GÂNDUL MEU. „Parc, NU betoane!” A venit Șoimaru, a-nceput coșmaru’. Lupta încăpățânată a unui om cu primarul Negoiță și consilierii lui

Primarul sectorului 3, Robert Negoiță, s-a făcut deja vedetă prin înfăptuirile sale faraonice, scumpe, inutile și de un kitsch fără egal. WC-uri roz în parcul IOR, o scenă ridicată ilegal tot acolo, borduri în aceeași culoare peste tot prin sectorul 3, un zid de 6 metri înălțime de-a curmezișul Bd. Unirii, ridicat „ca să își facă poze pietonii” lângă el. Exasperați de astfel de aberații, mai mulți cetățeni din sectorul 3 încep să ia atitudine, să se implice, unii strâng semnături pentru demiterea lui.

Alți cetățeni participă la ședințele de consiliu local unde, după cum se va vedea, suspiciunea, teama și cenzura pe față,bătaia de joc, ocultarea informațiilor despre ilegalitățile făcute și mai ales incompetența crasă a consilierilor te fac să te întrebi, cum se întreba un om care asista la discuții, dacă nu trebuie totuși să ai o diplomă oarecare ca să ajungi funcționar public…

Cristian Șoimaru este jurist. Participă de trei luni regulat la Consiliul Local al Sectorului 3 alături de alți cetățeni, de când s-a aflat despre Proiectul Sălii Polivalente din IOR. Iată din relatarea sa, cum a decurs ședința din 30 ianuarie:

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

„«Domnu” Șoimaru, vă rog, nu mai faceți poze… »

«Da” de ce?», întreb eu. «E ședință publică și anul trecut se putea.»

«Da, e ședință publică. Dar nu aveți voie…»

«Păi de ceee?!»

«Că ați pus un milion de poze pe Facebook!». Mi-am dat seama că ei au prins mare frică de Facebook, de parcă ar fi cine știe ce Bau Bau. Eram adolescent și urmăream discuțiile din CPUN pe vremuri. Și acolo era mai mult respect pentru democrație decât în Ședința de ieri de la Consiliul Local al Sectorului 3″, spune el.

MANEVRE DE PUS PUMNUL ÎN GURĂ

Dacă ar exista un inventar al practicilor de abuz, el ar arăta cam așa: eschivare, fumigene, punere în fața faptului împlinit, cenzură, ascundere a informațiilor. În mare, bătaie de joc. Deși Consilierii trebuie, prin lege, să asigure transparența discuțiilor și deciziilor.Și mai ales să ți asculte pe cei care i-au pus acolo prin vot.

„Ședințele de Consiliu Local sunt conduse prin rotație de câte un consilier”, explică dl. Șoimaru. „Pe 30 a fost dl. Adrian Honorius Circa, acum de la PSD, care a condus ședința într-un mod pe care și colegii dumisale i l-au reproșat drept dictatorial. Ce m-a deranjat pe mine e că l-am rugat să pună pe ordinea de zi, în debutul discuțiilor, punctul 25, cel de întrebări și de interpelări. Ca să aibă consilierii ocazia să răspundă la întrebările cetățenilor. Era acolo problema unei scene deja construite în IOR, terminată de 3-4 luni, gata de prin noiembrie. Consiliul Local abia ieri a votat Planul Urbanistic de Detaliu! Legea spune că, în caz că nu ai un Plan Urbanistic de Detaliu, nu poți ridica așa ceva. Dar uite că ei deja au construit-o! Mi se spune: «A fost dezbatere publică, a fost pus pe site, etc». Un consilier mi-a spus că «a fost pus pe site în decembrie și nu au fost decât două comentarii.» Serios? Păi în decembrie scena respectivă era deja construită! Ce dezbatere să mai fie?! Și uite așa sunt cetățenii puși în fața faptului împlinit… „

Probabil că edilii locali se consideră niște mici zei puși acolo să decidă în urma unor momente de iluminare ce mai trebuie făcut. Și să le fie respectate revelațiile, să nu le fie niciodată contestate ideile, deciziile. Problema e că mai există cetățeni care știu să citească legile. Oricum, afirmațiile unora sunt de un absurd „demn de Cascadorii Râsului”, cum spune juristul Cristian Șoimaru. 

