Lansare de carte – “Urmăritori și urmăriți”. Ce a descoperit Sorin Roșca Stănescu în arhivele Securității despre el și toată familia sa: ”Am înnebunit. Să afli că toată familia a fost antisemită!”

“Eu sunt a patra generație. Am 14 ani. Imediat după vârsta de 16 ani, străbunicul meu, doctorul Vasile Dogariu, bunicul meu, Mircea Stănescu, fratele lui, Mihai Stănescu și tatăl meu, Sorin Roșca Stănescu au intrat în vizorul serviciilor secrete. Oare mi se va întâmpla și mie peste 2-3 ani? Citind această carte și urmărind dezvăluirile din ea mă trec toți fiorii. Ce se întâmplă? Toate neamurile noastre de sex masculin devin periculoase pentru siguranța națională a României? Ce mă așteaptă? Să mă neliniștesc sau nu?

Cine știe? Poate e ceva secret înscris în gena noastră. Dar dacă, la rândul meu, voi intra în colimator, aceasta va fi dovada că și eu sunt un luptător în felul meu. Sper că pentru o cauză dreaptă. Și va veni vremea când voi putea fi mândru de acest lucru. Și să duc dezvăluirile mai departe către fiii și nepoții mei”.

Acestea sunt cuvintele așternute de Sabin Roșca Stănescu la începutul cărții pe care tatăl lui, cunoscutul jurnalist de marcă al presei românești, o lansează, pe data de 11 iunie 2022, la Clubul Diplomaților: “URMĂRITORI ȘI URMĂRIȚI. Istoria unei familii de legionari”.

O carte-document, care surprinde prin curaj și sinceritate

Este o carte-document, care surprinde prin curaj și sinceritate, o carte care, deși pare a fi, la prima vedere, un film cu spioni, este un fluviu biografic izvorât din secrete neștiute chiar de autor, pe care acesta le-a descoperit despre el și familia sa după ce arhivele Securității aflate la CNSAS s-au întredeschis pentru a devoala lucruri neștiute și nebănuite vreodată de Sorin Roșca Stănescu.

În exclusivitate pentru Gândul, jurnalistul și analistul Sorin Roșca Stănescu explică ce impact au avut descoperirile din dosarele aflate la CNSAS despre membrii cei mai apropiați ai familiei lui:

“Am înnebunit. La 72 de ani, tu, care ești filosemit, să afli că toată familia ta a fost antisemită și alcătuită din legionari importanti, e șocant. Familia mi-a ascuns asta, probabil ca să mă protejeze. De aceea cer iertare poporului israelian și prin mesajul de pe coperta cărții că rudele mele cele mai apropiate au luat parte la activitatea unor organizații antisemite și deci, și ele sunt responsabile de Holocaust. În numele morților mei, le cer iertare morților lui Israel.

Cartea scrisă este unică în concepția ei, foarte diferită de ce a apărut până acum pe tema serviciilor secrete. Am simțit nevoia că apelez, pentru a scrie această carte, la mai mulți analiști, scriitori, specialiști în servicii secrete și istorici care analizează succesiunea serviciilor secrete românești prin prisma dosarelor pe care le-au operat din diverse unghiuri de vedere.

Dacă eu am fost surprins de ceea ce am descoperit, cu siguranță și cititorul va avea destule tresăriri când va parcurge această parte biografică a vieții mele!”, mărturisește Sorin Roșca Stănescu.

Din carte veți afla amănunte senzaționale din perioada în care Sorin Roșca Stănescu a fost recrutat în ultima clasă de liceu, cum a fost supravegheat după ce a făcut pactul de a colabora cu USLA, cum a devenit un pericol real pentru siguranța statului și înainte dar și după decembrie 1989.

Bunicul lui Sorin Roșca Stănescu, ”pericol major pentru Siguranța Statului”

Despre bunicul lui, doctorul Vasile Dogariu, Roșca Stănescu scrie în “Urmăritori și urmăriți” că acesta a devenit un pericol major pentru Siguranța Statului, deși nimeni nu a putut proba că prezenta un pericol pentru stat. Cu toate acestea, atât Dogariu cât și soția sa, Elvira, au fost monitorizați până la moarte.

Vasile Dogariu a intrat de tânăr în Mișcarea Legionară din Brașov, a fost un chirurg renumit și medic militar. A fost arestat în timpul rebeliuni legionare, a mai fost odată arestat, în 1945, în luna martie de către chestorul Poliției Brașov pentru a fi internat în lagăr, dar a fost eliberat în 7 aprilie 1945 în urma unui telefon, la intervenția liderului comunist Emil Bodnăraș.

În carte sunt date facsimile importante din dosarul acestuia, fișele personale și denunțuri făcute de anumite personaje, unele scrise ca turnătorii  “de ocazie”. Din dosar reiese, însă, un lucru extrem de ciudat. Medicul socotit un legionar periculos pentru siguranța statului a primit, în octombrie 1942, certificat de bună purtare. În august 1945 este acuzat, în baza unei note operative, că protejează persoane suspecte, deținuți, creându-le statutul de pacienți la sanatoriul care îi poată numele. Din dosarul de urmărire al lui Vasile Dogariu reiese, însă, un fapt senzațional și anume, că un evreu îl disculpă de medic afirmând că acesta nu a fost antisemit. De aceea, cazul Vasile Dogariu rămâne deschis dezbaterii analiștilor și istoricilor.

