Constat cu tristețe că adânc, în mentalul național, s-a împământenit ușor, dar sigur, obiceiul de a face scut în fața infractorilor.
Asistând cum turiștii, aflați la sfârșitul săptămânii trecute în stațiunea Vama Veche, i-au primit pe ofițerii de la antifraudă cu valuri de huiduieli specifice galeriilor, mai mult sau mai puțin sportive, „Vine controlul / Să-și ia omorul”, parcă am avut un deja-vu. Am asociat imediat această atitudine ostilă față de cei veniți în numele legii să scoată la suprafață economia neagră, aceea care alături de corupție a facut atât de mult rău societății românești, ducând la actuala prăpastie dintre clasele sociale, cu cea a parlamentarilor atunci când se substituie practic puterii judecătorești, statuând nevinovăția în dreptul unor colegi acuzați de corupție.
Să fie acesta un semn că ne merităm conducătorii?
Trebuie să înțelegem cu toții într-un final că acțiunile întreprinse de ANAF, prin Direcția Antifraudă, în domeniul evaziunii fiscale, nu reprezintă nimic altceva decât echivalentul acțiunilor DNA în domeniul corupției. Iar dacă, în calitate de cetățeni, ne dorim să restabilim odată starea de normalitate în țara noastră, trebuie să acceptăm că fără a eradica evaziunea fiscală și corupția, atingerea acestui obiectiv nu este posibilă. Sunt conștient și de faptul că inspectorii antifraudă pot comite abuzuri. Vă îndemn să le reclamați. Aveți la dispoziție căile legale, oricât de anevoioase pot părea acestea uneori. Doar educându-ne sa facem uz de lege, îi vom dezvăța pe ei să facă abuz de ea.
Orice persoană particulară care este tentată să-și nesocotească dreptul de a cere bonul fiscal, document care reprezintă unica dovadă a plății contravalorii unui produs sau serviciu, trebuie sa aibă in vedere două aspecte foarte importante:
– nesolicitarea bonului fiscal reprezintă modul pasiv de a păgubi bugetul statului, contribuind involuntar și în mod inconștient la precaritatea serviciilor publice, dar și la îmbogațirea ilicită a unor pseudo-afaceriști.
– nesolicitând bonul nu doar vă cesionați un drept personal, dar îi afectați indirect și pe semenii voștri. Cheltuielile statului sunt, în general, constante de-a lungul anilor. Cu cât baza de impozitare este mai mică, cu atât nivelul de impozitare va fi mai mare. Și ajungem astfel să plătim taxe și impozite mărite, sau altele noi, care mai de care mai stupide, pentru a acoperi găurile făcute în buget de alții.
Conform unui raport ANAF, un singur club din stațiunea Mamaia a înregistrat, într-o singură seară la sfârșitul săptămânii trecute, vânzări fiscalizate de 221.000 lei. Ar fi interesant de știut care au fost încasările respectivului club în aceeași seară a anului trecut. Sau cu doi, trei, zece, chiar douăzeci de ani în urmă. În plus, sezonul estival nici nu a început încă. Dacă prezența pe litoral a ofițerilor antifraudă va conduce la fiscalizarea unui procent mare al vânzărilor de produse și servicii în acest sector, eu, ca cetațean al acestei țări, îmi doresc să-i văd acolo, în fiecare vară, până când respectarea legii va deveni gest reflex în Romania.
O mare parte din îmbogățiții patriei, și mă refer la cei care au apărut ca ciupercile după ploaie, și-au făcut averile din acest tip de evaziune, sau corupând diverși funcționari de-ai statului. Printre aceștia sunt și cei care au făcut „afaceri” pe litoral în ultimii douăzeci și cinci de ani.
Nu vă minți singuri, crezând că toți dintre cei care au ajuns sus au facut-o pentru că sunt mai înzestrați decât ceilalți. Pentru că realitatea din societate este suficientă dovadă să vă contrazică. Scara valorică a societații în care trăim este ca o piramidă întoarsă invers. Cei care duc o viață fără griji nu sunt profesori sau medici emeriți. Sunt cei care au făcut religie din „a se băga în față”, zi de zi, în toate domeniile vieții, având convingerea că vor găsi de fiecare dată pe cineva care să le cesioneze dreptul lor și, de cele mai multe ori, și dreptul celorlalți.
Veți spune poate, că este inutil. Că în urma acestor acțiuni nu vor rezulta decât mai mulți bani de furat de către alții. Posibil să fie așa. Însă, este o altă realitate la care asistăm în aceste zile. Ce culege acum ANAF-ul va urmări mâine DNA-ul.
Cristian Enache (35 de ani) lucrează în IT și este unul dintre cei cinci challengeri ai campaniei Vreau Președinte