GÂNDUL MEU. Banii statului sunt banii noștri, băgați bine la cap! Spuneți-le părinților, rudelor, prietenilor că se fură din banii noștri

E o exprimare banală în știrile TV sau în cele de pe site-urile de știri, dar e foarte importantă. I-am acordat atenție abia aseară, la o știre de la TV despre niște urmăriți penali – ăștia pe care-i plimbă acum DNA-ul, în frunte cu Dorin Cocoș.

În știri, oamenii sunt acuzați de furt din „banii statului” sau, uneori, din „banii publici.” Eu cred că, aici, e o mică eroare. Formularea este, într-adevăr, corectă, dar nu suficient de descriptivă.

De exemplu, sintagma „banii statului” ar trebui înlocuită cu „banii noștri” sau cu „banii plătiți de români prin taxe și impozite”. E adevărat, înseamnă același lucru, dar e chestie de nuanță. Românii s-au obișnuit de prea mulți ani ca „banii statului” să însemne „banii pe care statul îi are”, deși statul nu muncește pentru ei. Nu, nu sunt banii statului, sunt banii noștri.

Dăm bani statului cu bună credință, pentru a-i investi în bunăstarea noastră

Noi încredințăm statului niște bani, prin taxe și impozite, pentru ca statul să-i investească în bunăstarea noastră. Construcția unei autostrăzi este o investiție pentru bunăstarea tuturor pentru că ajută la crearea de locuri de muncă, la scăderea prețurilor (de exemplu, prin micșorarea unor costuri de transport a unor produse etc.)

Alocarea unui buget mai mare Educației înseamnă tot creșterea bunăstării noastre pentru că avem acces la mai multe informații, pentru că învățăm să facem singuri mai mulți bani în loc să așteptăm să ne dea taica-statul. Statul nu este nici mamă, nici tată. Statul nu dă de la el și nici n-a dat vreodată, indiferent că a fost comunism sau capitalism. A dat tot de la noi. Alocarea unui buget mai mare Sănătății înseamnă tot bunăstarea noastră pentru că avem cadre medicale motivate și pregătite, care nu ne vor lăsa să murim pe masa de operație.

Prea mulți ani, românii au asociat Statul Român cu un părinte care le dă totul pe degeaba, un părinte cu un portofel ca un sac fără fund. Când n-avem, cerem statului. Să ne dea statul loc de muncă, să ne dea statul pensii, să ne dea statul ajutoare sociale. Sacul cu bani al statului depinde exclusiv de banii pe care îi încredințăm noi lui ca să ne facă tot nouă un bine, presupunând că cei care-i gestionează sunt mai inteligenți decât noi și au o viziune reală despre cum se poate îmbunătăți viața comunității folosindu-se de acești bani ai noștri, pe care noi îi plătim.

E clar pentru toată lumea că nu e cazul și că cei care reprezintă statul văd banii noștri ca pe o vacă de muls în propriul lor beneficiu. De aceea, e important ca omul de rând să nu mai asocieze statul cu un părinte care l-a ținut în brațe până la 20-25 de ani, ci să priceapă că banii statului sunt banii lui, bani cu care cotizează inclusiv atunci când se duce la WC.

Doar pentru aer nu îi dăm bani statului

Când folosește hârtie igienică, trebuie să știe că cel puțin 24% din prețul ei sunt bani care s-au dus la stat (asta fără să socotim că alți 16% din ceea ce-i rămâne producătorului se duc tot la stat sub formă de impozit pe profit, că alți 16% dintre prețul de vânzare la raft și prețul de achiziție de la producător merg tot la stat sub forma aceluiași impozit pe profit și tot așa, până la cel ce furnizează materia primă.) Practic, singurul moment în care noi nu dăm bani statului din propriile noastre buzunare este atunci când respirăm. Și îi dăm cu bună credință, sperând că vor fi folosiți tot în beneficiul nostru.

Banii statului sunt banii noștri pe care-i plătim prin impozite pe venit, impozite pe profit, taxe pentru aproape orice, TVA etc. Fără banii noștri, statul nu are nici un leu. Când se fură de la bugetul statului e ca și când banca ți-ar opri fără motiv bani de pe cardul pe care-ți iei salariul și nu ți i-ar mai da înapoi.

Într-o țară în care prea mulți români cred că banii cad din cer în contul statului, toată lumea ar trebui să învețe să explice că cerul acela este portofelul fiecărui român. Că atunci când un corupt e închis, nu e pentru că a furat de la stat, ci pentru că a furat de la noi. Că un corupt fură de la fiecare dintre noi, cei care îi dăm statului cu bună credință niște bani meniți să ne ajute tot pe noi să trăim mai bine.

Spuneți că se fură din banii noștri

Așadar, vă rog, nu mai spuneți că se fură din banii statului. Spuneți că se fură din banii noștri. Pentru că asta este, de fapt, realitatea. Statul n-are nici un ban. Banii sunt ai noștri. Sunt banii noștri cei pe care i-au furat cei pe care-i plimbă DNA pe la televizor. Și fiecare român ar trebui să știe asta. Și cel care dă banii, și cel care are impresia că trăiește pe „banii statului”.

Și vă mai rog să dați mai departe acest articol tuturor celor pe care-i cunoașteți și care au impresia că statul e un sac fără fund. Dați-l mai departe părinților, fraților, rudelor, prietenilor, jurnaliștilor pe care-i cunoașteți, explicați-le tuturor că sunt banii voștri și ai lor. E singurul mod în care tot mai mulți români vor pricepe că statul n-are bani, ci este doar un simplu (și prost) administrator al banilor noștri, pe care noi îi dăm cu bună credință în simplul scop de a fi astfel administrați încât noi să o ducem mai bine.

Alex Mihăileanu a intrat în presă, ca reporter, în 2003. A lucrat la Business Standard, Ziua, a colaborat cu Hotnews și VICE. Tot din 2003, scrie pe unul dintre cele mai vechi bloguri din România, Subiectiv.ro, cu precădere despre politică, media și tehnologie.