Relațiile dintre economii și sistemele Pământului: ”O perioadă fără precedent de depășire a RESURSELOR globale”

Analiza amprentei ecologice și a limitelor planetare transmite un mesaj clar. Trăim într-o perioadă fără precedent de depășire a resurselor globale. Cauzele și consecințele depășirii variază de la un loc la altul, precum și între țări considerate bogate și cele cu economii emergente, dar chiar și pentru cei foarte bogați nu există scăpare. 

Nu suntem cu toții implicați în această situație în mod egal, dar suntem implicați împreună și ar trebui să căutăm soluții care să funcționeze bine pentru noi toți. Un element al acestei căutări este o mai bună înțelegere a relațiilor dintre economii și sistemele Pământului de care acestea depind. Acest lucru este esențial, deoarece depășirea este legată în mod fundamental de activitatea economică:

• la ceea ce se produce și cum se produce;
• modalități de transport și distribuire;
• niveluri și modele de consum;
• materiale și energie folosită;
• transformarea terenului;
• deșeurile depozitate în mediul înconjurător.

Economia este, de obicei, discutată ca și cum ar fi independentă de aceste sisteme terestre, o greșeală care îi împiedică pe unii economiști să accepte că economia este un subsistem al biosferei. Economiile sunt sisteme deschise, ceea ce înseamnă că structura și funcțiile lor depind de un „flux” continuu de materii prime și energie din și către mediu. Ele necesită intrări de resurse și produc ieșiri de deșeuri la fel ca orice alt sistem deschis.

• Toate formele de viață sunt sisteme deschise, inclusiv tu și eu. Mâncăm și ne hrănim. Viețile noastre depind de aceasta. Și mașinile sunt sisteme deschise. Ele au nevoie de energie pentru a funcționa, sunt fabricate din materiale care trebuie înlocuite atunci când se uzează și, în funcție de scopul lor, procesează materiale și generează produse și deșeuri.
• În mod similar, economiile necesită aporturi continue de materiale și energie care, în cele din urmă, devin deșeuri care trebuie eliminate.
• Reutilizarea și reciclarea pot prelungi durata de viață utilă a materialelor într-o economie, dar, pe măsură ce acestea se degradează, ajung la un punct în care nu mai pot fi utilizate și devin deșeuri.

Dependența fundamentală a economiei față de mediu

Dependența fundamentală a economiei față de mediu este prea des trecută cu vederea în discuțiile despre economie. Neglijarea acestei dependențe stă la baza convingerii că creșterea economică poate continua la nesfârșit. Să luăm, de exemplu, cel mai simplu model al unei economii, unul care apare în majoritatea manualelor introductive de economie.

• Acesta conține doar de gospodării și firme. Gospodăriile sunt proprietarii finali ai pământului, muncii și capitalului, așa numiții „factori de producție”.
• Acestea îl pun la dispoziția firmelor în schimbul chiriei, salariilor și profiturilor, notează Alexandru Tătar pentru Infoclima.

Se presupune că toate gospodăriile sunt proprietarii forței de muncă; doar unele dintre ele dețin pământ și capital. Firmele produc bunuri și servicii care sunt vândute gospodăriilor care le plătesc din veniturile lor. Factorii de producție și bunurile și serviciile circulă într-o direcție, iar banii circulă în cealaltă.  O astfel de imagine, care arată fluxul circular al veniturilor, devine cadrul lor de referință, fără să aprecieze sau să aprecieze prea puțin dependența economiei de mediu și consecințele acesteia.

Din această imagine a fluxului circular al veniturilor lipsesc multe lucruri. Guvernul este unul, băncile sunt altul. Mai importantă pentru scopurile noastre este omiterea mediului și a fluxurilor de materiale și energie de care depinde întreaga activitate economică. Fără energia dătătoare de viață de la soare, Pământul ar fi un loc pustiu, rece și întunecat. În afară de o cantitate infimă de material din spațiul cosmic care supraviețuiește trecerii prin atmosfera Pământului, tot ceea ce intră în nava spațială Pământ este energia soarelui și practic tot ceea ce iese este căldură. Să vedem cum arată economia atunci când luăm în considerare aceste date ale vieții economice.

Energia poate fi utilizată mai eficient, dar nu poate fi reciclată

În ceea ce privește fluxurile din interiorul planetei, putem începe cu resursele naturale extrase din scoarța terestră pentru a fi utilizate în economie. Acestea sunt reprezentate prin linii care provin dintr-o mină în carieră și dintr-o pădure. Resursele ajung în primul rând la firme care le transformă în bunuri și servicii pentru a fi vândute între ele și către gospodării.

• Printre aceste resurse naturale se numără combustibilii fosili, care sunt utilizați pentru a furniza energie firmelor și gospodăriilor, precum și biomasa, alte minerale și minerale nemetalice.
• Unele dintre resursele utilizate în economie rămân acolo pentru perioade considerabile de timp în infrastructură, clădiri și echipamente.
• Alte resurse sunt eliminate înapoi în mediul înconjurător aproape imediat după utilizare.

Aceasta include energia (sub formă de căldură reziduală), alimentele și produsele de consum de unică folosință. Reutilizarea, recuperarea și reciclarea pot reduce randamentul, dar, pe măsură ce materialele se degradează în urma utilizării repetate, și acestea se întorc în cele din urmă în mediu sub formă de deșeuri. Același lucru este valabil și pentru energie, care poate fi utilizată mai eficient, dar nu poate fi reciclată, deoarece capacitatea sa de a lucra este întotdeauna diminuată odată cu utilizarea.

