GÂNDUL MEU. Noapte adâncă, România!

,,Stați liniștiți, tovarăși!”” Stați liniștiți, să asistăm împreună la marea curățenie de primăvară. Așezați-vă bine și identificați spațiile goale de sub tocuri de uși, canapele și mesele de bucătărie, pentru că a început cutremurul. Toată povestea asta cu integrarea europeană e o farsă. Voi n-aveți nevoie de Europa. Occidentalii ne urăsc, vor să ne cumpere țara, sunt agresivi, capitaliști, au un spirit de competiție parșiv care nu va fi niciodată compatibil cu felul nostru blând de a fi, de popor care îndură mult, cu răbdare, care le poate duce pe toate. Până când îi vom mai accepta, cât vor mai hotărî în numele nostru? Noi suntem vite, să avem nevoie de monitorizare? Cum, nu putem noi dobândi bunăstare și un nivel de trai decent, fără să fim mereu agățați de poala cuiva care se încăpățânează să meargă înainte, tot înainte? Nu, tovarăși! România, marș înapoi!

Noi, aici, avem de toate. Avem cea mai bună măsură, reducerea TVA. Avem prieteni și parteneri arabi care sunt pregătiți să investească în noi, care ne primesc cu brațele deschise, care au bani, timp, petrol, au de toate. Noi cu ei și despre ei vrem să vorbim. Nu despre angajații români din statele arabe, ale căror contracte de muncă – în cazul în care există – sunt prelungite de la un an la altul, care sunt informați, de la bun început, că vor fi utili atâta timp cât sunt apți de muncă, pentru că, ulterior, nu mai interesează pe nimeni și trebuie să se întoarcă in România, ale căror asigurări sociale sau medicale sunt vagi sau nu există, ale căror familii, în cazul fericit în care le pot aduce, au probleme majore de adaptare și integrare. Noi suntem și rămânem printre regi, nu printre slugi.

Stați liniștiți, avem măsuri populiste și ANAF care operează cu sprijinul SRI. Avem miniștri cărora le pasă. Când trec ei printre rafturi, îngheață prețurile. Se oprește timpul în loc și toate capătă aerul vechi, familiar, cu miros de parizer și înghețată sub formă de calup de săpun. Recunoașteți că vă e dor! Nimic nu e ireversibil, totul se poate, trebuie doar să rămâneți la locurile voastre.

Așezați-vă liniștiți, oamenii noștri veghează. Nemernicilor de procurori care v-au tulburat liniștea cu dorința lor absurdă de a face dreptate cu orice preț li se apropie sfârșitul. Avem specialiști care lucrează zi și noapte pentru a modifica, în conformitate cu voința poporului, legea, astfel încât să nu vă mai supere. Cineva trebuie să-i pună în banca lor. Cineva trebuie să-i facă să înțeleagă că e normal, tovarăși, să furi dacă dai la săraci și la biserici. Istoria poporului român e plină de haiduci. Ei au fost iubiți de popor. Suntem oameni, tovarăși, nu câini de pază ai Constituției. Bugetul de stat e al nostru, noi dăm, noi luăm de la el, pădurile sunt ale noastre, le împărțim cum se cuvine, copiii, toți, ai noștri, noi i-am făcut, noi le omorâm educația, femeile, tot ale noastre, să tacă! Să nu umble după oameni de afaceri străini și plimbări romantice pe sub tei, că-i tăiem! Asta e treaba procurorilor? Spuneți, tovarăși, dacă n-au depășit orice limită!

Astăzi, tovarăși, am repurtat încă o victorie în bătălia împotriva statului de drept. Agenția Națională de Integritate a fost amputată fără milă, această structură democratoidă care a supt sângele aleșilor locali, care i-a hărțuit și a contribuit nemijlocit la transformarea lor în arestați preventiv. Nu merită, oare, cei care-și cunosc cel mai bine comunitățile locale să aibă mână liberă în a le orândui resursele și direcționa veniturile? „Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt conduse de adunarea generală a asociațiilor și de consiliul de admnistrație”, așadar, camarazi, „primarii comunelor, orașelor, municipiilor precum și președintii Consiliilor Județene sunt reprezentanții de drept ai unităților administrativ – teritoriale în adunarea generală a asociațiilor respective; primarii și președintii Consiliilor Județene își pot delega calitatea de reprezentant în adunarea generală a asociației prin dispoziție, orice alte dispoziții contrare în materie se abrogă”, e clar? Își pot delega ce vor ei, unde și când vor ei, pentru că în mâinile lor muncite stă puterea poporului.

Avem oameni din popor care pot duce cultura pe cele mai înalte culmi. Oameni precum Nicolae Breban, care știu tot despre voi, despre ceilalți semeni ai lor, care s-au informat și au mai povestit și la alții, cu mult înainte de 1989, despre viețile și activitățile celor din jur. Pentru că le pasă, pricepeți, tovarăși? Le pasă că nume precum Lucian Pintilie și Cristian Mungiu sunt o rușine pentru România, o rușine! Cum am putut să ne facem cunoscuți în Europa și admirați de o lume întreagă cu astfel de lichele care au dobândit premii după premii decadente, ilustrând, în mod vulgar, excesiv, violent, adevărurile lor despre țară! Am fost compromiși, spionați, demascați, răstigniți pentru felul nostru blajin de a vă ocroti somnul, de a ctitori catedrale poleite cu aur, de a vă conserva Evul Mediu al minții.

Și cine sunt Liiceanu, Patapievici, care au înjurat ca niște haimanale ordinare istoria acestui popor? Pe Paul Goma și pe Monica Lovinescu măcar îi știe tovarășul Breban, îi știe chiar bine, dar ăștia? Ce-au făcut ei pentru țară? Filosofie, etică, morală, valori, repere, recunoaștere internațională, fițe și figuri de intelectuali?

Nu, tovarăși! Nu așa, prin nume obscure, filogermane, filo-europene, vom rămâne în cărțile lumii. Istoria se scrie pe stadion! Acolo, împreună, suntem o forță de neclintit. Acolo ne putem recunoaște și îmbrățișa unii pe ceilalți. Sau, dacă vreți, ca să vă fie mai ușor, putem pune niște figurine de carton pe toate scaunele, care să vă semene bine, eu vă zâmbesc de la tribuna oficială, în aerul curat al României flutură steaguri iar voi puteți sta liniștiți, în locurile voastre din fotoliile de acasă, cu pâine, floricele și circ. Jos statul de drept! Jos democrația! Jos justiția! Jos economia de piață! Jos cultura! Mândri că suntem români!

În zorii zilei de 17 noiembrie 2014, după o noapte de veghe și de numărat, în gând, voturi, spuneam : Bună dimineața, România! Astăzi, 6 mai 2015, în amurgul unei zile de miercuri, nu-mi rămâne decât să vă rog, cu toată puterea minții și a sufletului, să nu cădem în noaptea asta adâncă și grea. Ieșiți în stradă, s-o întoarcem din drum.

Ramona Strugariu este de profesie jurist, are un master în drept european și este manager al mai multor proiecte pe justiție, educație și integrare socială. Autor de poezie. În prezent, lucrează la departamentul lingvistic al Consiliului Britanic de la Bruxelles.