Alin Spânu, profesor în cadrul Facultății de Istorie din București, a fost invitatul lui Bogdan Pavel în ediția specială Gândul Live de joi, 1 decembrie, de Ziua Națională a României. Acesta a declarat că tot ceea ce s-a văzut la parada de astăzi este un semnal că nu suntem singuri.
Întrebat cum i s-a părut parada militară de Ziua Națională, Alin Spânu a declarat că „mereu avem o paradă de 1 Decembrie, este un promo al armatei. Acum, în context cu războiul, am văzut militari din NATO, am văzut Divizia 101 Aeropurtata, care s-a aflat, din al Doilea Război Mondial și până în prezent, cam pe toate teatrele de luptă americane, de aceea este celebră. Diviziile 101 și 82 au făcut și vor face istorie. Alături de ele am văzut detașamente din Armata Română, din toate forțele: terestre, aeriene, navale. Generalul Corneliu Postu a condus această defilare. Din păcate, timpul poate că n-a fost favorabil încât să vedem avioane/elicoptere pe cer.”
Conform profesorului, tot ceea ce s-a văzut astăzi este un semnal că suntem într-o alianță politico-militară și în cazul unui conflict nu suntem singuri.
„Anul 1918 a fost de la agonie la extaz. Să nu uităm că la începutul anului 1918 România trebuie să încheie o pace separată cu Puterile Centrale, iar asta din cauza defecțiunilor ruse de pe frontul românesc. Propaganda bolșevică s-a extins foarte rapid și s-a bazat pe pace, pâine și pământ, care a avut foarte mult succes. România a trebuit, din nefericire, să încheie o pace. Ulterior, România a reintrat în război, iar pacea cerută de Germania ne-a găsit în tabăra învingătorilor. La 27 martie avem unirea cu Basarabia, iar la 1 Decembrie s-a anunțat organizarea unei adunări la Alba Iulia. Noi nu știam că vor veni așa mulți oameni. Toți au votat unirea cu România”, a mai declarat acesta.
Profesorul Alin Spânu este de părere că 1 Decembrie este punctul culminant și vârful de lance al României, la care și-a adus contribuția întreaga populație din spațiul românesc. ”Oamenii erau foarte optimiști și bucuroși pentru formarea unui stat unitar național. A fost o euforie maximă și s-a sperat că România Mare va avea și un statut pe măsură.”