Raportul IPCC | Scenariul climatic pentru următorul secol se decide astăzi

Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) a lansat – pe data de 4 aprilie 2022 – Sumarul pentru decidenții politici (SPM) al raportului “Climate Change 2022: Mitigation of Climate change”, elaborat de Grupul de lucru al III-lea (WGII) al IPCC.

Contribuția Grupului de Lucru III (WG III) la cel de-al șaselea Raport de Evaluare al IPCC (AR6) evaluează literatura privind aspectele științifice, tehnologice, de mediu, economice și sociale ale atenuării schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor și concentrațiilor gazelor cu efect de seră (GES).

• Raportul acoperă literatura acceptată pentru publicare până la 11 octombrie 2021 care însumează peste 18000 de articole științifice. La procesul de elaborare al celui de-al treilea raport au participat un grup de peste 270 de oameni de știință și 354 de colaboratori din întreaga lume.
• Următorul raport din ciclul 6 al IPCC, ce va fi dat publicității în septembrie 2022, va fi sinteza celor trei rapoarte prezentate public până acum, elaborate de cele trei grupuri de lucru ale IPCC.
• Pe lângă capitolele sectoriale și de evaluare a sistemelor, raportul include, pentru prima dată într-un raport al Grupului de lucru al III-lea (WGIII), capitole dedicate cererii de servicii, inovării, dezvoltării și transferului de tehnologie dar și aspectelor sociale ale măsurilor de atenuare.

MESAJ Klaus Iohannis: „Nu populismul și DEMAGOGIA ne vor salva. Așa cum istoria ne-a arătat, pacea și libertatea nu vin niciodată de la Est”

09:29

VIDEO EXCLUSIV Ce să faci la masa de CRĂCIUN ca să scapi de indigestie. Sfaturile unui specialist în nutriție: ”Organismul nu poate gestiona un asalt de calorii”

09:00

Literatura recentă evaluată în raport confirmă că acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice trebuie concepute și desfășurate în contextul dezvoltării durabile, echității și eradicării sărăciei. Factorii favorabili, barierele și opțiunile pentru acțiunile de atenuare sunt analizate pentru a ajuta la identificarea riscurilor și oportunităților de acțiune, inclusiv a beneficiilor colaterale și a tranziției juste și echitabile la scară locală, națională și globală, notează dr. Roxana Bojariu pentru Infoclima.

Sectorul energetic, industria, aglomerările urbane sau agricultura sunt printre cele mai importante linii de acțiune unde am putea înregistra succese majore și rapide. Soluțiile de captare a dioxidului de carbon din aer vor trebui folosite pentru a ajunge la neutralitatea climatica și a o menține, mai ales în cazul depășirilor temporare ale limitei de 1,5 °C. Pentru a limita creșterile temperaturii globale la 1.5°C față de nivelul preindustrial, la sfârșitul acestui secol, va trebui să ajungem la zero emisii nete de dioxid de carbon la începutul anilor 2050 și să atingem vârful emisiilor către 2025.

Emisiile de GES vor crește și în perioada de după 2025

Evoluții recente și tendințe actuale arată că emisiile antropice totale nete de gaze cu efect de seră (GES) au continuat să crească în perioada 2010–2019, la fel ca și emisiile nete cumulate de CO2 începând din 1850. Emisiile medii anuale de GES în perioada 2010-2019 au fost mai mari decât în orice deceniu precedent, dar rata de creștere între 2010 și 2019 a fost mai mică decât cea dintre 2000 și 2009.

Creșterea emisiilor încetinește și, deși e dificil, e totuși posibil să îndeplinim condițiile pentru a ne înscrie pe traiectoria ce ne duce la limitarea, la sfârșitul acestui secol, a creșterii temperaturii medii globale până la 1,5°C față de nivelul preindustrial. Prima condiție este să atingem nivelul de emisii maxime până la sfârșitul anului 2025, după care să urmeze reduceri semnificative ale emisiilor în anii și deceniile ce vin.

Fără o consolidare a politicilor dincolo de cele care sunt implementate până la sfârșitul anului 2020, se anticipează că emisiile de GES vor crește și în perioada de după 2025, ducând la o încălzire globală medie de 3,2 [2,2 până la 3,5] °C, până în 2100.

Modelele arată că emisiile globale nete zero de CO2 ar putea fi atinse la începutul anilor 2050 pentru evoluțiile care limitează încălzirea la 1,5°C (>50%) fără depășiri temporare ale acestei limite și la începutul anilor 2070, pentru evoluțiile modelate care limitează încălzirea la 2°C (>67 %). Există și estimări încurajatoare în raportul privind atenuarea schimbărilor climatice. De exemplu, există deja opțiuni de atenuare care costă 100 USD tCO2-eq-1 sau mai puțin ce ar putea reduce emisiile globale de GES cu cel puțin jumătate față de nivelul din 2019 până în 2030.

Emisiile antropice globale de gaze cu efect de seră includ CO2 din arderea combustibililor fosili și din procesele industriale (CO2-CFI); CO2 din utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură (CO2-UTSUTS); metan (CH4); protoxid de azot (N2O); gaze fluorurate (HFC; PFC, SF6, NF3).

