru a-i crește eficacitatea și pentru a-l transforma într un mecanism credibil pentru guverne și companii

• Pentru a face față calendarului de decarbonizare, România împreună cu alte state central și est europene beneficiază în mod extraordinar de alocări suplimentare (clauza de solidaritate) și prin rezervarea unei cantități de certificate din valoarea cărora este finanțat Fondul de Modernizare. Din cele două mecanisme România va beneficia de aproximativ 21 de miliarde de euro până în 2030 (la un preț de €90/tonă), la care se adaugă alți 5,4 miliarde din veniturile provenite din licitațiile de certificate, pe care România le cheltuie momentan prin Administrația Fondului pentru Mediu (AFM)

• Prin ultima revizuire a Directivei ETS, calendarul de reducere de emisii în sectoarele acoperite de sistem a fost accelerat pentru a atinge 61% până în 2030 (care include și extinderea sistemului pentru a acoperi transportul maritim) și a fost stabilit că din 2039 lichiditatea din piața primară de certificate va ajunge la zero. Simultan, vor fi eliminate treptat alocările gratuite de care beneficiau industriile considerata cu risc de „carbon leakage” până în 2034. Asta înseamnă că productorii de oțel, ciment, chimicale, aluminiu, etc. vor trebui să suporte prețul complet al emisiilor lor, cu scopul de a îi determina să își decarbonizeze producția înainte de 2040.

Planul Social pentru Climă

• Pentru a mitiga impactul introducerii unui nou sistem ETS pentru clădiri și transportul rutier asupra gospodăriilor și microintreprinderilor vulnerabile și a se asigura că tranziția climatică va fi echitabilă și inclusivă, UE a creat Fondul social pentru climă (FSC). Pentru accesarea fondurilor aferente acestuia, România trebuie să elaboreze un Plan Social pentru Climă care să ofere estimări cu privire la impactul stabilirii prețului carbonului asupra gospodăriilor vulnerabile, a microîntreprinderilor vulnerabile și a utilizatorilor de transport vulnerabili, astfel încât să asigure încălzirea, răcirea și mobilitatea la prețuri accesibile

• Aflat în coordonarea Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, planul trebui adoptat până în iunie 2025. Acesta poate include măsuri cum ar fi renovarea clădirilor, investiții în electrificarea încălzirii, integrarea generării și stocării energiei din surse regenerabile, informare și acțiune de
 creșterea conștientizării publice, sporirea accesului la vehicule cu emisii scăzute, și infrastructură pentru mobilitatea durabilă. Pe termen scurt, planurile pot include sprijin direct pentru venit gospodăriilor vulnerabile și utilizatorilor de transport vulnerabili, pentru a reduce impactul creșterii prețurilor combustibililor pentru transportul rutier și pentru încălzire.

• Elaborarea acestui plan reprezintă o șansă unică pentru România pentru a identifica potențialul efect regresiv al unor politici climatice și adresarea acestora. Astfel, pot fi adoptate nu doar măsuri bine țintite pentru reducerea emisiilor ci și creșterea acceptabilității cetățenilor pentru politicile climatice.

Regulamentul privind partajarea eforturilor (ESR)

• Regulamentul acoperă principalele surse de emisii care nu sunt acoperite de ETS, în special cele aferente transporturilor, clădirilor, agriculturii, deșeurilor și industriei de mici dimensiuni. Astfel, acesta acoperă aproximativ 60% din emisiile europene. Reducerile de emisii trebuie atinse prin ținte naționale care iau în considerare capacitatea diferită a statelor membre de implementa măsuri costisitoare în aceste sectoare. Astfel, prin aplicarea unor criterii economice, României i-a fost stabilită o țintă semnificativ mai redusă comparativ cu alte state Europene

• Contribuția României pentru atingerea țintei precedente de -30% emisii până în 2030 comparativ cu 2005 a fost de doar 2%. Acest lucru i-ar fi permis României chiar să își crească emisiile comparativ cu nivelul anului 2000, riscând să decupleze traiectoria emisiilor din aceste sectoare de trendurile europene. Prin revizuirea țintei colective europene la -40% până în 2030, noul obiectiv al României de reducere a emisiilor este de -12,7%, comparativ cu -50% pentru Suedia și Finlanda.

Articolul integral pe Infoclima.

Foto – Profimedia Images

Citește și:

România și încălzirea globală. Vom mai avea zăpadă de CRĂCIUN? Vara va fi prea cald ca să facem plajă? Expertul Bogdan Antonescu dă vestea!

Cum va fi afectată România, în următorii ani, de schimbările climatice? Expert: „CANICULĂ și secetă, în sud, precipitații în nord”

COP 29 – sau cum arată lumea în ZODIA schimbărilor climatice. Va fi soare sau furtuni în cel de-a doilea mandat al lui Donald Trump?

Cât de călduros va fi anul 2025? De ce crede Bogdan Antonescu, expert în fenomene meteo extreme, că vor fi doborâte noi RECORDURI de căldură

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele