Aurelia Chircu s-a născut în București, în 1980 și este vărsătoare. A debutat online, în 2009, cu proză scurtă, apoi în format fizic, în 2016. Îi plac plimbările prin parc, prăjiturile cu ciocolată, filmele fantasy și comediile, trandafirii roșii și cărțile lui Stephan King și Anne Rice.
Gândul.ro: Cine este Aurelia Chircu omul, în viața de zi cu zi? Haina de autor vă schimbă cu ceva?
Aurelia Chircu: Mulțumesc pentru oportunitate. Sunt o fire singuratică, copilăroasă și introvertită, ceea ce face ca scrisul să fie poate unicul mod de a-mi exprima libertatea morală. De asemenea, sunt genul care pare extrem de comun și lipsit de strălucire, dar care te poate uimi, atunci când ajungi să-l cunoști.
Gândul.ro: Când și cum s-a manifestat dorința de a scrie?
Aurelia Chircu: Am început să scriu în adolescență, în jurul vârstei de 15 ani, pornind cu draftul unui roman gen romance și al unuia fantasy, ambele abandonate. Cartea care mi-a deschis apetitul pentru literatură a fost „Omul invizibil” de H.G.Well, iar „Cronicile vampirilor” ale Annei Rice mi-au insuflat dorința de a scrie în adevăratul sens al cuvântului. Dar, ca orice autor începător și un sfat de urmat, am decis că ar fi mai simplu să compun povestiri scurte și câțiva ani am publicat în diferite reviste online, lucru care m-a făcut cât de cât cunoscută în lumea literară.
Gândul.ro: Ce ne puteți spune despre cărțile pe care le-ați publicat până în prezent și despre genul literar pe care îl abordați? Cărui gen de public cititor vă adresați?
Aurelia Chircu: Am publicat două romane, „Din ștreang” la editura Bookmasters, în 2016, apărut, din păcate, în tiraj limitat și „Taina marchizului”, editura Petale scrise, 2021. Am participat la patru antologii de povestiri, „Bumerangul lui Zeeler” (format digital), 2016, „Întâmplări stranii. Călătorii în lumea groazei”, editura Velvet story, 2021, „Șotron pe zăpadă. Let it snow”, editura Siono literar, 2021 și „Petale scrise. Povestiri cu final neașteptat” , editura Petale scrise, 2021. În scrierile mele încerc să combin elemente variate ale genurilor literare: historical romance, realism magic, polițist, aventură, horror și thriller. N-am să scriu însă niciodată chick-lit sau ficțiune politică. Astfel, sper să atrag cititorul oferindu-i o gamă destul de largă de genuri din care să aleagă.
Gândul.ro: Cum a fost experiența primei publicări și cum v-a schimbat percepția asupra pieței de carte de-a lungul timpului?
Aurelia Chircu: Prima publicare nu s-a desfășurat așa cum mi-aș fi dorit, deși s-a întâmplat la Bookfest. Practic, printr-o conjunctură nefavorabilă, cartea mea nu a fost prezentă la lansare, apoi, după tipărire, ea a avut un tiraj foarte mic, lucru care nu m-a propulsat acolo unde îmi doream. Abia la a doua carte, la distanță de 5 ani, timp în care multe edituri mi-au respins manuscrisele, am simțit că intru pe făgașul potrivit. Aș spune că nu e ușor de publicat la noi, editorii pot refuza și povești bune, dacă nu sunt pe placul lor. Sunt tineri autori care consideră că având acel manuscris finalizat pot cuceri o lume, dar nu e chiar așa; e un lung drum și anevoios. Dar nu imposibil de urmat. Fiecare autor își are undeva editura sa, însă trebuie să-și cizeleze mult stilul și scriitura pentru a-l găsi.
Gândul.ro: Care este titlul primei cărți publicate și ce ne puteți povesti despre acțiunea acesteia? Dar ultima poveste publicată?
Aurelia Chircu: Deoarece prima carte publicată nu mai este disponibilă cititorilor decât în format digital, voi vorbi despre cea de a doua. „Taina marchizului ” este un historical romance cu elemente de realism magic. Este povestea unui cuplu de nobili, fiul marchizului Rosanverno și fiica unor conți, a căror căsătorie s-a realizat din dorința părinților, cum se întâmpla în acea perioadă istorică. În anii 1800, Italia, cei doi soți se străduiesc să mențină pe linia de plutire o căsnicie destul de fragilă, fiindcă amândoi au alt interes amoros; Roxana nutrește o simpatie deosebită pentru grădinarul lor, Stefano, iar prietenia lui Enrico cu ajutorul de la han Valentino trece de granițele permise. Pe lângă acestea, soții sunt curtați simultan de un tânăr conte, Lucio care încă nu e sigur pe identitatea lui erotică. Menajul în trei, blamat de societate este zdruncinat de situația politică a vremii, revoluția iminentă a carbonarilor și de intrigile marchizului.
