Schimbările climatice cauzează tot mai multe pierderi ireversibile, atât în ecosistemele terestre, de apă dulce, cât și în cele de coastă și oceane deschise, arată un raport al Grupului interguvernamental de experți în evoluția climei (IPCC). Amploarea acestora este tot mai mare, astfel încât aproximativ jumătate din speciile evaluate la nivel global s-au deplasat spre poli sau pe uscat – spre altitudini mai mari.
Chiar dacă multe specii migrează și își schimbă calendarul sezonier, sute dintre ele sunt pierdute din cauza magnitudinii extremelor de căldură, atât pe uscat, cât și în adâncul oceanelor.
În plus, ele răcoresc aerul și oferă spații „verzi” sau „albastre” precum parcuri și lacuri pentru distracție, aventură și relaxare, îmbunătățindu-ne astfel sănătatea și bunăstarea mentală.
Pe scurt, ecosistemele sănătoase sunt esențiale pentru supraviețuirea umană și fac Pământul trăibil.
Schimbările climatice – cu evenimentele sale cu debut lent, cum ar fi creșterea nivelului mării și acidificarea oceanelor și creșteri în extreme – afectează drastic și progresiv biodiversitatea și ecosistemele lumii noastre. Temperaturile în creștere și evenimentele extreme, cum ar fi secetele, inundațiile și valurile de căldură, expun plantele și animalele la condiții climatice neexperimentate de cel puțin zeci de mii de ani.
Creșterile observate ale frecvenței și intensității lor încep să depășească capacitatea multor specii de a se adapta. Pe baza observațiilor sporite și a unei mai bune înțelegeri a proceselor, știm acum că impactul schimbărilor climatice asupra naturii este mai mare decât a fost evaluat anterior. Impactul de astăzi apare mult mai repede, este mai perturbator și mai răspândit decât ne așteptam acum 20 de ani.
Știm și că schimbările climatice adaugă puternic și chiar amplifică ceilalți factori de stres: multe dintre ecosistemele lumii noastre se confruntă deja cu o criză de biodiversitate din cauza impactului uman, cum ar fi defrișarea, poluarea, pescuitul excesiv și schimbarea utilizării terenurilor. Pentru numeroase ecosisteme, impactul schimbărilor climatice reprezintă un stres suplimentar și chiar o povară mortală, în funcție de nivelul de încălzire globală.
Impactul asupra unor ecosisteme se apropie de ireversibilitate – spre exemplu impactul schimbărilor hidrologice care rezultă din retragerea ghețarilor, sau modificări în unele ecosisteme montane și arctice, determinate de dezghețul permafrostului.
Aciditatea oceanelor, creșterea nivelului mării sau scăderile regionale în precipitații sunt de asemenea atribuite schimbărilor climatice cauzate de om, arată raportul IPCC.
Schimbarea climei a contribuit și la deșertificarea terenurilor și a accelerat degradarea lor, în special în zonele de coastă joasă, în deltele râurilor, în zone uscate și în zone de permafrost. Aproape 50% din zonele umede de coastă s-au pierdut în ultimii 100 de ani, ca urmare a combinației dintre efectele presiunilor umane localizate, creșterii nivelului mării, încălzirii și evenimentlor climatice extreme.
Impactul evaluat pe termen lung va fi mult mai mare decât ce putem observa în prezent, în 127 de paliere identificate ca riscuri-cheie, care vor afecta atât oamenii cât și fauna sălbatică. Riscurile legate de climă pentru sistemele naturale și umane sunt mai mari pentru încălzire globală de 1,5°C decât în prezent (1,1°C), dar mai mică decât la 2°C.
Raportul arată și că sute de specii locale sunt deja extincte, din cauza extremelor de căldură, chiar dacă acestea migrează și încearcă să fie reziliente, schimbându-și, spre exemplu, calendarul sezonier. Nu este suficient pentru a face față schimbărilor climatice. Într-un interval de creștere a temperaturii între 1,5°C și 2°C, riscurile de extincție pentru specii locale din hotspoturi de biodiversitate se vor dubla, cel puțin, de la 2%. Dacă ne uităm la intervalul 1,5°C – 3°C, riscurile cresc de cel puțin 10 ori.
