Prima pagină » Gânduri printre cărți » Interviu cu scriitorul Andrei Crăciun: ,,Motorul scrisului meu este întotdeauna nostalgia’’ (EXCLUSIV)

Interviu cu scriitorul Andrei Crăciun: ,,Motorul scrisului meu este întotdeauna nostalgia’’ (EXCLUSIV)

Interviu cu scriitorul Andrei Crăciun: ,,Motorul scrisului meu este întotdeauna nostalgia’’ (EXCLUSIV)

Andrei Crăciun este gazetar sportiv din anul 2005, după ce a câștigat la secțiunea ,,Talentul Anului” a regretatelor Premii ,,Ioan Chirilă”. Se numără printre pionierii presei independente din România, fiind unul dintre cei trei ziariști care au pus pe picioare platforma media premium www.dela0.ro. Fost reporter special la Jocurile Olimpice din 2008 și 2012, precum și la Campionatul European de Fotbal din 2008 și 2012, Andrei Crăciun vorbește într-un interviu pentru cititorii Gândul.ro despre cum a luat naştere dorinţa de a scrie, ce îl inspiră, dar şi care este scriitorul său preferat.

Gândul.ro: Pentru început, aș vrea să vă prezentați, în câteva cuvinte, cititorilor Gândul.ro. Cine este omul Andrei Crăciun?

Andrei Crăciun: Sunt ziarist de presă scrisă din anul 2005 și cititor de gazete din anul 1990, de când aveam frumoasa vârstă de șapte ani. Din 2014 am început mai serios să încerc să scriu și cărți și de câteva ori am reușit. În prezent fac un doctorat în științe politice și fix în această dimineață trebuie să decid dacă să plec sau să nu plec la Paris pentru o bursă de câteva luni acolo. Omul Andrei Crăciun iese rar spre deloc din casă, are puțini prieteni și nu caută compania altor oameni, cu excepția celor care îl interesează.

Gândul.ro: Cum a luat naștere dorința de a scrie?

Andrei Crăciun: Simplu. Citind ziare. De când mă știu, gazetarul meu preferat a fost Radu Cosașu. Are nouăzeci de ani și încă scrie săptămânal cel mai bun articol din România. Vinerea în Gazeta Sporturilor. Mă bucur să fim prieteni. E unul dintre puținele lucruri care mă mai leagă de București.

Gândul.ro: Ce vă inspiră în general?’
Andrei Crăciun:
Mi-aș dori luxul să pot scrie doar când sunt inspirat, ca poeții. Din păcate, fiind textier zilier pe ici, pe colo, nu mi-l permit. Altfel, motorul scrisului meu este întotdeauna nostalgia.

Gândul.ro: Ce ne puteți spune despre cartea ,,Cioran. Ultimul om liber’’?

Andrei Crăciun: Este o biografie romanțată, apărută în colecția de biografii romanțate de la editura Polirom. Pe la începutul anului am primit propunerea de a o scrie, iar acum este deja la ediția a doua. Am scris-o repede, profitând și de starea de urgență. În plus, aveam deja făcută o documentare serioasă despre Cioran, pentru o piesă de teatru pe care am scris-o anul trecut, într-o rezidență, pentru un festival internațional de teatru de la Iași. Piesa aceea se numește Paradisul și încă nu a devenit un spectacol, așa cum ar merita. Aștept un regizor interesat, inclusiv din provincie.

Gândul.ro: Dar despre „Poezii pentru acea necunoscută”?

Andrei Crăciun: E o carte de poeme pe care am scris-o acum cinci ani, din care, la rigoare, se pot alege patru-cinci poeme bune. Din câte știu, nu se mai găsește în comerț. Poate, totuși, prin anticariate.

Gândul.ro:  „În viață e bine să ai îndoieli“, mărturiseați la un moment dat.  Vă îndoiți vreodată de scrisul dvs?

Andrei Crăciun: În fiecare zi, de mai multe ori pe zi. Încerc să învăț mereu și mereu am de învățat. Știu să fac unele lucruri bine, unele foarte bine, unele excelent, dar și unele prost sau foarte prost. Chiar și în scris. Mi-ar plăcea să mai am toată viața înainte, dar nu o mai am, așa că va trebui să tot învăț din mers.

Gândul.ro: Cât de important credeți că este titlul pentru impactul unei cărți?

Andrei Crăciun: E important. Mie îmi plac titlurile dintr-un singur cuvânt, de genul feminin, articulate. La plural, dar nu neapărat. De exemplu: Baricadele. Sau Greața.

Gândul.ro: Care este scriitorul dvs preferat?

Andrei Crăciun: Îmi plac atât de mulți scriitori, încât îmi e greu să mai răspund la întrebarea asta. Când eram mai tânăr răspundeam Erenesto Sabato. Dar nu mai sunt chiar atât de tânăr. Îmi plac mulți, foarte mulți: Camus, Sartre, Malraux, Babel, Platonov, Borges, Cortazar, Marquez, Gogol, Dostoievski, Cehov, Erofeev, Șalamov, Sorokin, Ivo Andric, Fitzgerald, Capote, Salinger, Saramago, Brautigan, Hemingway, Malaparte, Buzzati, Istrati – ca să spun doar câteva nume mai cunoscute publicului larg. Eu sunt în primul rând, înainte de orice altceva, un cititor.

Gândul.ro: Dacă v-ați putea întoarce în timp, la debutul carierei, ce sfaturi v-ați oferi?

Andrei Crăciun: Mi-aș da multe sfaturi, dar mi le-aș da degeaba, fiindcă nu aș ține cont de ele. M-aș sfătui să am răbdare. Dar oricum n-aș avea.

Gândul.ro: Câteva gânduri de final pentru cititorii noștri?
Le doresc să fie sănătoși. Nu e deloc o glumă starea sănătății în lume. Să aibă grijă de ei și să nu uite să fie și oameni.

Dacă doriți să discutăm despre cărți sau activitatea voastră din domeniul literar, dacă aveți o carte pe care vreți să o prezentăm, acestea fiind publicate în rubrica Gânduri printre cărți, nu ezitați să ne trimiteți un mesaj pe adresa de e-mail – [email protected] , care să conțină numele și un număr de telefon, precizând în subiect – în atenția Simonei Tănăsescu și Alinei Dinu.