Autoarea Cătălina Pană: „Scriu despre femei puternice trecute prin drame și bărbați frumoși care nu au uitat să fie bărbați”

Născută cu două luni înainte de vreme, în Giurgiul lui ’86, Cătălina Pană spune despre ea că patronatul zodiei Gemeni și numele pe care l-a subtilizat de la soț i-au fost oarecum predestinate. Este mamă și posesoarea unui motan, iar împreună cu soțul ei, cei trei reprezintă universul ei. Având în spate câțiva ani de gazetărie și vreo alți câțiva de citit intens, a considerat că a venit vremea să scrie și pentru ea. Afirmă că, într-un fel, a fentat pandemia și a extras ce-a fost mai bun din ea: timpul liber. Îi place să creadă că este o tipă autentică, iar realitatea este cea care o inspiră în toate scrierile sale.

„Sentimentele pe care le stârnesc poveștile mele în cititori mă motivează și mă fac să continui, iar eu râd și plâng scriind. Dacă nu am nicio reacție față de ceea ce scriu, atunci șterg, reiau și probabil asta mă transformă în cel mai mare critic al meu. Unii spun că trebuia să mă apuc de scris acum 15 ani, eu zic că nu e niciodată prea târziu, ci poate prea devreme”, spune Cătălina Pană.

Gândul.ro: Ce trebuie să cunoască cititorii despre autoarea Cătălina Pană? Cum și când s-a născut pasiunea pentru scris?

Cătălina Pană: Autoarea Cătălina Pană nu s-ar fi născut fără cititoarea Cătălina Pană. Sunt dependentă de cărți. Trebuie să fiu înconjurată de ele, să le simt aroma și să le mângâi, să le citesc și să le recitesc. La mine acasă vei găsi cărți în fiecare cameră, chiar și în baie.

De ce nu am scris serios până acum? Pentru că este mai ușor să citești o carte pe zi decât să scrii o pagină pe zi. Este mai ușor să citești și să „corectezi” ce au scris alții. Și totuși am obosit să visez continuări ale unor povești care nu sunt ale mele. Și dacă până acum calea cea mai ușoară nu m-a dus acolo unde mi-am dorit, este timpul să îmi pavez propriul drum… cu câte o pagină pe zi. Scrisă, nu citită. Cititul va fi mereu prietenul meu de nădejde dar așa a devenit și scrisul.

În adolescență începeam prea multe lucruri și nu terminam niciunul. Am scris, am jucat teatru, am pictat, am cântat.

În liceu am avut îndrumarea domnului Dan Mucenic, regretatul scriitor și jurnalist giurgiuvean. El era cel care îmi corecta poemele și proza scurtă pe care nu de puține ori le-am găsit publicate în diverse reviste. Tot el mi l-a pus pe Bukowski în mână și mi-a zis „Ia și citește, Bibi!” Aveam 16 ani și multă energie pe care o iroseam.

Am încercat în tot acest timp să îmi descopăr latura artistică și la un moment dat am renunțat. Viața m-a făcut să renunț. Până anul trecut când mi-am recăpătat curajul.

Gândul.ro: Ați publicat recent romanul „Dama de Pică”, la editura Petale Scrise. Care este povestea cărții și ce v-a motivat să o scrieți?

Cătălina Pană: Nu este un secret faptul că Dama de pică este un roman cvasi-biografic, asta însemnând că am împletit ficțiunea cu întâmplări din propria viață. Mulți se întreabă ce este adevărat din poveste, iar eu las misterul să o învăluie, las la aprecierea cititorului să ghicească ce anume s-a întâmplat în realitate.

Această carte trebuia scrisă acum mai bine de zece ani, dar probabil că atunci nu aveam maturitatea necesară pentru a o așterne în cuvinte. De ce acum zece ani? Pentru că atunci am încheiat capitolul Austria. Dar se pare că toate evenimentele care au dus la întoarcerea mea în țară au trebuit să se cearnă cuminți prin filtrul rațiunii, altfel ar fi ieșit o carte impulsivă și plină de ură și cu siguranță ar fi avut alt sfârșit.