Ultima povestire publicată sunt, de fapt, trei, cele din antologii. „Epitaful unei iubiri” , din antologia editura Petale scrise, este inspirată dintr-un fapt real, zilele ce au culminat cu decesul bunicului meu, fapt care m-a afectat extrem de mult. Este o poveste emoționantă, prin care mi-am făcut terapia de doliu; un cuplu de îndrăgostiți pe care realitatea crudă a vieții îi desparte și suferința tânărului Andrei după pierderea soției sale. „O portocală de Crăciun” , editura Siono, o are în prim plan pe Eugenia care, așteptând autobuzul, într-o seară geroasă de iarnă, întâlnește două persoane care nu sunt ce par a fi. „Alergarea de seară” , editura Velvet story, este și ea inspirată din realitate, mai exact dintr-o discuție între groparii cimitirului unde este îngropat bunicul meu. Practic, o glumă nesărată a fost punctul de pornire al povestirii; Ermin, un tânăr gropar este tras la rost de un spirit fiindcă voia să-i necinstească mormântul.
Gândul.ro: Care ar fi punctul dvs. forte când vine vorba de a scrie o carte? Pe ce tipar vă construiți acțiunea și personajele?
Aurelia Chircu: Bineînțeles, în pregătirea unei cărți un punct important este documentarea. Îmi place să aduc povești cu teme cât mai variate și mai surprinzătoare, să scot banalul din ele cât mai mult posibil. La momentul când am început să public online, având în aproape fiecare lucrare un personaj cu tente lgbt, păream o scriitoare neserioasă. Dar, în timp, a devenit cumva semnătura mea literară. Personajele mele se lasă ușor pradă sentimentelor și, dacă nu se regăsesc la timp, le pregătesc câte o pedeapsă. Sunt personaje pe care nu le sufăr din start și știu că vor părăsi curând scena, dar și altele care vor fi sacrificate pe altarul literar. Ca orice autor. Îmi doresc ca fiecare personaj al meu să vină cu ceva nou, o poveste din care cititorul să primească o povață sau un avertisment.
Gândul.ro: Care dintre cărțile/povestirile scrise vă este mai aproape de suflet? Ce ar trebui să conștientizeze cititorul parcurgând-o?
Aurelia Chircu: Două povestiri îmi sunt foarte dragi, cea despre am vorbit, „Epitaful unei iubiri” , în care oricât de mare este suferința este o salvare, prin prietenie și credință. Iar cealaltă este una publicată mai demult, 2014, în revista online Gazeta Sf, „În luna de miere” , povestea unui tânăr, a cărui viață dedicată mamei sale bolnave, descoperă tardiv că trebuie să trăiască și pentru sine; unele lucruri se întâmplă la timpul lor, iar mai târziu nu-și au rostul.
Gândul.ro: Ce a însemnat pentru dvs. să publicați? Cum au fost întâmpinate cărțile de cititori?
Aurelia Chircu: Publicarea a fost marele meu vis. În general, bine, am descoperit un anumit public.
Gândul.ro: Care sunt proiectele de viitor? La ce lucrați în prezent?
Aurelia Chircu: În prezent, lucrez la un roman fantasy cu elemente din tradițiile românești. Acțiunea se petrece la noi, undeva pe la 1900, în apropierea Crăciunului, dar nu este o carte în totalitate plăcută, dacă iau în calcul prezența printre personaje a unui demon, dar și a unui vampir. Plus o criminală în serie care le dă de furcă chiar și ființelor acestora supranaturale.
Gândul.ro: În opinia dvs., care credeți că este cea mai mare provocare din viața sau cariera unui scriitor român?
Aurelia Chircu: Documentarea, crearea unor caractere foarte fidele realității, în care cititorul să se poată regăsi parțial și întâmplări care să-l pună pe gânduri, chiar dacă vor ajunge să-l enerveze sau să-l întristeze.
Gândul.ro: Vă mulțumim pentru timpul acordat și vă dorim mult succes. Pe final, ce mesaj ați vrea să le transmiți cititorilor?
Aurelia Chircu: Și eu mulțumesc. Să citească cărți, orice gen. Iar tinerilor scriitori să nu renunțe și să-și cizeleze mai departe lucrările.