Liniile care leagă firmele și gospodăriile de imaginile atmosferei și ale unui lac reprezintă fluxurile de deșeuri și de energie care se întorc în mediu. Supraîncărcarea are loc atunci când aceste fluxuri depășesc capacitatea mediului de a le absorbi fără a provoca daune semnificative. Atunci când ciclurile biofizico-chimice din sistemul Pământului sunt perturbate, acest lucru poate, prin feedback, să reducă oferta de resurse naturale. Împreună cu transformarea terenurilor în scopuri umane, această perturbare a ciclurilor biofizice poate fi devastatoare pentru alte specii care trăiesc pe planeta Pământ.

Fluxuri de materiale și ”metabolismul economiilor”

Acum că avem în minte o imagine a economiei încorporată în mediul înconjurător, putem cerceta mai departe problema depășirii. Să începem cu creșterea din ce în ce mai rapidă a extracției de materiale la nivel global începând cu 1900. În primii cincizeci de ani ai secolului al XX-lea, extracția globală de materiale a crescut exponențial, astfel încât, în 1950, extracția globală de materiale pe an era mai mult decât dublă față de cea din 1900.

Fiecare dintre cele patru componente principale – biomasa, combustibilii fosili, minereurile și mineralele industriale și materialele de construcții – a crescut. Această creștere a extracției de materiale s-a datorat în mare parte creșterii economice din Statele Unite, Europa de Vest și URSS. În a doua jumătate a secolului, extracția globală de materiale s-a accelerat, astfel încât în anul 2000 s-a apropiat de patru ori mai mult decât în 1950.

• În această perioadă, creșterea economică s-a extins la mai multe țări, în special Japonia, China și alte țări asiatice, toate acestea necesitând cantități tot mai mari de materiale.
• În primii cincisprezece ani ai secolului XXI, rata de creștere a extracției globale de materiale s-a accelerat din nou.
• Până în 2015, aceasta era cu 60 % mai mare decât în anul 2000, China fiind principalul contributor, urmată la distanță de India și Brazilia15%.

Această creștere fenomenală a extracției de materiale la nivel global este un factor crucial în planetary overshoot. O mare parte din aceste materiale este eliminată foarte repede în mediul înconjurător, depășind adesea capacitatea de regenerare a acestuia. Acest lucru se poate datora faptului că cantitatea aruncată de o substanță care altfel nu ar fi problematică, cum ar fi dioxidul de carbon, este excesivă sau pentru că materialele extrase au fost folosite la fabricarea unor produse nebiodegradabile. Dar, chiar și atunci când materialele reziduale nu sunt în sine deosebit de nocive, operațiunile masive de minerit și cele forestiere pot fi extraordinar de dăunătoare.

Recent, s-a aruncat o nouă lumină asupra chestiunii ce se întâmplă cu materialele extrase după ce acestea au intrat în economia globală. Vorbim acum despre „metabolismul” economiilor, împrumutând din științele biologice care folosesc acest termen pentru a descrie procesul prin care organismele vii obțin energie din hrană pentru a susține viața și, în acest fel, creează deșeuri degradate care trebuie eliminate. O parte din materialele extrase se acumulează în stocuri de infrastructură, clădiri, echipamente și bunuri de consum durabile care rămân în economie ani, decenii și secole.

Din 1900 până în 2010, stocurile globale de materiale au crescut de 23 de ori, ceea ce necesită intrări suplimentare de materiale pentru întreținere, reparații și energie.

Evaluările stocului de materiale (MSA), componentă esențială pentru înțelegerea funcțiilor infrastructurii

Evaluările stocului de materiale (MSA) reprezintă o componentă esențială pentru înțelegerea funcțiilor infrastructurii construite în cadrul sistemului socio-economic și a impactului acesteia asupra mediului. Datele limitate privind stocurile de materiale reprezintă un impediment major, iar studiile sunt adesea limitate în ceea ce privește domeniul de aplicare, rezoluția sau ambele, și folosesc adesea metode ad-hoc care împiedică comparabilitatea între regiuni.

În acest studiu descriem dezvoltarea unei metode de estimare a stocurilor de materiale la scară continentală, cu o rezoluție de districte urbane și așezări mici, precum și aplicarea acesteia în Europa. Utilizăm date privind iluminarea nocturnă prin satelit pentru a delimita zone construite distincte.

Valorile de strălucire ale acestor zone servesc drept indicator al volumului construit, estimat cu ajutorul unor regresii bazate pe clustere cu reeșantionare aleatorie. Împreună cu intensitatea clădirilor din diferite materiale de construcție, obținem o MSA spațială pentru Europa, prezentată pe mai multe niveluri de agregare, de la districtul orașului la continent. Stocurile totale de materiale din Europa sunt de 109 miliarde de tone, cu o medie de 37 de mii de tone/km2.

Rezultatele relevă modele spațiale pe mai multe niveluri ale densității stocurilor de materiale, permițând comparații între și în cadrul regiunilor și țărilor.

• Modelul oferă o bună concordanță cu studiile anterioare, subliniind avantajul său în ceea ce privește achiziția de date, comparabilitatea spațială și abilitățile de analiză comparativă.
• Datele utilizate pot fi actualizate în mod regulat, oferind posibilitatea de a explora în viitor dinamica spațio-temporală a stocurilor de materiale.