Tot ce pot spune este că multe din întâmplările descrise în Dama de pică m-au ajutat să devin femeia de astăzi, un fel de botez al realității care m-a întărit și mi-a adus aminte de rădăcini. Ioana Pop, personajul din carte, și Cătălina Pană sunt una și aceeași persoană până în punctul în care am ales să continui povestea sa într-un mod diferit. Eu m-am întors în România pentru a-mi scrie peripețiile, iar Ioana și-a continuat exilul.

Gândul.ro: Ce gen literar abordați și cărui public vă adresați?

Cătălina Pană: Dacă nu ar exista pasajele erotice și limbajul licențios, oricine ar putea citi ceea ce scriu, dar stilul meu se adresează publicului 18+. În tot ce scriu încerc să strecor umor și dramă, scene cu mult sirop și un dram de frământare sufletească. Creez personaje pe care mi-aș dori să le cunosc în viața reală și să îmi fie prieteni, dar știm cu toții că asta nu se poate.

Gândul.ro: Care a fost cea mai mare provocare întâmpinată în scrierea cărții?

Cătălina Pană: Lipsa timpului și, de ce nu, nesiguranța mi-au fost cei mai mari dușmani. Lucrez mult și sunt dedicată jobului, iar în puținul timp liber scriu, dar provocarea la Dama de pică a fost că nu știam exact cât de bine scriu. Ar mai fi și scepticismul celor apropiați, scepticism care m-a descurajat încă de la primele capitole. Soțul meu în schimb m-a susținut mereu, iar pentru asta aș vrea să îi mulțumesc încă o dată.

Gândul.ro: Cât de greu sau de ușor v-a fost să construiți acțiunea cărții? Care au fost sursele cele mai importante de inspirație?

Cătălina Pană: Propria viață mi-a fost sursa de inspirație. Cât despre construirea cărții, am început, ca orice autor, cu o schiță, o hartă a interacțiunii personajelor, dar mi-am dat seama după câteva capitole că nu am respectat mai nimic.

Poate sună ciudat și amuzant, dar scriu după cum bate vântul inspirației. Ignor de multe ori planul inițial, ajungând la concluzia că ideea inițială s-a bazat pe un clișeu. Nu îmi place ca cititorul să ghicească ce se va întâmpla mai departe. Așa am și reușit să termin de scris această carte, pentru că până și eu eram curioasă să aflu sfârșitul.

Gândul.ro: Dacă ne-ați spune câte ceva despre felul dumneavoastră de a fi, cât am regăsi și în carte?

Cătălina Pană: Aș zice că Ioana Pop, personajul central al cărții, are toate calitățile și defectele pe care le aveam eu la douăzeci de ani, guralivă, bătăioasă, sinceră și cu o prea mare încredere în oameni – nu naivă, ci de un optimism dus la extrem.

Gândul.ro: Care ar fi punctul dumneavoastră forte când vine vorba de a scrie o carte? Pe ce tipar vă construiți acțiunea și personajele?

Cătălina Pană: Mă inspir din realitate. Trăsăturile personajelor mele sunt „furate” de la persoane care au trecut prin viața mea. Acest stil de construire a acțiunii și personajelor cred eu că aduce cititorul mai aproape de poveste. Folosesc cuvinte ușor de înțeles, cuvinte pe care le spunem în dialog cu cei apropiați, de aceea consider că oricine se poate regăsi, măcar parțial, în poveștile mele.

Gândul.ro: Ce impresie aveți despre piața de carte din România? Cum răspund cititorii la cărțile publicate de autorii români?

Cătălina Pană: Ah, asta e o întrebare cu un răspuns complicat. Am scris și un articol pe blog despre asta.

Părerea mea este că am ajuns să ridicăm în slăvi autorii altor națiuni, aruncându-i pe ai noștri la marginea bibliotecilor și în colțul cel mai îndepărtat și întunecat al librăriilor.

Am mers recent într-o librărie de renume din București, nu voi da nume, și am căutat autorii români. În timp ce rafturile erau pline cu micii și marii scriitori ai lumii, ai noștri erau aruncați într-un colț, amestecați cu istorie comunistă și câteva biografii.

Mergi pe stradă și habar nu ai că lângă tine, la semafor, așteaptă să treacă strada un scriitor român. Normal că n-ai habar când toată această industrie literară îi împinge în față doar pe cei care au avut coatele mai ascuțite și provin dintr-o țară care îi susține. Buni sau răi sunt ai lor. De ce nu facem și noi la fel?

Mai auzim de câte un nume de autor rămân doar atunci când moare. Am fost surprinsă să aflu că mulți nu au auzit de Ileana Vulpescu sau de Vlad Mușatescu până când aceștia nu au decedat.

Cu multe dintre librăriile online este cam aceeași situație. E plin internetul de titluri străine la reducere, mă lovesc de ele în fiecare zi.

Am citit peste 8000 de cărți și am realizat că literatura noastră este mult mai frumoasă, dar din păcate, dacă nu facem ceva, copiii noștri vor citi Paraschivescu doar în școală, abandonându-l mai târziu pentru Brown și King.

Îmi plac Brown și King, să nu mă înțelegeți greșit, doar că nu-s ai noștri.

Gândul.ro: Cum a fost primit romanul de primii cititori? Care au fost reacțiile?

Cătălina Pană: Luând în considerare faptul că nu o vedeam publicată, cel puțin nu prea curând, Dama de pică a fost primită chiar foarte bine.  Am avut și câteva reacții mai puțin plăcute, unele legate de cele câteva pasaje erotice, altele legate de titlu (cititorii lui Pușkin vor înțelege).  Eu sunt doar fericită că îmi pot admira lucrarea în bibliotecă, alături de toți autorii pe care îi îndrăgesc.

Gândul.ro: Credeți că, în viitor, ați putea adopta și un alt gen literar față de ceea ce scrieți în prezent?

Cătălina Pană: Stilul erotic mă definește. Dacă aș adopta un alt stil literar nu aș mai fi eu. Am fost întrebată de ce scriu astfel și acuzată că „Domnul mă va pedepsi pentru ce scriu”. Răspunsul va fi mereu același.  Scriu despre femei puternice trecute prin drame și bărbați frumoși care nu au uitat să fie bărbați. Scriu despre tabuuri și subiecte mai puțin abordate. Pasajele fierbinți sunt bonus. Unii au încercat să scrie ascunzându-se după deget, și pe oamenii ăștia îi admir sincer pentru că au deschis calea celor cu mai puțin curaj.

Gândul.ro: Care sunt proiectele de viitor? La ce lucrați în prezent?

Cătălina Pană: În prezent lucrez la o serie de trei cărți erotice, pe lângă care Dama de pică va părea cel puțin cuminte (ceea ce nu este deloc). Primele două sunt finalizate și în proces de corectare, iar cea de-a treia în lucru. Încă nu știu ce nume va purta această serie, dar voi anunța atunci când voi lua o decizie.

Viitorul este prea departe pentru a-l planifica. Îmi doresc totuși o continuare la Dama de pică, poate peste câțiva ani. Aș vrea să scriu despre tot și toate, trebuie doar să îmi dau seama când aș putea face lucrul ăsta și când voi avea parte de o noapte cu șapte ore de somn.

Gândul.ro: Un gând de final pentru cititori?

Cătălina Pană: Vă mulțumesc că ați avut răbdarea de a citi acest interviu până la capăt și, dacă încă nu ați cumpărat romanul Dama de Pică, aflați că niciodată nu este prea târziu.

Încă sunt surprinsă de toți cei care mă susțin pe acest nou drum al vieții, pentru că sunt mai mulți decât m-aș fi așteptat vreodată. Mă înclin!

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.