„La ultima Ședință de Consiliu au scos de la naftalină nu știu ce regulament din 2004, care spune că cetățenii nu au voie să ia cuvântul, că ei au voie să facă petiții scrise. Că li se va răspunde la ele, și abia ulterior vin la Consiliu. Eu știu, în calitate de jurist, că nicăieri în Lege nu se precizează că eu trebuie mai întâi să fac o petiție, să aștept răspuns, apoi să mă adresez Consiliului Local! Nicăieri. Și chiar am făcut astfel de petiții și plângere prealabilă. Însă ei nu mai știu cum să ne limiteze, să ne cenzureze, să ne închidă gura. Cel mai haios lucru la ședința asta din 30 ianuarie e că mai mult timp au dezbătut ei dacă eu și ceilalți trei cetățeni avem voie să vorbim în ședință, decât am putut noi patru să ne exprimăm doleanțele. Cât să le dăm voie să vorbească? Înainte, în decembrie, ni se spunea să vorbim vreo 3 minute, dar nu exista o presiune să ne oprim. Acum ni s-au acordat prin vot, după deliberări, doar 2 minute! Bătaie de joc. Ce să spui în 2 minute?! Ei au dreptul să vorbească 2 ore, și noi, cetățenii, 2 minute… Majoritatea USL a respins la vot propunerea făcută de un consilier din Opoziție ca să ni se acorde cinci minute.

În cele 2 minute alocate, le-am spus totuși că în toamnă au fost sesizări ale cetățenilor și ale presei, la Primărie, despre nereguli și ilegalități. Se semnalau probleme pe Bulevardul Unirii, Camil Ressu, Mihai Bravu, la parcul Titanii (unde s-au făcut lucrări fără aprobare, se taie copaci și se pun borduri fără știrea arhitectului șef Ștefan Dumitrașcu).

I-am întrebat pe membri comisiilor 3,4,6,7 de la Consiliul Local  (de Sănătate, De Mediu, de Urbanism…) ce verificări au făcut în urma acestor multiple sesizări. Mi s-a spus că nu voi primi răspuns acum, pe loc, ci în scris. Că «nu intrăm în dialog acum», eventual să cer audiență individual la diferiți membri de Consiliu. Să fac o plângere sau o sesizare. Le-am spus că am mai făcut și asta. Iată cum plănuiesc cei din Consiliul Local să ne trimită de la Ana la Caiafa și să ne îngroape în hârtii și birocrație. Și fiecare se ascunde și tăinuiește  informație, se eschivează de la obligația de a răspunde și te trimit de colo-colo până cedezi nervos.

Un cetățean care stă în zona pieței Trapezului a luat cuvântul și a zis că nu își poate spăla cu lunile mașina, că e un noroi fără fund în acea zonă. Toate străzile sunt înglodate. «Am făcut sesizare, m-ați trimis la Primăria Capitalei, ei au spus că nu ține de ei ci de dvs.» Omul, săracul, e aruncat în vârtejul acesta birocratic. Când face o sesizare, i se zice să facă o petiție. Dacă face o petiție, i se zice să vină la audiențe, și tot așa. Un sistem care te scoate din minți. Mie mi se reproșează că nu vin la audiențe. Le spun că sunt foarte ocupat, nu am timp să ajung, și că nu vreau să am de-a face cu un consilier de la vreun partid, singur, că și așa ne acuză că avem noi, cetățenii, tot felul de combinații politice. Le spun că eu vin la Ședința de Consiliu, la cea mai transparenta modalitate de a dialoga. Că trebuie să ni se răsundă la sesizări. Le zic: «Dvs., fiecare trebuie să știți cine răspunde de ce anume. De aia aveti comisie de control. De aia aveți comisia de mediu, de urbanism, etc.»

„CAPODOPERA”  DE PE BD. UNIRII

„La ședința din noiembrie am întrebat ce e cu zidul acela hidos de la Unirii”, spune Șoimaru.  „«Naiul inversat», cum spun ei, și afirmă că e doar piesă de mobilier urban, deși e din beton… Au zis că ei nu știu exact despre ce e vorba. Că au dat vreo 200 de avize, nu știau detalii despre zidul respectiv.

Primarul Negoiță a făcut niște afirmații de o enormitate evidentă într-o emisune. A zis că a dispus construirea acelui zid «ca să atragă pietonii de bulevardul perpendicular, ca să-și facă poze cu zidul, și că Bulevardul Unirii e mai frumos acum ca Champs Elisées». Am fost atunci cu arhitectul șef și alți cetățeni la o plimbare pe bulevardul Unirii, ca să inspecteze lucrarea. Au venit și administratorii de bloc din zonă care au spus că s-au tăiat copaci și s-au redus spații verzi. Arhitectul șef spunea că «nu așa era prevăzut în planul de lucrări. Și că se va rezolva.» Ce s-a rezolvat?!! Un consilier mă lămurește: „Nuuuu, domnu” Șoimaru, să vă explic. Aceste diafragme sunt făcute cu scopul de a separa parcarea, ca să oprească aluviunile…” „Cum, dom”le, răspund eu, ce aluviuni?! Că pe Unirii e un zid de 6 metri! Vine potopul lui Noe?! După această intervenție a mea s-a spus că noi suntem acolo doar că să facem show și că nu mai am dreptul să vorbesc. Le-am spus că știu legea, că nu am jignit pe nimeni, dar pentru ei nu contează. E important să nu se audă nimeni din partea cetățenilor.

Alte momente scandaloase: am ridicat din nou problema scenei construite  abuziv în parc, fără consultare publică reală. Mi s-a răspuns că «gata, s-a votat, nu mai are rost să aduc în discuție, că trebuie respectat Regulamentul. Că de aia nu merg bine lucrurile în România, pentru că nu se respectă legile și regulamentele!» Ce?! Le-am citit din Legea pentru Administrația Locală, articolul 51: Consilierii, în activitatea lor, sunt în slujba colectivității locale, că la ședințe de consiliu „au voie și persoane invitate să asiste și să ia cuvântul”.  Ei au insistat iar și iar că am voie doar să asist.

CASCADORII RÂSULUI

Caragiale ar fi încântat. Ședințele de azi sunt la fel de spumoase ca cele de ieri. „Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale… Din această dilemă nu puteți ieși… Am zis!” Paradoxul, paralogismele, incoerențele, anacolutul fac parte din stilistica savuroaselor ședințe de Consiliu Local.  Iată, povestite de Cristian Șoimaru, două momente în anul de grație 2015:
„La un moment dat cineva propune ca atunci când se parcurge ordinea de zi, să se spună doar „punctul următor”. Alt consilier sare și zice: «Nu! că dacă spune doar «punctul următor», sunt două cuvinte! E mai scurt să se zică «punctul 5» decât «punctul următor.»
Sau: președintele de ședință spune: «nu aveți voie să nu votați, dacă sunteți aici ori votați, ori sunteți absenți». Se reia votul. Nu ies șapte voturi. Se întreabă: «sunt probleme tehnice?» Tot Consiliul râde. Nu e de mirare că la asemenea schimb de replici, un angajat al Primăriei îmi spune siderat: «Domnule Șoimaru, de 16 ani nu am văzut o ședință așa de proastă ca cea de azi…»” Ar fi comic dacă nu ar fi tragic…

SCENARITA, „PARTIDUL FACEBOOK” ȘI ALTE BAZACONII

De la „Partidul Facebook”  (o sintagmă ce arată că politicienii nu prea s-au prins ce rol are Facebook, dacă îi atribuie în continuare conotații politice) la ideea că mâna de cetățeni din sectorul 3 care îl vor demis pe Negoiță ar fi plătiți de alții, că sunt cumpărate semnăturile, etc., toate acestea atestă „scenarită” de care suferă puterea locală și centrală. Le este imposibil să priceapă că oamenii chiar nu au nimic de ascuns, că pur și simplu vor corectitudine.