• Figura (a)  prezintă emisiile antropice globale anuale de gaze cu efect de seră pe grupuri de gaze din 1990 până în 2019, raportate în echivalent GtCO2, convertit pe baza potențialului de încălzire globală cu un orizont de timp de 100 de ani
• Figura (b) prezintă emisiile globale de CO2-CFI antropice, CO2-LULUCF, CH4, N2O și gaze fluorurate individual pentru perioada 1990–2019, normate în raport cu 100 în 1990. Scara este diferită pentru emisiile de gaze fluorurate în comparație cu alte gaze, evidențiind creșterea rapidă pentru aceste gaze.

Ariile indică intervalul de incertitudine. Intervalele de incertitudine prezentate aici sunt specifice pentru grupuri individuale de gaze cu efect de seră și nu pot fi comparate între ele.

Tabelul prezintă estimarea pentru emisiile absolute în 2019, modificarea emisiilor între 1990 și 2019 și emisiile din 2019 exprimate ca procent din emisiile din 1990.

Reducerea emisiilor de GES în întregul sector energetic necesită tranziții majore

Reducerea emisiilor de GES în întregul sector energetic necesită tranziții majore, inclusiv o reducere substanțială a utilizării generale a combustibililor fosili, utilizarea surselor de energie cu emisii zero sau scăzute (energii regenerabile, energia hidro, energia nucleară), trecerea la transportatori de energie alternativi, împreună cu eficiența în folosirea  și conservarea energiei.

Instalarea continuă a infrastructurii de combustibili fosili va ”bloca” emisiile de GES la un nivel ce ne va scoate definitiv din cursa atingerii țintelor Tratatului de la Paris. În plus, după cum putem constata chiar în această perioadă, distribuția neuniformă a combustibililor fosili pe glob creează probleme geostrategice și conflicte majore între statele lumii.

• O pondere tot mai mare a emisiilor e atribuită în prezent zonelor urbane. Zonele urbane pot crea oportunități de creștere a eficienței energetice și în folosire a resurselor. Reducerea semnificativă a emisiilor de GES prin tranziția sistemică a infrastructurii și ariei urbane înseamnă eforturi ambițioase de atenuare pentru orașe în creștere rapidă și în curs de dezvoltare ce trebuie să includă reducerea sau modificarea consumului de energie și materiale, electrificare și îmbunătățirea absorbției și stocării carbonului în mediul urban.
• Opțiunile de atenuare din agricultura, silvicultură și folosirea terenurilor, atunci când sunt implementate în mod durabil, pot oferi reduceri la scară largă ale emisiilor de GES și eliminări sporite de CO2 din atmosferă, dar nu pot compensa pe deplin acțiunile întârziate în alte sectoare.

Măsurile din partea cererii și noile modalități de furnizare a serviciilor de utilizare finală bazate inclusive pe schimbări în comportamentul oamenilor, pot reduce emisiile globale de GES în sectoarele de utilizare finală cu 40-70% până în 2050, comparativ cu scenariile de referință.

Raportul arată că implementarea metodelor de îndepărtare a dioxidului de carbon din atmosferă (CDR) pentru a contrabalansa emisiile reziduale și/sau depășirile temporare ale nivelului de încălzire de 1,5 °C este inevitabilă dacă se dorește obținerea de emisii nete de CO2 sau de GES la nivel zero.

Rolul SDG-urilor în acțiunea climatică

Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) adoptate în cadrul Agendei ONU 2030, nu pot fi neglijate în efortul de atenuare a schimbărilor climatice. Există o legătură puternică între dezvoltarea durabilă, vulnerabilitate și riscurile climatice. Resursele economice, sociale și instituționale limitate duc adesea la o vulnerabilitate ridicată și o capacitate de adaptare scăzută, în special în țările în curs de dezvoltare.

Atenția acordată echității și participarea largă și semnificativă a tuturor actorilor relevanți la luarea deciziilor, la toate nivelurile, pot construi încrederea socială și pot aprofunda și extinde sprijinul pentru schimbările transformative.

Din păcate, fluxurile financiare analizate până acum nu ating nivelurile necesare pentru atingerea obiectivelor de atenuare în toate sectoarele, regiunile și statele lumii.

Cooperarea internațională este un factor decisiv pentru atingerea obiectivelor ambițioase de atenuare a schimbărilor climatice. Cadrul Națiunilor Unite pentru Schimbări Climatice (UNFCCC) și Acordul de la Paris susțin nivelurile în creștere ale ambiției naționale și încurajează dezvoltarea și implementarea politicilor climatice, deși rămân încă multe provocări cărora trebuie să le facem față.

Citește și:

• Micii fermieri din România și schimbările climatice. De la percepție la strategii de adaptare
• Energia solară în România și potențialul imens aflat sub ochii noștri
• Atmosferă încinsă. Efectul de seră, amplificat de vaporii de apă din atmosferă
• Izolarea Rusiei, resursele locale și economia globală: ”Un sistem socio-economic rezilient la șocurile externe”
• Anul 2022, riscurile climatice și provocările la nivel global

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele