Autorul Cătălin Dumitrescu: „Autor poate fi oricine, dacă se străduiește puțin. Scriitorii adevărați îi numărăm pe degetele de la o mână”

Cătălin Dumitrescu s-a născut în 1976 la malul mării și se declară îndrăgostit de ea. Și de istorie. Studiile au vizat, însă, latura economică, atât în liceu cât și mai departe. A publicat la editura Petale Scrise romanul „Fiul dușmanului”, o carte de ficțiune istorică cu valențe polițiste, care își are acțiunea în tumultuosul an 1968, în România socialistă.

Gândul.ro: Pentru început, aș vrea să vă prezentați, în câteva cuvinte, cititorilor Gândul.ro. Cine este omul Cătălin Dumitrescu?

Cătălin Dumitrescu: Îmi place să cred că unul obișnuit. Sunt născut la Constanța, într-un 2 ianuarie 1976. Am apucat aproape 14 ani de „Epocă de Aur”, adică ceea ce înseamnă copilăria. În anii 90 mi-am făcut studiile, care s-au dus către trendul de atunci: studii economice. Nu mi-au displăcut și s-au dovedit de folos. O perioadă am lucrat pe piața de capital, dar începutul și ceea ce fac azi se circumscriu domeniului turistic.

Gândul.ro: Ați publicat romanul „Fiul dușmanului”, la editura Petale Scrise. Ce ne puteți spune despre cartea pe care ați scris-o?

Cătălin Dumitrescu: În general, se spune să vrei să scrii cărțile pe care ai vrea să le citești. Cam așa și cu ”Fiul dușmanului”. M-au atras povestirile rezistenței armate anticomuniste dar și momentul de demnitate națională din 21 august 1968. De aici, o poveste…

Gândul.ro: Ce gen literar abordați și cărui public vă adresați?

Cătălin Dumitrescu: Publicului iubitor de istorie în mod cert. Fiul dușmanului este, în primul rând, o ficțiune istorică.

Gândul.ro: Care a fost cea mai mare provocare întâmpinată în scrierea cărții?

Cătălin Dumitrescu: Când scrii ceva ancorat într-o perioadă din trecut, cea mai mare provocare este să creezi atmosfera acelei epoci. Ce haine se purtau, ce limbaj foloseau, ce moravuri aveau oamenii, ce fel de autobuze și mașini circulau pe străzi, cum arăta un loc în acele vremuri și așa mai departe. Aceste lucruri sunt foarte importante, după mine.

Gândul.ro: Cât de greu sau de ușor v-a fost să construiți acțiunea cărții? Care au fost sursele cele mai importante de inspirație?

Cătălin Dumitrescu: Sursele de inspirație sunt cam tot ce am citit eu despre Primăvara de la Praga și reacția Bucureștiului plus materialele despre grupările de rezistență armată din perioada anilor de instaurare a comunismului în România. Acțiunea nu se construiește ușor pentru că ce te mulțumește azi ți se pare nepotrivit mâine, poimâine nu mai e chiar așa de rău și uite așa…

Gândul.ro: Cât timp a durat scrierea cărții? Câtă documentare are la bază o astfel de carte?

Cătălin Dumitrescu: Probabil vreo doi ani. Știu că poate părea mult dar când o faci ca un hobby, nu te ambalezi prea tare. Documentarea exista în mare parte, provenind din ce am citit anterior despre cele două momente istorice. Oricum, cred că în era Internetului lucrurile au devenit mult mai ușoare, deși unii ca mine se mai documentează și din cărți tipărite.

Gândul.ro: Cum vă caracterizați stilul de a scrie?

Cătălin Dumitrescu: Puțin cam gazetăresc, fără descrieri prea lungi. Cum s-ar spune în lumea fotbalului, încerc să verticalizez. Ar trebui să fie în ton cu o lume tot mai grăbită dar nu știu dacă place chiar tuturor. Mă străduiesc să-l îmbunătățesc!

Gândul.ro: Care este impresia dvs despre piața de carte din România? Cum răspund cititorii la cărțile publicate de autorii români?

Cătălin Dumitrescu: Glumind, cred că autorii încep să depășească, numeric, cititorii. Fac diferența, în discursul meu, între autori (unde mă includ) și scriitori. Autor poate fi oricine, dacă se străduiește puțin. Scriitorii adevărați îi numărăm pe degetele de la o mână. Comunismul a răsturnat valorile artistice interbelice, oarecum bine structurate și clasificate. Acum suntem într-un proces de ”revenire la normal”, ca să-zic așa! Ei bine, în acest proces, care este unul de durată, este posibil ca o lucrare literară de valoare să fie pusă la egalitate sau chiar în inferioritate vis a vis de un kitsch comercial. Nu e valabil numai pentru cărți, ci pentru toate domeniile artei.

Și ”instituția cititorului” are o clasificare. Sunt cei care au început de copii, cu operele marilor clasici, au citit mult, și care nu au cum să nu fie exigenți vis a vis de detalii și limba română literară, chiar dacă nu o manifestă mereu. De fapt, o manifestă prin apropierea sau depărtarea de un autor. Sunt și cei care preferă producții ceva mai comerciale și care nu pun mare preț pe exprimarea literară sau detalii.  Nu există o graniță fixă, între categorii, sunt o grămadă de nuanțe (adică sunt cititori care combină cele două, în proporții diferite, de la om la om) și, de aici, un evantai bogat de reacții.

Gândul.ro: Aveți deja în plan cărți noi? Ce gen veți aborda în continuare?

Cătălin Dumitrescu: Același. Am cititori care mi-au spus că e un mod mai ușor de a mai reține câte ceva din istorie, atunci când există și o poveste pe lângă date și fapte din trecut. O continuare a Fiului Dușmanului se află deja la editură…

Gândul.ro: Un mesaj de final pentru cititorii noștri? Vă mulțumim pentru timpul acordat.

Cătălin Dumitrescu: Am obiceiul de a-i sfătui pe oameni să citească. Rămân la el. Mulțumesc!

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – online@gandul.ro , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.