„Ei între ei fac tot felul de jocuri de culise și aranjamente”, spune Cristian Șoimaru. „Și ne acuză că noi, cetățenii, am face aceleași manevre. De fapt, își proiectează propriile acțiuni asupra noastră. Cu Ordonanața 55, cea cu schimbarea partidului, așa zisa Ordonanță a Traseismului, un consilier a trecut din PDL la PSD, alt liberal a trecut la partidul lui Tăriceanu. Ei sunt obișnuiți cu jocuri și contrajocuri, imediat ce un grup li se opune li se pare că există un interes ascuns. În ziarul Ring, controlat de frații Negoiță, a apărut o pseudoștire, cum că se dau bani pentru fiecare semnătură. E o știre confecționată ca să arunce în derizoriu inițiativa cetățenilor. O prostie. Dar ea atestă incapacitatea edililor de a accepta că există civism între oamenii pe care îi disprețuiesc.

Încă un exemplu de paranoia: un consilier îmi zice că de când am venit la ședință m-am așezat «în spatele celor de la PDL cu pancarta orientată în ochii celor de la PSD.» I-am explicat că m-am așezat unde am găsit loc liber în sală. Că neliniștile sale politice sunt doar ale dumisale, eu nu știam cine de la ce partid este. „«Păi cum! că te-am văzut că ai vorbit cu una de la PDL!!» «Domnule, chiar dacă aș fi vorbit, dvs. tot trebuie să dați atenție la ce am de spus. Nu mai priviți totul prin prisma suspiciunilor dumneavoastră…»

Ședințele de Consiliu au loc la Liceul Basarab în jurul unei mese rotunde. Cetățenii stau pe margine. Cineva care părea că asistă pentru prima dată la o astfel de Ședință de Consiliu să apleacă spre mine și zice: «Domnule, dar consilierii aștia nu au și e nevoie de o diplomă de școală ca să ajungă consilieri? Chiar așa, oricine poate ajunge așa ceva?»! Mi s-a părut cea mai de bun simț observație…

Eu, din octombrie până azi am participat la toate cele 4 ședințe ordinare de Consiliu Local. Asta a fost cea mai dură, și mă enervează că mi se insultă inteligența. Deși politicienii, la nivel central și local, spun că au înțeles mesajul alegerilor din 16 noiembrie, că au priceput că e nevoie de altfel de politică, că cetățenii vor altceva, în realitate ase aude doar: „nu mai faceți poze, nu aveți voie să vorbiți, nu, că acum e prea târziu, nu întrerupeți, etc.”

„Încă o situație: la Dristor, pe Camil Ressu, din octombrie până azi au turnat borduri care acum sunt degradate. Ciment prost, etc, etc. Au tăiau copaci tineri, le-am arătat poze cu tăierile. Au spus că «cetățenii au cerut, că puneau în pericol mașinile.» Dar erau copaci tineri, de nici 2-3 m înălțime. Ce pericol?! Pe Mihai Bravu, de la Camil Ressu până la Baba Novac, au pus dale unde înainte era spațiu verde. Erau câțiva metri pătrați de verdeață și au pus dale. Arhitectul șef Dumitrașcu spune că el nu știe nimic despre asta. Spune «am aflat că nu știu ce firmă… acum sunt niște proceduri cu ei….că nu aveau autorizație de la Garda de mediu…» Dar  orice om își dă seama că nicio firmă nu se apucă de ceva dacă nu are măcar o aprobare tacită. Dacă eu, ca cetățean simplu, mâine îmi vopsesc locul de parcare fistichiu, a doua zi vine poliția și se ia de mine, nu? În schimb, cei de la Primărie spun că nu știu, că să mergem la ceilalți, de la Comisia de Urbanism la Direcția de urbanism din Primărie, de la Direcție la Poliția locală, de la Poliție la Poliția Municipiului București. Toată această birocrație care înnebunește oamenii. „

URMĂTOAREA ÎNFĂPTUIRE FARAONICĂ DIN SECTORUL 3

La intrarea din Autostrada Soarelui Primăria sector 3 vrea să ridice un …turn. „În vederea realizării unui punct de interes la nivelul intrării în București, cu rolul de a marca intrarea în Municipiul București, un reper la nivelul orașului ușor recognoscibil prin proporții și volumetrie”. Ansamblul va fi realizat pe Bd. Theodor Pallady, spre autostrada A2, pe structură metalică și benzi luminoase care să îi ofere o imagine ușor de reținut”, se arată în raportul de specialitate aferent proiectului de hotărâre.

„S-a discutat la ședința din 30 despre indicatorii economico- științifici pentru turnul pe care vor să-l facă la intrarea din Autostrada Soarelui”, spune Cristian Șoimaru. „Un turn de 32 de metri, care să coste 130 000 euro! Banii ar fi din bugetul Consiliului, care e în prezent pe minus. Anul trecut a fost în deficit. Primăria Sectorului 3 s-a împrumutat anul trecut cu peste 100 000 000  de euro. În 2017, 16-17% din banii primăriei vor trebui plătiți doar pentru împrumuturi vechi. Și ei irosesc  banii pe proiecte aiuristice. De asta are nevoie sectorul? De un turn?! Este evident că se fac lucrări pentru ca cineva să ia niște comisioane. Toate aceste intervenții trebuie făcut cu consultare publică reală! Ce consultare publică când eu îi întreb cum pot să ei voteze un PUD pentru o lucrare executată acum 3 luni (scena din IOR) și ei îmi spun că nu mai am voie să vorbesc despre asta, pentru că deja s-a votat? „

Așadar, cheltuielile la Primărie, decontul la cetățeni.

CE AR TREBUI SĂ FACĂ CETĂȚENII?

Ce să faci ca să scapi de prostia agresivă a celor care te conduc și îți iau banii din buzunar? Cum lupți cu un sistem aproape kafkian de birocrați incompetenți? Cristian Șoimaru spune: „Nebunia e să faci același lucru și să aștepți rezultate diferite, așa o definea cineva. Deci dacă locuitorii Sectorului 3 sunt mulțumiți de felul cum se degradează spațiul verde, de felul cum să construiește pe banii lor, să stea liniștiți în continuare și să meargă la vot la 4 ani, și să aleagă între două promisiuni și trei grozăvii. Dacă vor altceva, să se implice! Chiar dacă sunt ocupați. Să participe la sedițele de consiliu. Sunt anunțate pe site-ul Primăriei, să se organizeze împreună cu alți cetățeni cărora le pasă. Pe Facebook sunt grupurile Prietenii Parcului IOR și Cetățean Sector 3 care demarează  acțiuni civice. Apoi, când văd în jur o strâmbătate (un copac mutilat sau tăiat, un bulevard stricat, o lucrare publică executată greșit) să ia atitudine, să scrie o petiție, să facă o sesizare pe care să o întregistreze, nu doar să injure primarul sau politicienii. Să se adreseze la Garda de Mediu, Primărie, la Poliția locală. Trebuie strânsă presiunea asupra politicienilor, altfel majoritatea dintre ei nu vor acționa în interesul cetățenilor. Dacă nu, o să avem aceleași lucruri, peste un an poate va veni un primar care îi va duce cu preșul, și gata. Nu e greu o dată pe lună să participi la o ședință de 2-3 ore a Consiliului. Să auzi, să înțelegi să îți spui cuvântul. Dacă măcar 1% din cetățenii sectorului (deci vreo 4000) ar participa la una pe an ar fi măcar 100 de cetățeni acolo și nu șia-r mai permite să își bată joc de cei câțiva prezenți, pentru că ar fi  nereprezentativi. Și să ni se spună «daaa, pe tine te-a trimis Monica Macovei, tu ești de la partidul Cutare…»

Iuliana Alexa este redactor-șef al revistei Psychologies și susținătoare a cauzelor de mediu.