Cartea cuprinde file întregi din acest dosar care a fost predat la arhiva operativă când bunicul lui Roșca Stănescu a împlinit 80 de ani. Toată viața a fost urmărit.

“Până în 4 mai 1984 când bunicul meu, Vasile Dogariu, a decedat.  Și, în fine, printr-un document oficial, este scos din evidența Securității. În schimb. Soția sa, Elvira Dogariu, este în continuare monitorizată atât la Brașov, cât și în București, în domiciliul meu, unde am adus-o pentru a mă ocupa de îngrijirea ei” (fragment din carte)

Facsimile importante relevă modul în care s-au realizat anchetele severe ale Siguranței Statului asupra fraților Stănescu

Tatăl lui Sorin Roșca Stănescu, Mircea Stănescu, fiul cel mic al unui general erou la Mărășești, și fratele acestuia, Mihai Stănescu, au avut parte de o istorie fabuloasă, dar și dramatică, după cum susține autorul și după cum reiese și din filele de la Securitate. Ei a fost legionari. Mihai Stănescu a scăpat în mod enigmatic de o condamnare la muncă silnică pe viață pentru organizarea unui atentat legionar împotriva unui judecător.

Apoi, a terminat chiar Facultatea de Drept, a luptat pe front la Odessa, a dispărut și reapărut parașutat în Munții Făgărașului ca spion. Cartea devoalează și alte episoade dramatice din viața ascendenților lui Roșca.

Din dosarul tatălui său, Mircea Stănescu, care a scăpat de pușcărie în urma unui trafic de influență – concluzie la care acum, fiul lui, Roșca Stănescu a ajuns după ce a analizat hârtiile din dosarul acestuia aflate în arhiva CNSAS.

Facsimile importante relevă modul în care s-au realizat anchetele severe ale Siguranței Statului asupra fraților Stănescu. Există inclusiv extrasul de moarte prin care se atesta că Mircea Stănescu a decedat în urma aruncării de la etajul II prin “zdrobirea capului si creierului”, în timpul unui interogatoriu. Rămâne o enigmă dacă aceasta a fost înscenarea unui suicid, pentru că dosarul privind moartea lui Mircea Stănescu a fost distrus.

Mihai Stănescu, fratele lui, a murit în schimb de moarte bună. Dar are o istorie a vieții fulminantă, prima dată fiind cercetat de Siguranța Statului în decembrie 1938, când avea 19 ani și era student la Drept, pentru că era șef legionar. A inițiat atentatul politic împotriva unui judecător militar, atentat eșuat în urma căruia magistratul a supraviețuit după ce gâtul îi fusese străpuns de un glonț. Povestea vieții lui Mihai Stănescu este incredibilă.

Ca, de altfel, și relatările pe care Sorin Roșca Stănescu le face în cartea “Urmăritori și urmăriți” despre propria persoană, punând cap la cap ce a descoperit după scotocirile făcute de Alice Barbu, cercetător în arhivele CNSAS, despre modul în care a fost urmărit și înainte, și după decembrie 1989, cum a reușit să scape de securiști de multe ori organizându-și contrafilajul, cum și la ordinul cui a avut pusă tehnică în casă, chiar și în dormitor, câte operațiuni de anvergură au fost declanșate de urmăritorii lui Roșca Stănescu asupra lui, a familiei și a multor persoane din apropierea sa.

“În diverse note informative, nu am să înțeleg prea bine de ce, apar fie cu indicativul Remus, fie cu cel de Roșu. Poate că fiecare echipă de filaj utiliza alt indicativ. De urmărirea mea se ocupa Serviciul independent F. Acesta furniza rapoarte către Serviciul 120. (…) În cazul tuturor notelor informative, am observat că echipele de filaj erau obligate să precizeze dacă aveam în mână ceva. În majoritatea rapoartelor, apar ducând o borsetă neagră. Într-adevăr, era moda borsetelor, despre care acum mă amuz (…) Echipele de filaj erau cu ochii pe mine…” (fragment din carte)

Jurnalistul Sorin Roșca Stănescu are acum toate dovezile metodelor de supraveghere și monitorizare a propriei vieți și a familiei sale. Prin prisma acestor dovezi, cunoaște și numele celor care au dat note informative despre el, însă a decis să nu le facă publice. Deși ar fi dorit să-și vadă și dosarul din perioada în care a colaborat cu USLA, lucrul acesta nu a fost posibil. “În mod cert, face încă parte din fondul operativ”.

Cartea “Urmăritori și urmăriți” a primit la Tel Aviv, la Expoziția Internațională de Carte, diploma de excelență pentru “Cea mai bună carte a anului”. Acest best-seller despre securitatea de ieri și de azi din România, cu documente-beton din arhivele CNSAS, este o raritate pentru că autorul ei a avut curaj să deschidă ușa unei lumi paralele, să se uite în oglinda ei și să transmită cititorului adevărul necosmetizat.