În ecosistemele terestre, de la 3 până la 14% din zecile de mii de specii evaluate se vor confrunta probabil cu un risc foarte mare de dispariție la o creștere a temperaturii de 1,5 °C. Procentul poate urca la 18, în cazul în care temperatura va crește cu 2°C, la 29% în cazul unei creșteri de 3°C, cu 48% în cazul în care am ajunge la 5°C.
Potrivit acestui raport, daunele și pierderile din sfera biodiversității, precum și transformarea ecosistemelor sunt deja printre riscurile cheie pentru fiecare regiune, iar acestea vor deveni din ce în ce mai precare, odată cu creșterea temperaturilor. Riscul disproporționat mai mare include ecosistemele arctice, regiunile uscate, state insulare mici în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate.
În acest context, la o încălzirea globală de 3°C, riscurile suplimentare în multe sectoare și regiuni vor crește ireversibil. De exemplu, va fi un risc foarte mare de extincție pentru speciile endemice – iar despre endemism vorbim atunci când o specie de organisme se răspândește doar pe o anumită suprafață geografică restrânsă, bine definită, precum o insulă, o pădure, un lac sau o altă zonă, unde rolul său este foarte important.
În ecosistemele marine și de coastă, riscurile în pierderile de biodiversitate variază între cele de tip moderat și cele de tip foarte mari, în intervalul cteșterii de temperatură 1,5°C – 2°C. Se estimează, spre exemplu, că recifele de corali vor intra într-un declin de până la 70-90% la o astfel de creștere de temperatură. În același scenariu, mai mulți ghețari din toată lumea, aflați la altitudini mai joase și-ar pierde mare parte din suprafață sau ar începe să dispară într-un interval de câteva decenii sau secole.
Dacă vorbim despre plante, raportul arată că schimbările climatice vor reduce și habitatul pentru specii protejate.
Mai departe, o încălzire globală de 4°C va face ca impactul proiectat asupra sistemelor naturale să includă extincția a aproximativ 50% din speciile marine tropicale. Astfel, întregul complex ecologic (biomul) se va deplasa pe 35% din suprafața terestră globală.
Experții IPCC arată că acțiunile și soluțiile care protejează natura sunt relativ ieftine în multe părți ale lumii, deoarece nu se bazează pe utilaje complexe sau pe dezvoltarea unei infrastructuri extinse. Orașele, spre exemplu, pot fi răcorite prin parcuri și iazuri, prin ecologizarea străzilor și a acoperișurilor și pereților clădirilor.
Fermierii pot crește reziliența afacerilor în fața schimbărilor climatice prin diversificarea culturilor și a animalelor, prin plantarea de arbori și tufișuri pe câmpuri pentru umbră și gunoi organic (agricultura agroecologică), prin creșterea sănătății solului (mai multă materie organică a solului) și prin combinarea culturilor, animalelor și elementelor naturale, cum ar fi copacii și tufișurile.
Dar nu ne mai putem baza doar pe reziliența naturii, care e afectată pe toate palierele explicate mai sus. Avem nevoie de o gamă largă de acțiuni care reduc drastic emisiile de gaze cu efect de seră induse de om; dar și de o gamă la fel de largă de acțiuni care transformă modul în care ne trăim viețile și pun societatea umană pe calea dezvoltării durabile.
Experții IPCC precizează că dezvoltarea durabilă este fundamentală pentru a permite acțiunile climatice – pentru că fără cunoștințe, venituri suficiente, sprijin guvernamental și o șansă echitabilă de participare la procesele de luare a deciziilor, multe comunități umane nu vor putea contribui la reducerea emisiilor, să se adapteze la schimbări sau să-și protejeze natura locală (esențială și pentru calitatea vieții lor).
Citește și:
Resursele de pe fundul oceanelor | Un pas prea departe pentru TRANZIȚIA verde?
Punctul Nemo, un CIMITIR spațial care poluează Pacificul?
Radiografia POLUĂRII râurilor din România
Plajele litoralului românesc, de la evoluție naturală la lărgire artificială